RETROSPECTIVĂ 2014 Anul celei mai mari listări din istorie: Electrica. Hidroelectrica a revenit în insolvenţă, statul a ratat tranzacţia cu Rompetrol

Electrica a strâns pe bursă 425 de milioane de euro, mai mult decât Romgaz

Anul 2014 a adus un nou record în istoria privatizărilor din România, după ce listarea Electrica a adunat 425 de milioane de euro, însă anul a fost umbrit de amânarea altor două listări mari, după ce Hidroelectrica a reintrat în insolvenţă, iar Complexul Energetic Oltenia a avut nevoie de un audit pentru evaluarea rezervelor de cărbune, în vreme ce licitaţia pachetului de 26% din Rompetrol Rafinare s-a amânat şi ea.

În luna iunie un pachet de 177 de milioane de acţiuni nou-emise au fost vândute de  către Electrica, în final 51% din capitalul companiei trecând în mâini private, statul deţinând în continuare controlul. Ca şi în cazul Romgaz, listarea Electrica a fost duală, atât la Bucureşti, cât şi la Londra, folosind acelaşi gen de instrumente financiare, respectiv certificatele globale de depozit (GDR).

Listarea Electrica a însemnat, pe lângă strângerea celei mai mari sume de bani dintr-o astfel de operaţiune în România, şi o altă premieră: a fost pentru prima dată când a fost listat un întreg grup, în condiţiile în care România nu are nici până acum o lege a holdingului. „Listarea Electrica nu se poate compara cu nicio listare, cu nicio privatizare făcută până acum. Este o premieră pentru piaţa din România, pentru că nu listăm o companie, ci un holding, un grup de companii“, declara în data de 4 iulie Gabriel Dumitraşcu, şeful Direcţiei Generale Privatizare şi Administrare a Participaţiilor Statului în Energie, din cadrul Departamentului pentru Energie. Grupul de companii Electrica include trei filiale de distribuţie a energiei – care alimentează Transilvania şi nordul Munteniei, Electrica  Furnizare – unul dintre cei mai mari traderi de energie din ţară şi Electrica Serv - compania de mentenanţă şi servicii energetice. De asemenea, include şi compania-mamă, Electrica SA, aceasta din urmă fiind cea listată. 

Pentru ca listarea să se desfăşoare cu succes, statul a modificat şi o serie de prevederi legale, precum posibilitatea companiilor de a face achiziţii. De altfel, după anunţul Enel de retragere din România, Electrica s-a arătat interesată de preluarea unor active ale grupului italian, în special posibilitatea de distribuţie a electricităţii în Banat.

Separarea pachetelor minoritare

De asemenea, înainte de operaţiunea propriu-zisă, statul a separat din Electrica pachetele minoritare de acţiuni pe care compania le deţinea la filialele deja privatizate cu Enel şi E.ON, acestea fiind transferate către Societatea de Administrare a Participaţiilor din Energie (SAPE). De altfel, statul doreşte să transfere această societate într-un fond suveran de investiţii în energie, planurile iniţiale fiind să transfere în acesta şi participaţiile minoritatre pe care statul le mai are la Petrom sau la GdF SUEZ.

Procese cu Enel, E.ON şi CEZ

Separarea a fost necesară deoarece Electrica avea în derulare, la Curtea de Arbitraj de la Paris, o serie de litigii cu grupurile energetice Enel, E.ON şi CEZ, cele mai mari fiind cele cu italienii. O parte dintre acestea se referă la clauzele de investiţii şi de respectare a termenilor din contractul de privatizare, totalizând daune de circa 834 de milioane de euro pe care statul român le cere grupului italian. O altă speţă o constituie obligaţia Enel de a cumpăra un pachet de acţiuni la fosta Electrica Muntenia Sud la preţul de privatizare, statul cerând încă 521 de milioane de euro pe 13,57% din acţiunile Enel Muntenia Sud.

