Actorii britanici se mută la Hollywood

Studiourile americane apelează din ce în ce mai mult la starurile din Regatul Unit pentru rolurile din filmele de acţiune Cândva, industria americană de film era dominată de imaginea

Studiourile americane apelează din ce în ce mai mult la starurile din Regatul Unit pentru rolurile din filmele de acţiune

Cândva, industria americană de film era dominată de imaginea bărbatului ţeapăn, tipic american, astăzi, în SUA nu mai există actori satisfăcători pentru producători.

Nu este o noutate faptul că anumiţi actori britanici joacă în filme la Hollywood. Acum însă, actorii englezi sunt la "modă", fiind căutaţi de studiourile americane pentru roluri principale în filme de acţiune.

Într-un număr recent, jurnaliştii revistei americane "Variety" se întrebau unde sunt toţi bărbaţii duri ai Hollywoodului şi continuă cu "Până nu demult, starurile masculine erau bărbaţi de bărbaţi".

Actori de genul John

Wayne, Robert Mitchum, Humphrey Bogart şi Steve McQueen nu-şi au, se pare, urmaşi în generaţia de astăzi a Hollywoodului. Johny Depp sau Brendan Fraser nu mai sunt pe placul producătorilor pentru filmele de acţiune, ceea ce înseamnă că nici pe placul publicului. Schimbările vin în funcţie de ceea ce se cere, iar publicul american pare uşor plictisit de monotonia starurilor permanent prezente pe marele ecran.

Singurii actori capabili să joace rolurile de "duri" sunt trecuţi de 50 de ani. Printre exemplele menţionate, publicaţia îi numeşte pe Bruce Willis, Harrison Ford şi Samuel L. Jackson. Nu este de mirare atunci că cel mai bine cotat film de anul acesta este "The Dark Knight", în care joacă britanicii Christian Bale şi Michael Caine.

Jason Statham, fost olimpic, fapt pentru care îşi face singur cascadoriile, şi-a făcut debutul în pelicula "Jocuri, Poturi şi Focuri de Armă". Statham continuă şirul exemplelor, fiind personajul principal în filmul de acţiune american "Death Race". A mai jucat, de altfel, şi în pelicula "Collateral".

Nevoiţi să-şi ascundă accentul

Britanicul Gerard Butler este un alt nou "preferat" al producătorilor americani. După ce a fost regele Leonida în pelicula "300", acesta a fost ales acum să joace rolul unui poliţist care îl prinde pe Al Capone.

James MacAvoy, prezent în "Wanted", Collin Farrel, în "Daredevil", şi Hugh Jackman, în "X-men", sunt doar câteva nume care completează lista din ce în ce mai lungă a transferului care se face peste ocean. Nici cei din categoria seniorilor britanici nu au fost ocoliţi, cum ar fi Michael Caine şi Liam Neeson, cunoscut românilor în special pentru "Lista lui Schindler".

Criticii încă îşi dau cu părerea de ce actorii britanici acceptă roluri de supereroi, după ce şi-au construit reputaţia pentru un alt gen de filme.

Onorariile sunt mult mai mici, în majoritatea cazurilor, trebuie să scape de accent, în special, când apar în seriale tv. Collin Farrel a putut să-şi folosească pentru prima oară accentul irlandez în pelicula "Daredevil", până atunci fiind nevoit să-şi ascundă rădăcinile.

Stephen Fry, un britanic care dezaprobă această tendinţă

Stephen Fry, cunoscutul actor, scriitor şi prezentator britanic, a şocat opinia publică prin remarcile sale referitoare la atenţia şi bliţurile îndreptate către actorii englezi. Anul acesta, britanicii au fost norocoşii de la Oscar, dar şi de la Globul de Aur, acumulând îndeajuns de multe premii, încât au trezit suspiciunea propriilor conaţionali.

Stephen Fry declara de curând: "Poate că nu ar trebui să spun asta, dar cred că americanii se lasă păcăliţi de accentul nostru, şi probabil detectează o dâră de geniu care nu există în realitate.

