Un grup de lucru tehnic, înfiinţat de Comisia Europeană, se îndoieşte că producţia de energie nucleară este sustenabilă din punct de vedere al combaterii schimbărilor climatice. Asta chiar dacă emisiile de gaze cu efect de seră în sectorul nuclear sunt aproape de zero. Motivaţia experţilor este aparent simplă: nu au pricepere tehnică suficientă pentru a evalua întreg lanţul de producţie din sectorul nuclear. Raportul acestui grup tehnic pentru clasificarea aşa- numitelor investiţii sustenabile, prietenoase cu mediul, este în consultare publică încă o zi, până pe 13 septembrie 2019.

Situaţia este greu de explicat în contextul în care tot Comisia Europeană definea în 2018 energia nucleară ca fiind parte din coloana vertebrală a sistemului energetic care va contribui esenţial la decarbonarea Europei. Este neclar de ce oficialii de la Bruxelles au decis să asiste nepăsători la blocarea potenţială a finanţărilor în sectorul nuclear european. Asta în condiţiile în care, în Europa, există astăzi peste 120 de reactoare nucleare operaţionale care produc peste 25% din electricitatea pe care o consumăm în interiorul Uniunii.

Problematica discutată în acest grup tehnic este de resortul ministerelor de finanţe ale statelor membre. Nu am văzut nicio luare de poziţie de la oficialii români responsabili, în condiţiile în care România mai doreşte să dezvolte reactoare nucleare, proiect definit de importanţă strategică de către CSAT. Vocile din sectorul nuclear european reunite la Bucureşti la conferinţa Foratom au transmis directorului general adjunct de la direcţia generală pentru energie a Comisiei îngrijorarea lor serioasă. Lipsa suportului politic de la Bucureşti face ca vocea lor să se piardă în mulţime.

În cadrul discuţiilor pe marginea programului care va înlocui Planul Juncker de investiţii sunt voci care doresc excluderea explicită a finanţării pentru sectorul nuclear, inclusiv a investiţiilor de decomisionare, adaptare sau modernizare a centralelor nucleare. Mai mult, la finalul lunii martie 2019, Parlamentul European a votat să nu acorde investiţiilor din sectorul nuclear eticheta de investiţii “verzi”, care protejează mediul ambiant. În fapt, vechiul Parlament a respins această etichetă şi pentru investiţiile în gaze naturale, şi, evident, pentru cărbune.

În aceeaşi linie de gândire, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare nu mai finanţează de ceva vreme dezvoltarea de centrale nucleare. Măcar dânşii sprijină încă proiecte de decomisionare a reactoarelor scoase din uz sau de depozitare a combustibilului nuclear uzat.

În iarnă, votarea în grabă a pachetului de legi europene denumite pentru “Energie curată”, cu câteva săptămâni înainte de preluarea preşedinţiei române, a pus producţia de electricitate din cărbunele românesc dar şi din alte state membre pe o traiectorie accelerată de încetare a activităţii. Fără măsuri adecvate de protecţie socială, fără bani şi proiecte de reconversie industrială în zonele afectate! O privire aruncată peste mandatul noului comisar pentru energie, Kadri Simson, lămureşte clar că misiunea eliminării accelerate a cărbunelui, pentru a pune în practică ceea ce noi am votat cu mâna noastră, este o piatră de căpătâi a noului Executiv European.

După discuţii purtate preponderent în timpul preşedinţiei române a UE, un grup de lucru tehnic conchide că atuul nostru major pentru eliminarea emisiilor poluante, şi unul din sectoarele de tehnologie de vârf din România, nu poate fi clasificat ca “sustenabil”. Din chichiţe administrative şi întorsături de condei, o să ajungem să folosim “sustenabil” doar lemnul de foc. Toate acestea, cu concursul direct al celor care ar trebui să ne apere interesele.

Om fi în ceasul al doisprezecelea, dar niciodată nu e prea târziu să ne trezim din amorţeala proverbială şi să adoptăm o poziţie fermă, pentru a clarifica lucrurile cu finanţările din sectorul nuclear!