Schimbarea retoricii este o consecinţă directă a mai multor tendinţe vizibile cu ochiul liber în ultimele şapte zile. În primul rând, preţul instrumentelor prin care investitorii se protejează împotriva căderii preţurilor în următoarele trei luni a crescut, atingând cel mai ridicat nivel din ultimul an şi jumătate. Evident, goana după aceste instrumente de protecţie împotriva riscului este strâns legată de faptul că, în octombrie, Federal Reserve va pune capăt programului său de Quantitive Easing (relaxare cantitativă), cifrat la câteva trilioane de dolari. Şi, cum o ştire proastă nu vine niciodată singură, investitorii se tem şi de ziua de 17 septembrie – atunci are loc următoarea şedinţă Fed – când ar putea afla că dobânda de referinţă e mai mare de 0,25%.

”Toată lumea ştie cât de lungă a fost această creştere (a preţului acţiunilor n.n.) şi cu fiecare zi care trece ne apropiem de o corecţie de 20%”, declară pentru Bloomberg  JC O’Hara, analist al FBN Securities Inc. Apropo de lungimea intervalului în care lucrurile s-au petrecut iraţional, cei Bespoke Investment Group LLC au făcut o observaţie ce ţine de domeniul numerologiei: piaţa a continuat să crească accelerat timp de 2.009 zile începând din martie 2009. Totodată, aceasta este a patra cea mai lungă perioadă de creştere din 1928 până în zilele noastre.

O problemă de când, nu de dacă

Şi, în aceeaşi logică, ”oamenii încep să realizeze că pe o perioadă lungă, multe lucruri trebuie să se întămple pentru ca volatilitatea să rămână la niveluri atât de joase ca acum ”, susţine şi Bill Merz, un strateg din cadrul U.S. Bank Wealth Management, citat de Bloomberg,

Francheţea celor spuse mai sus vine să înlăture ceaţa discursului oficial. Într-o intervenţie de luna trecută trecută, Janet Yellen, preşedinta Fed, spunea că este necesară mai multă flexibilitate în stabilirea datei când dobânda de referinţă va fi modificată. Dacă obiectivele privind rata şomajului şi stabilitatea preţurilor vor fi atinse, o creştere a ratei dobânzii ar putea veni mai repede decât se aşteaptă lumea acum, iar creşterile viitoare vor fi mai accelerate, a anunţat Janet Yellen. 

De fapt, pe zi ce trece, adevărata întrebare devine când (nu dacă)  va avea loc prăbuşirea. Iată varianta de răspuns pe care o propunem: atunci când vom vedea că dolarul costă 1,2 euro, iar dobânda obligaţiunilor americane pe zece ani va ajunge la 3,5-4% e bine să ne uităm deasupra capului pentru că acela va fi începutul cutremurului bursier.

Cronica unie schimbări anunţate

Schimbarea de discurs era previzibilă încă din vară când un sondaj realizat de Bloomberg scotea la iveală faptul că trei din cinci specialişti în finanţe spuneau că piaţa se apropie de un nou bubble. Conform cercetării, 47% dintre cei chestionaţi erau de părere că piaţa se apropie de niveluri nesustenabile, în vreme ce 14% nu se fereau să pronunţe cuvântul bubble. Argumentele pe care erau bazate opiniile din iulie sunt valabile şi azi: companiile din biotehnologie sunt evaluate la peste 500 de ori profitul iar acţiunile care compun Standard & Poor’s 500 Index sunt mai scumpe cu 30% faţă de vârful din 2007.

Un bubble gata să explodeze  caracterizează atât acţiunile supraevaluate, cât şi obligaţiunile speculative pe care companiile le-au vândut cu uşurinţă până acum. Un indice al Bank of America Merrill Lynch arată că obligaţiunile ”junk”, lipsite de valoare, au continuat să crească cu 5,3% în 2014, după o ascensiune a acestora cu 7,4% anul trecut. 

Adevărul e că până şi companiile cele mai neperformante puteau să se împrumute cu uşurinţă prin emsiuni de obligaţiuni. Capacitatea acestora de a trage bani noi e acum discutabilă, deşi companiile mari continuă să vândă datorie cu succes.

Nu e greu să vezi norii

Poate că o metodă bună de trezire la realitate este o foarte scurtă analiză a graficului care măsoară încrederea investitorilor, realizat de Forexfactory.com. De luna aceasta, indicele încrederii a reintrat pe valori negative, lucru care nu se mai întâmplase de 12 luni.

Îngrijorarea investitorilor nu a fost împărtăşită nici ieri, nici azi de Federal Rerseve ai cărei oficiali susţin că doar companiile mici de biotehnologie şi firmele de social media sunt supravevaluate, restul activelor situându-se la preţuri realiste. Optimismul Fed caracterizează şi discursul analiştilor de la Morgan Stanley care propovăduiesc un paradis investiţional veşnic.  

Un broker cu o experienţă de peste 40 de ani a răspuns acestui tip de optimism cu o butadă: ”nu trebuie să fii meteorolog ca să vezi norii.” Şi, în egală măsură, nu trebuie să fii analist al pieţei de capital ca să vezi că preţul acţiunilor e în nori.