A început fuga! Marile bănci europene, ocolite de investitori

În vocabularul unui investitor nu există sintagmă mai dură decât „de neinvestit“. Termenul – care arată că pieţele nu văd niciun sens în a investi într-un anumit activ – este din ce în ce mai des folosit atunci când se vorbeşte de băncile europene.

„Este cu adevărat o zonă de calamitate. Nu m-aş atinge de ele. Nu m-ai putea convinge să cumpăr nici măcar o acţiune“, spune Paul Casson, directorul diviziei de acţiziţii pe Europa al fondului de investiţii Henderson Global Equities.

Chiar şi unii bancheri par să fie de acord. „Tare aş vrea să văd investitorul care este dispus să bage bani în bănci britanice. Toate îţi sfătuiesc clienţii că e un loc stupid în care să bagi bani“, declară Stephen Hester, director al Royal Bank of Scotland, pentru „Financial Times“.

O combinaţie toxică de expunere uriaşă pe datorie guvernamentală, dificultăţi de finanţare şi posibilitatea reintrării în recesiune dărâmă valoarea acţiunilor bancare. La nivelul zonei euro, acţiunile băncilor au scăzut cu mai mult de jumătate în acest an.

Acţiunile grupului francez Société Générale au scăzut cu 60% anul acesta, ajungând la cel mai scăzut nivel din 1992 şi până acum, transmite publicaţia britanică, citând datele grupului nipon Nomura.

Preţurile scăzute nu reuşesc să atragă investitori în căutare de chilipiruri ci, din contră, îi fac pe aceştia să se teamă de naţionalizări. Commerzbank, deja deţinută în proporţie de 25% de guvernul german, a devenit săptămâna aceasta cea mai expusă ţintă, după ce a anunţat o scădere a capitalului de peste cinci miliarde de euro.

Iar la orizontul sistemului bancar european nu se arată deloc veşti bune. Cele mai recente teste de stres arată că acestea au un deficit de capital de 106 miliarde de euro, sumă pe care toată lumea o consideră subevaluată din cauza turbulenţelor din pieţe din ultimele luni, care mai mult ca sigur au cauzat daune şi în bilanţurile grupurilor bancare.

„Răspunsul a fost până acum lejer în ceea ce priveşte capitalizarea băncilor. Ar putea foarte bine să decidă anul viitor să aplice un plan de recapitalizare mult mai amplu“, spune Jon Peace, analist la Nomura. „Ameninţarea şi miza acestui proces este a-i convinge pe investitori să participe“, explică acesta.

Banca italiană UniCredit a fost printre primele care a încercat să atragă capital prin vânzarea de acţiuni. Însă preţul per acţiune a scăzut cu 16%, iar asta cu siguranţă că va îngreuna procesul prin care creditorul italian vrea să obţină 7,5 miliarde de euro, spun analiştii.

Pentru a îndeplini noile cerinţe de capital, băncile au, cel puţin pe hârtie, mai multe opţiuni. În realitate, cel mai probabil acestea vor apela la banii subsidiarelor aflate în ţări care nu fac parte din zona euro, în special cele din piaţa est-europeană. „În timp ce guvernele din vestul Europei s-au grăbit să sară în ajutorul băncilor proprii, factorii de decizie de pe întregul continent au realizat, spre oroarea lor, că, într-un context în care sprijinul contribuabililor este cheia supravieţurii instituţiilor financiare, subsidiarele din Europa Centrală şi de Est ar putea deveni orfane foarte rapid", notează jurnaliştii „The Wall Street Journal".

Marile grupuri ameninţă economiile emergente

Bancherii au anunţat deja cel puţin două modalităţi prin care pot întruni noile cerinţe de capital prin cu totul alte metode. Ele au fost invocate chiar a doua zi după prezentarea planului: restrângerea operaţiunilor şi vânzarea de active. În economia reală, acest lucru va însemna sugrumarea creditării pentru populaţie şi companii. Totodată, băncile vor apela la banii subsidiarelor din pieţele mai puţin dezvoltate, precum cele din Europa de Est, pentru a-şi putea menţine activitatea în alte ţări mai mari.

Această abordare radicală, condusă de băncile franceze BNP Paribas şi Société Générale, va fi preluată de instituţii de creditare din Italia, Spania şi Germania şi este susţinută chiar şi de Joseph Akermann, directorul general al Deutsche Bank (cea mai mare bancă germană, care nu are nevoie de recapitalizare). „Rămâne întrebarea dacă băncile vor fi capabile să ofere finanţare, în contextul în care potenţialele pierderi cauzate de datoriile din zona euro şi noile cerinţe de capital le forţează practic să devină restrictive", a spus Ackermann.

Fără bani de la acţionari

Soluţiile disponibile doar „pe hârtie" pentru recapitalizarea băncilor sunt numeroase. Prima ar fi să vină cu bani „de acasă", ceea ce ar presupune emiterea de titluri care să fie vândute către noi acţionari. O astfel de mutare ar dilua pachetele actualilor acţionari, care şi-ar vedea dintr-o dată participaţiile pierzându-şi din valoare. Nicio bancă europeană nu ia în calcul această posibilitate.

Fără bani din pieţele de capital

O altă opţiune ar fi ca grupurile să se împrumute de pe pieţele de capital. În actualul context, având în vedere volatilitatea pieţelor (cauzată, în bună parte, de speculaţiile privind sistemul bancar european), această ideea devine şi ea de neabordat. Costurile de împrumut ale grupurilor financiare europene au explodat, mai ales din cauza expunerii acestora pe state riscante precum Grecia, Spania, Portugalia, Itaia şi Irlanda.
Potrivit planului liderilor UE, dacă băncile nu ar reuşi să obţină finanţare din pieţe, atunci ele ar putea apela la guverne, care să le împrumute. În contextul fenomenului „Ocupaţi Wall Streetul", care s-a extins în toate colţurile lumii şi oamenii protestează în zeci de ţări tocmai faţă de acest tip de practici, de salvare a băncilor cu banii contribuabililor, o astfel de cale către finanţare pare blocată din start.

Cu atât mai mult cu cât nemţii, cei care cotizează cel mai mult la bugetul Uniunii Europene şi la fondul de urgenţă al acesteia (Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară - EFSF), propunerea pare a avea şanse mici de reuşită.  Însă, chiar dacă ar avea succes, această opţiune nu ar însemna un succes: băncile care nu reuşesc să-i convingă pe investitori şi se văd nevoite să apeleze la guverne vor fi naţionalizate, în funcţie de împrumuturile pe care le vor primi.

Fără bani din fondul de urgenţă

Planul Uniunii prevede, chiar dacă indirect, şi o astfel de situaţie, în care statele nu ar putea ajuta băncile şi propune ca grupurile să se poată împrumuta în acest punct de la EFSF. Până acum, fondul de urgenţă a fost folosit numai pentru salvarea de urgenţă a celor trei state comunitare care au avut nevoie de împrumuturi externe pentru a evita colapsul (Grecia, Irlanda şi Portugalia).

Pentru ca fondul să poată suporta schema de asistenţă financiară pentru bănci, capacitatea sa de creditare ar trebui să fie majorată la cel puţin 1.500 - 2.000 de miliarde de euro, spun analiştii. Opţiunea ar fi fost încă de acum două săptămâni pe masa negocierilor dintre Angela Merkel, cancelarul Germaniei, şi Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, însă nici până acum nu a fost anunţată o hotărâre în acest sens.