După ce, la sfârşitul săptămânii trecute, gigantul online Alibaba a intrat prin listarea pe NYSE în liga selectă a celor mai valoroase companii tehnologice din lume, cu o capitalizare de peste 220 de miliarde de dolari, entuziasmul investitorilor a atins cote maxime. Succesul IPO-ului şi al intrării la tranzacţionare întăreşte regula ultimului deceniu potrivit căreia aproape orice companie tehnologică  este găina cu ouă de aur.

Vineri, în prima zi de tranzacţionare (e adevărat, preţul acţiunilor a scăzut luni, cu 4%) Alibabba a ajuns mai valoroasă decât Amazon, Facebook, IBM sau Intel. Singurele companii tehnologice mai scumpe decât retailerul chinez sunt Apple (609 miliarde de dolari), Google (400 de miliarde de dolari) şi Microsoft (387 miliarde de dolari).

Evident, acest nou miracol bursier readuce în discuţie observaţia noastră mai veche:  acţiunile companiilor tehnologice şi de biotehnologie sunt, în bună măsură, supraevaluate, pe fondul inundaţiei de bani ieftini care încă ţin pieţele în viaţă. Vestea proastă pentru cei care mai cred în minuni este că Federal Rserve, banca centrală a Statelor Unite, va acorda luna viitoare o ultimă tranşă de 15 miliarde de dolari din programul Quantitive Easing (QE).

Revenind la Alibaba, probabil că singura veste bună sigură este că IPO-ul l-a făcut pe fondatorul său, Jack Ma, cel mai bogat om din China cu o avere estimată la 15 miliarde de dolari. În rest, acolo unde marea majoritate a investitorilor văd un viitor strălucit, noi am identificat cel puţin patru puncte slabe.   

1. Acţionarii Alibaba stau ascunşi sub un hăţiş de vehicule offshore

Fondurile de investiţii sau persoanele fizice care au cumpărat acţiuni Alibaba nu au aproape niciun drept. Acţionariatul companiei este atât de opac (proprietarii iniţiali sunt ”ascunşi” în spatele unor subsidiare, parteneriate sau companii offshore) încât Ma şi apropiaţii săi pot numi pe aproape oricine în board. Ca să nu mai spunem că aceştia pot face tranzacţii favorabile anumitor enităţi din grup, întrucât Alibaba este un holding de companii. Portalul chinez deţine Taobao, versiunea locală a eBay, Tmall.com, un mall online sau Alipay, varianta chineză a Pay-pal. De exemplu, Alipay este controlat în totalitate de Ma.  Din cauza structurii netransaparente a acţionariatului, autorităţile din Hong Kong au refuzat listarea companiei. Mult mai relxată decât bursa din Hong Kong, NYSE îi primeşte cu braţele deschise pe toţi noii veniţi. În bună măsură, încâlceala acţionariatului Alibaba porneşte şi de la faptul că investitorii străini nu au voie să deţină direct acţiuni în companiile chineze.

2. De patruzeci de ori profitul: e mult sau puţin?

Compania, fondată de Jack Ma, are o capitalizare bursieră de patruzeci de ori mai mare decât profiturile pe care analiştii estimează că le va înregistra în 2015, potrivit unei analize a revistei americane The New Yorker. După orice criteriu am lua-o este foarte mult. Alibaba e de trei mai scumpă decât eBay, modelul american după care s-a inspirat.  Într-o postare mai veche arătam că un profesor de la Universitatea Yale demonstra că acţiunile companiilor americane sunt mai scumpe acum decât au fost în ultimii 130 de ani, dacă scoatem din discuţie Marea Recesiune din 1929 şi bubble-ul dotcom din 2000. Profesorul Robert Schiller arată că raportul dintre preţuri şi profituri (P/E ratio) este de 26X, faţă de o medie de 15%, valabilă pentru perioada luată în calcul. 

3. Inovaţie zero pentru atât de multe zerouri  

Gradul de inovaţie pe care îl aduc noile staruri tehnologice – e şi cazul Alibaba - este destul de scăzut acestea beneficiind, preponderent, de progresul general al Internetului, după cum observă un analist de la The Telegraph. Inovaţie puţină însmnă sustenabilitate redusă pe termen lung. Potrivit aceleaişi surse, unicul obiectiv al multor fondatori de start-up-uri tehnologice este să creeze produse sau servicii atractive pentru investitorii de tip venture capital. Cu alte cuvinte, înceracă să maximeze valoarea de piaţă, fără să se preocupe prea mult de capacitatea intrinsecă a business-ului de a genera valoare pe termen lung. Totuşi baza de sute de milioane de clienţi pe care o deţine Alibaba diminuează riscul ”replicării” de un competitor nou.  În plus, având în vedere că veniturile pe care le generează provin aproape exclusiv din investiţiile de marketing ale vânzătorilor care îşi promovează produse, resursele noi de creştere sunt departe de a fi epuizate. 

4. Nici economia chineză nu mai e ce-a fost odată

Economia chineză la care Alibaba este conectată nu mai trăieşte perioada de glorie de altădată, ca de altfel toate statele din grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China). Recent, banca centrală din această ţară a lansat un program de stimulare monetară, într-o încercare de a readuce ţara pe creştere. Analiştii sunt de păere că acest program nu va avea niciun efect pentru că majoritatea companiilor sunt supraîndatorate, deci au un apetit foarte scăzut de a împrumuta bani noi, chiar dacă la costuri foarte mici. Un alt semn că orice speranţă de revenire este deşartă ţine şi de faptul că, deşi autorităţile au devenit mai relaxate privind raportul dintre credite şi depozite (un lucru sacru în banking-ul chinez), economia rămâne pe loc. Colapsul imobiliar, generat de o ofertă de locuinţe disproporţionată cu cererea, reprezintă un alt pericol în care se află ţara condusă cu mână forte de actualul lider, Xi Jinping.  Ca în majoritatea pieţelor mari, analiştii au atras atenţia asupra unei decuplări a preţului acţiunilor tranzacţionate pe bursa de la Shanghai şi preţul oţelului, care e cel mai bun barometru pentru piaţa imobiliară. Acţiunile cresc, deşi preţul oţelului scade. 

Nevoia investitorilor de a plasa bani ieftini sau exuberanşa iraţională care caracterizează acest bubble dotcom 2.0 e dincolo de logica multiplilor de profit sau a conextului macroeconomic. A cumpăra şi a vinde acţiuni tehnologice e, de multe ori, un exerciţiu de tipul ”hainele noi ale împăratului” sau, dacă vreţi, o poveste pentru oameni mari.