Aberaţiile fondurilor europene: zeci de milioane de euro pe reţele de apă nefuncţionale

Sute de milioane de euro au fost băgaţi de România pentru înfiinţarea de reţele de apă şi canalizare şi care la acest moment nu sunt funcţionale din diverse motive. Banii veniţi din Europa, care în fapt erau chiar fonduri cu care noi am cotizat, au fost distribuiţi defectuos şi conform unor politici centralizate la Bruxelles şi care nu ţineau cont de realităţile din România.

Am citit un articol scris de un coleg de breaslă pe republica.ro. Inspirat de aceasta, am spus că e bine să vorbim şi noi deschis despre ce „nu au adus fondurile europene”.

Studii de fezabilitate de făceai autostrăzi ce legau România de China

O dată cu intrarea în Uniunea Europeană a început şi „magia” Studiilor de Fezabilitate. 

Teoretic României i s-a oferit şansa de a creşte din toate punctele de vedere; practic ţara noastră nu doar că nu a fost pregătită pentru acest lucru, dar aflăm că atunci când tocmai am înţeles, se doreşte a fi daţi afară (în realitate, polemica Europei cu două viteze nu reprezintă altceva decât o strategie de a strânge rândurile).

Zeci de mii studii de fezabilitate au fost realizate în perioada imediat următoare intrării în spaţiul european cu scopul expres de a se pune mâna pe fondurile alocate pentru dezvoltare.

În realitate, acestea nu doar că au fost insuficiente, dar s-au dovedit a fi chiar nocive deoarece au fost direcţionate pe criterii clientelare şi de multe ori către localităţi care în realitate nu aveau nevoie de acele investiţii.

Vrei sau nu vrei, ca să ai acces la un ban public trebuie să vii cu un plan şi să ceri o sumă de bani. Ori acest plan se numeşte tocmai Studiu de Fezabilitate. Nu ştiu cum este prin alte părţi ale lumii, dar la noi în ţară Studiul de Fezabilitate nu reprezintă un document care să îţi ofere o soluţie, ci una care să acopere o decizie.

Asta pentru că, deşi în mod normal scopul studiului este tocmai fundamentarea deciziei de a lua sau nu o hotărâre, în realitate, aceasta este deja luată iar documentul devine doar unul formal, cheltuitor de timp şi bani publici.

Cei care le fac, muncesc pentru ele şi în esenţă trebuiesc să fie şi plătite. Există impresia că acestea reprezintă o sursă de bani pentru unii cu interese politice. Nu ştiu să spun despre acest lucru, dar cu siguranţă la nivelul firmelor de proiectare sumele, dacă ajung, de cele mai multe ori sunt insuficiente pentru a acoperi o proiectare de calitate.

Cu studiile de fezabilitate este cam aşa: unul te pune să sapi o groapă, apoi te pune să o astupi şi te pune să faci o alta. Muncitorul îşi face treaba, deci trebuie plătit. Doar că el munceşte degeaba ca urmare a managementului greşit de ţară.

O problemă principală o reprezintă faptul că pentru a putea obţine aprobarea de finanţare trebuia să te prezinţi cu un astfel de document. Astfel toată lumea s-a apucat să facă studii de fezabilitate, deşi era evident că doar 10% dintre ei vor putea avea acces la fondurile puse la dispoziţie. 

Cu toate acestea, statul nu a gândit un sistem prin care decizia de finanţare să fie luată înainte de a se întocmi aceste documente. Astfel a fost realizat un număr colosal de studii de fezabilitate iar peste 90% din ele au rămas nefolosite, adică ne-aplicate. După o perioadă de timp de doi ani se consideră că un studiu de fezabilitate expiră, iar totul este necesar a se lua de la capăt.

În goana după a face ceva pentru localitatea ce o reprezintă primarii, marea lor majoritate de bună credinţă şi orientaţi spre urbe, s-au grăbit la a elabora astfel de documente, fără a-şi pune problema dacă aveau nevoie de acele investiţii sau nu.

Dar ce să îi faci când banii s-au dat pentru proiecte clare, stabilite la Bruxelles, în timp ce la Bucureşti realitatea şi nevoile erau cu totul altele.

Astfel primarii şi-au propus a obţine investiţii de care în realitate comunitatea lor nu avea nevoie, pentru simplul motiv că pentru nevoile reale nu erau surse de finanţare. 

