Calitatea în construcţii în ultima perioada s-a cam lăsat aşteptată în ceea ce priveşte modul în care MDRAP a interacţionat cu specialiştii în construcţii. Multe din reglementările tehnice şi legislaţia în construcţii sunt depăşite de realitatea de pe teren. De cele mai multe ori, sistemul este atât de birocratic încât pune investitorii, dar şi specialiştii, în imposibilitatea de a respecta legea.

Există reglementări tehnice care se contrazic între ele de nici nu se mai ştie pe care ar trebui să o iei în considerare. Există reglementări tehnice care ar trebui să fie aprobate, iar acest lucru nu se întâmplă, lucru care provoacă disfuncţionalităţi grave dar şi costuri nejustificate pentru beneficiari.

Informaţia este dislocată în sute de normative, lucru care face imposibilă urmărirea şi controlul din partea specialiştilor, mai ales în lipsa unei baze de date online ce cu uşurinţă poate fi pusă de la dispoziţie de către MDRAP.

Cel mai elocvent caz este al normativului P118/1 privind Securitatea la Incendiu a Construcţiilor. Ca să ofer o singură cifră cititorilor: el se află în dezbatere publică de mai bine de 5 ani, în timp ce norma actuală de proiectare este din anul 1999. În afară aceste reglementări se actualizează cel puţin o dată pe an, dar acest lucru pentru că ele sunt lăsate la îndemâna corpului profesional, iar statul implementează cu un mai mare interes propunerile venite.

Am vorbit de normativul de mai sus ca să vă ofer un singur exemplu, pornind de la faptul că în aceşti 18 ani de când nu a mai fost actualizat a avut loc o adevărată revoluţie tehnologică.

Colaborarea dintre MDRAP şi corpul de specialişti a devenit una formală şi mimată. În ţările dezvoltate economic implicarea statului nici nu există pe acest palier. Dar nu în România, până unde şi partea tehnică trebuie să treacă prin mâna politicului, căci ceea ce se doreşte este un control total. Aşa am ajuns la o birocraţie excesivă ce pune în imposibilitate aplicarea corectă, aşa am ajuns la consumuri exagerate, la reguli de neaplicat... 

Situaţia este una dezastruoasă deoarece MDRAP, deşi are atribuţii pe acest palier, nu are capacitatea organizatorică şi umană pentru a se ocupa de acest lucru. Cea mai mare parte a personalului este orientat spre componenta investiţională a ministerului, asta însemnând că palierul calitativ a dispărut aproape cu desăvârşire.

Tocmai de aceea se impune ca ministerul să acorde o mai mare importanţă componentei de calitate care este dată de corpul de specialişti: proiectanţi, responsabili tehnici cu execuţia, diriginţi de şantier, verificatori de proiecte, experţi tehnici, auditori energetici, etc...

În acest sens se impune existenţa unui secretar de stat şi a unui birou care să se ocupe de actualizarea legislaţiei în domeniul construcţiilor şi care să ţină o permanentă legătură cu un corp profesional format din zeci de mii de specialişti. Este de datoria ministrului dezvoltării, doamna Sevil Shhaideh, de a oferi atenţia cuvenită nu doar componentei de investiţii, ci şi pentru modul în care se construieşte.

Nu este prima oară când se află la acest minister şi chiar mă întreb retoric care este opinia sa cu privire la acest normativ P118/1, având în vedere că a mai trecut de câteva ori pe acolo iar el tot în dezbatere publică se afla. În acest articol l-am folosit ca exemplu pentru cât durează în România să se actualizeze o reglementare tehnică care în afară se face anual.

Ne bazăm pe buna credinţă a ministrului Dezvoltării, doamna Sevil Shhaideh, că va urma o perioadă de schimbare.