Când serialele şi peliculele americane au nevoie de <> , apelează la un caracter infam, constipat emoţional, excentric peste măsură, lucru pe care-l găsesc la actorii britanici, se pare. Mă întreb doar dacă americanii ar observa vreodată o reprezentaţie slabă a lui Jeremy Irons sau Judi Dench, nu că ar fi oferit vreodată aşa ceva", declară Fry într-un interviu la Radio Times

Starurile americane, relaxate

Fry mărturiseşte că după ce a terminat filmările la "Bones", a observat diferenţa dintre actorii americani şi britanici. "Americanii se comportau absolut natural în faţa camerei de filmat, spre deosebire de britanci care erau mult mai artificiali.

Diferenţa este comparabilă cu Tony Bennett şi Luciano Pavarotti, de exemplu. Două voci grozave, dar una este naturală şi uşoară, pe când cealaltă este genială <> şi artificială în esenţa ei". Acesta adaugă că autenticitatea relaxată a actorilor George Clooney şi James Stewart a făcut ca prestaţiile lui Laurence Olivier şi Kenneth Branagh să apară ca nişte fragile contradicţii.

Recordul "The Dark Knight"

Onorariile britanicilor sunt ţinute ceva mai ascunse de ochii presei, spre deosebire de cele ale actorilor americani, a căror "reputaţie" face înconjurul lumii.

Ultima peliculă din seria Batman, "The Dark Knight", deţine recordul pentru că a ajuns cel mai repede la profitul de 300 de milioane de dolari în primele zece zile de la lansare.

"The Dark Knight" se numără, de altfel, şi printre filmele cu cele mai multe greşeli. Site-ul moviesmistakes.com numără nici mai mult, nici mai puţin de 16 greşeli de continuitate între cadre, desincronizări audio-video şi multe altele.

530 milioane de dolari reprezintă veniturile aşteptate de la pelicula "The Dark Knight" de către studiourile Warner Bros. Acesta a ajuns în clasamentul celor mai de succes (comercial) filme ale tuturor timpurilor.

Cred că americanii se lasă păcăliţi de accentul nostru şi probabil detectează o dâră de geniu care nu există în realitate.
Stephen Fry, actor britanic

Actorii britanici sunt mai versatili. Pot juca orice rol cu aceeaşi dexteritate, pentru că asta e şcoala lor, de teatru şi de film.
Alex Leo Şerban, critic de film

Alex Leo Şerban, despre "invazia" britanicilor la Hollywood

Actorii britanici, în general, europenii, sunt mai ieftini decât cei americani, iar asta nu e o răutate, ci o realitate. Actorii britanici sunt mai versatili. Pot juca orice rol cu aceeaşi dexteritate, pentru că asta e şcoala lor, de teatru şi de film, asta au învăţat.

Americanii s-au învăţat cu "method acting"-ul (tehnică actoricească prin care actorul îşi transpune propriile emoţii în jocul său, folosită la Actor's Studio etc), în care fiecare rol sau rolişor este o "experienţă existenţială" care necesită "scufundări" laborioase în "psihologia personajului".

E paradoxal, dar în materie de actorie, britanicii sunt mai pragmatici: un rol e doar un rol sau, după vorba lui Noel Coward: "Drăguţă, spune-ţi replicile şi încearcă să nu te ciocneşti de decor!"

Moda filmelor de acţiune

Există o destul de lungă tradiţie a actorilor britanici care au traversat oceanul pentru roluri în filme americane. Unii au devenit chiar cetăţeni americani, precum Charles Laughton. Evident, limba comună este un atu important, deşi Oscar Wilde parcă spunea că SUA şi Anglia sunt două ţări despărţite de o limbă comună.

Dacă observaţi, vorbim mai mult de actori, şi nu de actriţe britanice! De ce? E foarte simplu: se caută în special bărbaţi actori, care pot juca în filme de acţiune.

Dacă nu ar fi anglofoni (adică "doar" europeni - vezi şi Marcel Iureş al nostru), ar juca, de regulă, roluri "exotice", de nazişti în filme istorice - de acţiune, de mafioţi ruşi (dacă nu sunt chiar ruşi), de traficanţi ucraineni etc. Britanicii au avantajul de a nu fi atât de "exotici".