Insolvenţa Hidroelectrica

Dacă la finele lui 2013, Hidroelectrica tocmai ce îşi alesese un nou Consiliu de Supraveghere şi se pregătea să demareze operaţiunile de pregătire a listării, în luna februarie a căzut ca un trăznet reintrarea companiei în procedura de insolvenţă, după ce compania a pierdut o serie de procese cu traderii. De atunci, însă, compania a dus-o foarte bine: datorită anului hidrologic mai bun şi a măsurilor de eficientizare luate, compania a anunţat un profit de 1,073 de miliarde de lei pe primele 11 luni din an şi se pregăteşte să realizeze cel mai mare profit din istoria sa. Hidroelectrica era programată la listarea unui pachet de 15% din acţiuni. Remus Borza, partener în cadrul Euro Insol, administratorul judiciar al companiei, declara în vară că Hidroelectrica va ieşi din insolvenţă în luna iunie a anului viitor şi se va lista pe bursă în trimestrul al patrulea din 2015. Aceasta este aşteptată să fie cea mai mare listare românească, care să depăşească Electrica.

Complexul Energetic Oltenia, la restructurare

Şi Complexul Energetic Oltenia era programat pentru listarea a 15% din acţiunile companie, potrivit angajamentelor României pe plan internaţional. Numai că anul acest lucru nu s-a putut face din cauza faptului că societatea a avut nevoie de un audit pentru calcularea rezervelor de lignit ale societăţii. Complexul Energetic Oltenia a fost înfiinţat în 2012 prin fuziunea Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia cu complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova.

Compania trebuie să se restructureze, din cauză că are 19.000 de angajaţi, iar societatea nu prea reuşeşte să vândă energie pe bursa de specialitate OPCOM, din cauza scăderii puternice a preţului. Acest lucru a survenit atât din cauza creşterii producţiei în unităţi regenerabile, cât şi anului hidrologic mai bune, dar şi ca urmare a scăderii consumului în industrie. Compania şi-a creat în acest an o filială de trading, prin care speră să exporte mai multă energie. De asemenea, conducerea doreşte să externalizeze cariera Husnicioara, din judeţul Mehedinţi, către Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN) şi carierele Alunu şi Berbeşti, din judeţul Vâlcea, către CET Govora.

Complexul are 13 grupuri energetice, care cumulează o capacitate instalată de 3.900 MW. Societatea extrage anual 34 milioane tone lignit din 15 perimetre miniere de suprafaţă şi trei perimetre subterane. Statul deţine 77% din acţiunile Complexului Energetic Oltenia, iar Fondul Proprietatea are o participaţie de 21,5%.

Licitaţia pentru acţiunile Rompetrol

Statul mai trebuia să realizeze în acest an şi licitaţia pentru pachetul de 26% din acţiunile Rompetrol Rafinare, după ce anul trecut Guvernul a convenit un memorandum cu grupul Rompetrol şi KazMunaiGaz, compania petrolieră de stat din Kazahstan. 

Memorandumul prevedea vânzarea a 26% din pachetul de 44% pe care statul îl deţine la Petromidia contra a 200 de milioane de dolari şi înfiinţarea unui fond de investiţii în energie de un miliard de dolari. Numai că în proces a intervenit şi Consiliul Concurenţei, care a impus realizarea unei licitaţii pentru pachetul respectiv de titluri pentru a nu genera suspiciuni de ajutor de stat la Comisia Europeană. 

După spargerea USL, Guvernul a înfiinţat un Departament pentru Privatizare, care trebuia să fie în subordinea ministerului Economiei şi urma să privatizeze toate companiile statului, inclusiv CFR Marfă, Poşta Română sau Romtelecom. Însă acest Departament pentru Privatizare nu a fost niciodată funcţional. Or, prin acesta urma să fie făcută licitaţia. 

Până la vânzarea efectivă, statul a ajuns pe finele anului să se contreze cu Rompetrol în privinţa înfiinţării fondului de investiţii, după ce kazahii au propus cumpărarea de benzinării de la Petrom şi ceilalţi competitori. Statul, însă, doreşte ca investiţiile făcute de către fond să genereze locuri de muncă şi activitate economică pe orizontală şi să fie în proiecte care să producă profituri mai mari.

Statul a oferit ca alternativă investiţii în depozite de gaze naturale sau construirea unui combinat de îngrăşăminte în Dobrogea, în perspectiva intrării în producţie a gazelor din Marea Neagră în perioada 2019-2020.