S-a ajuns în acest fel la a construi reţele de apă şi canalizare în localităţi care nu aveau un singur angajat şi nici o baie în casă, să se facă şcoli şi grădiniţe acolo unde nu mai existau deloc copii, să se facă săli de sport sau să se amenajeze parcuri în plin câmp pentru că doar acolo se găsea loc...

Dispariţia localităţilor mici este o realitate la nivel global şi trebuie să ne împăcăm cu ea.

Sute de milioane de euro pe reţele de apă şi canal nefuncţionale

Sute de milioane de euro s-au cheltuit în România acestor ani pentru reţele de apă şi canalizare care acum au rămas nefuncţionale.

Acest lucru deoarece la Bruxelles s-a decis ca sumele de bani să se direcţioneze către cele mai sărace localităţi ale statelor europene cu prioritate. Doar că cele mai sărace localităţie europene se aflau la nivelul de dezvoltare al celor mai bogate din România.

Aberaţia de la Bruxelles, acceptată fără comentarii de politicienii români, a făcut ca direcţionarea banilor să se facă către acele localităţi care nu aveau o singură baie amenajată în casă, fără o singură societate comercială, fără un singur muncitor legal înregistrat, fără buget care să permită întreţinerea în timp.

Astfel banii au ajuns acolo unde nu era nevoie de ei: în localităţi în care nu a existat un singur cetăţean care să se racordeze pentru simplul motiv că nu avea baie în casă dar mai ales pentru că nu dispuneau de banii necesari pentru plata curentă a apei.

Reţelele au rămas astfel nefolosite, iar prin nefolosire echipamentele şi întreaga infrastructură s-au degradat, fără şanse de a remedia problema şi fără a exista cel puţin necesitatea de-a o face.

Reprezentanţii locali nu erau pregătiţi pentru această formă de distribuire şi nici astăzi nu sunt. Tocmai de aceea ceea ce părea o ideea excelentă: descentralizarea, s-a dovedit nu tocmai cea mai bună soluţie.

Pe de cealaltă parte localităţile limitrofe marilor oraşe, cu fonduri insuficiente pentru a putea acoperi cheltuieli atât de mari, nu au putut accesa fondurile europene.

Începem un nou ciclu bugetar şi iar vedem că realităţile sunt altele decât sursele de finanţare.

Totul pare a fi doar un simplu joc în care cineva mimează că ne dă bani, când în realitate este pe deplin conştient că nu deţinem capacitatea de ai cheltui. Este ca şi cum ai da bani unii copil aflat într-o cofetărie şi să te aştepţi ca el să meargă să cumpere acţiuni pentru viitor.

Mai rău este că aceste localităţi sunt nevoite acum să dea banii înapoi pentru simplul motiv că nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, respectiv punerea în funcţiunea. Astfel din sărace ele au devenit şi mai sărace.

Fondurile Europene - sursă de corupţie în toată EUROPA.

Fondurile Europene s-au dovedit a fi principala sursă de corupţie din întreaga Europă. Nu doar la noi banii au fost cheltuiţi prost, ci peste tot în spaţiul european.

Ba mai mult: corupţia a depăşit graniţele naţionale, iar reţelele s-au interconectat.

Mii de arestări s-au făcut în toată Europa, companii cu tradiţie au intrat şi ele în acest joc şi au avut de pierdut.

Ce părea a fi bine s-a dovedit în cele din urmă a nu fi tocmai bine. Cheltuirea banilor publici trebuie făcută mai organizat, poate chiar centralizat şi pe politici clare. Cât timp la nivelul administraţiilor locale nu există posibilitatea angajării de specialişti(salarii prea mici sau lipsă de fonduri) capacitatea acestora de dispune de finanţare prin resursele proprii este scăzută.

Rămâne să vedem ce ne va rezerva viitorul.

Am vrut şi eu să împăduresc un teren

Am urmărit ceea ce putea apărea pe această speţă. În toate situaţiile, ca persoană fizică nu puteai aplica.

Adică: dacă vrei să împădureşti cu bani europeni sau naţionali un teren, nu se poate decât dacă eşti firmă sau te declari persoană fizică autorizată. Ori eu nu voiam să asigur împădurirea terenului din motive financiare, cu scop comercial, ci pentru a aduce un sport de mediu societăţii în care trăiesc. Am aflat că acest lucru nu se poate, aşa că am luat-o pe calea proprie, fără birocraţie. Pe cealaltă parte, guvernul s-a plâns că nu au fost depuse proiecte spre aprobare. Logic: cine ar planta cu scop comercial o pădure când profiturile vizate trebuie să fie imediate?