Începe sfârşitul pentru economia chineză?

Exporturile scad, creşterea economică a încetinit, iar piaţa imobiliară se clatină. PIB a crescut însă cu 8% în 2011. Are Beijingul motive să se îngrijoreze?

Analiştii avertizau încă de la începutul anului trecut asupra pericolului de „supraîncălzire" a economiei chineze. Într-un editorial publicat luna trecută în „The New York Times", Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, avertizează că există „motive serioase de îngrijorare în legătură cu izbucnirea unei crize" şi în China.

Krugman spune că Beijingul „devine încet-încet un nou punct periculos". Principalii factori de risc pentru cea mai mare economie asiatică sunt „bula imobiliară în inflaţie constantă" şi sentimentul că guvernul este condus de corupţie şi „nu dă impresia că ştie ce face", mai degrabă neliniştind pieţele.

Practic, se tem că, după aproape trei decenii de creştere constantă a economiei, cu avansuri puternice în ultimii ani (8,7% în 2009, 10,3% în 2010 şi aproximativ 8% în 2011), aceasta va încetini brusc. Există semne îngrijorătoare. Piaţa imobiliară a înregistrat o scădere semnificativă a preţurilor, exporturile (care depind de cererea din Europa şi SUA) au fost afectate, iar statul are datorii ascunse în valoare de 1.500 de miliarde de dolari de pe urma proiectelor ambiţioase de infrastructură.

Datorii de 1.500 de miliarde de dolari

Pentru a ascunde valoarea datoriilor, instituţiile locale au recurs la „artificii" precum crearea a mii de vehicule de investiţii care să funcţioneze drept paravan. Acum, „nota de plată" pentru proiectele-mamut care au ajutat China să se ţină departe de criză se apropie de scadenţă. Dacă înainte poziţia oficială a Beijingului era că aceste datorii sunt responsabilitatea autorităţilor locale şi nu există riscuri de neplată, Biroul Naţional de Audit a anunţat săptămâna trecută că a găsit „iregularităţi" în valoare de 84 de miliarde de dolari în datoria guvernului.

Inflaţia scade, populaţia plăteşte

În plus, 2011 a însemnat o luptă dură cu inflaţia, pe care Beijingul a câştigat-o doar pe spatele populaţiei. Guvernul a reuşit să ducă în jos rata inflaţiei, însă chinezii nu se mai pot împrumuta, ceea ce a contribuit la căderea pieţei imobiliare. În lipsă de finanţare, mediul de afaceri a fost decimat: mulţi şi-au pierdut afacerile în faţa cămătarilor de la care s-au împrumutat, alţii s-au sinucis pentru că nu mai făceau faţă datoriilor.

Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie cu 60% la Produsul Intern Brut al statului şi generează 80% din totalul locurilor de muncă, potrivit datelor Ministerului Comerţului de la Beijing.

Problemele, cauzate de guvern?

De la începutul acestui an, banca centrală a Chinei a majorat de cinci ori dobânda-cheie pentru a descuraja creditarea şi pentru a combate inflaţia. În plus, Guvernul de la Beijing a cheltuit 200 de miliarde de dolari în 2011 pentru a construi zece milioane de locuinţe sociale. Autorităţile încearcă să-i determine astfel pe chinezi să nu-şi cumpere case pentru a evita formarea unei bule imobiliare.

Lovitura de graţie vine însă în „inima" capitalismului de stat parafat de Beijing: scăderea exporturilor către UE a determinat reducerea activităţii sectorului industrial al Chinei pentru prima dată în ultimii trei ani.

Ue este al doilea partener comercial al Chinei. Astfel, excedentul comercial al Chinei (diferenţa dintre valoarea exporturilor şi cea a importurilor) a scăzut cu 12,6% în 2011, ajungând la 160 de miliarde de dolari. 

Efecte globale

Starea pieţei imobiliare chineze influenţează semnificativ preţurile la nivel mondial. Pentru că este vorba de un sector vast şi, până nu demult, unul dintre cele mai înfloritoare, cererea pentru materiale de construcţii din China a dus la scumpirea materiilor prime la nivel mondial.

Chinezii învaţă să protesteze

Pasa proastă prin care trece economia chineză ameninţă pactul tacit dintre Partidul Comunist şi populaţie - chinezii acceptă restricţiile civice şi îngrădirea libertăţilor pentru locuri de muncă şi preţuri scăzute. Inflaţia ajunge la cote alarmante, iar mii de muncitori chinezi au învăţat să protesteze.

Capitalismul de stat parafat de Beijing este în pericol  Foto: AFP

La sfârşitul anului trecut, mii de muncitori din provincia sudică Guangdong s-au ciocnit cu forţele de ordine în timp ce protestau în faţa fabricii în care lucrează, cerând salarii mai mari. Una dintre cele mai întâlnite nemulţumiri este că muncitorii nu-şi pot permite să le cumpere copiilor jucăriile pe care chiar ei le fabrică.

„Atelierul lumii" intră în grevă

Acest incident este doar cel mai recent din seria tot mai lungă a protestelor din Guangdong, centru industrial recunoscut, numit „atelierul lumii". În iunie 2011, lucrătorii de la fabricile Toyota şi Honda Motor din regiune au demarat greve, care s-au încheiat doar atunci când le-au fost mărite salariile. „Există o gamă largă de plângeri, însă cele mai multe sunt legate de faptul că muncitorii sunt suprasolicitaţi de patronii care au profituri tot mai mici şi încearcă să-şi taie cheltuielile", explică Geoffrey Crothall, membru al China Labor Bulletin, grup care monitorizează piaţa muncii din China.