Produsele ecologice româneşti merg mai bine la export decât în ţară

Lipsa unei strategii de promovare este principala problemă cu care se confruntă piaţa internă Afacerile cu produse ecologice se pare că nu au prins deocamdată la nivel local, piaţa

Lipsa unei strategii de promovare este principala problemă cu care se confruntă piaţa internă

Afacerile cu produse ecologice se pare că nu au prins deocamdată la nivel local, piaţa autohtonă ridicându-se la doar un milion de euro anual. În schimb, exporturile merg din plin. Vânzările pe pieţele externe se ridică la aproximativ 30-40 de milioane de euro. Explicaţia: produsele ecologice nu sunt cunoscute şi căutate de consumatorul român.

Cu toate acestea, specialiştii din domeniu apreciază că acest sector poate cunoaşte o dezvoltare accentuată, în următorii ani, cu condiţia realizării unor campanii de promovare adecvate. Radu Panait, managerul companiei NaturaLand, distribuitor şi importator de produse ecologice, spune că publicitatea siglei "ae", creată de ministerul agriculturii pentru marcarea produselor ecologice certificate, a fost nesemnificativă.

În România, produsele ecologice acoperă 0,1% din piaţa alimentară, în timp ce în statele dezvoltate cota de piată ajunge la 5%. Radu Panait estimează că în 2007 acest segment de piaţă se va dubla. În magazinele româneşti, produsele ecologice sunt de obicei puse pe acelaşi raft cu cele convenţionale. "Ori produsul ecologic se adresează unui anumit segment de clienţi, care şi-l doreşte şi şi-l poate permite", spune Victor Mateş, managerul Apis Prod, producător de miere, care are 10% din producţia de tip ecologic. În plus, persistă confuzia între natural şi ecologic, alimentată de marii producători, care au dezvoltat branduri "naturale", pentru aceleaşi produse convenţionale. Rodica Ferchiu, producător de lactate ecologice de pe Valea Asăului, a făcut un experiment în magazinul propriu din Comăneşti: a organizat două standuri, unul pe care scria "natural", iar pe celălalt "ecologic". Produsele "natural" s-au vândut primele, iar clienţii s-au ferit de "ecologic".

Costurile pentru certificare diferă în funcţie de produs

Rodica Ferchiu s-a decis acum doi ani şi jumătate să opteze pentru agricultura ecologică. Are o fermă cu 20 de vaci şi o fabrică de procesare a laptelui, una din cele trei din ţară. După doi ani de conversie, primele produse certificate ecologic au ieşit de pe poarta fabricii la 1 august 2006. "Am început cu colectarea laptelui obişnuit şi i-am convins apoi pe producători să treacă la sistemul ecologic", povesteşte proprietara firmei Eco-Rozi. Acum, vacile pasc peste 100 ha de fâneaţă certificate ecologic. Marketingul e cea mai mare problemă a fermierilor din Asău. Fără conservanţi, laptele şi smântâna ecologice au numai 5 zile ca termen de garanţie, astfel că marile lanţuri de magazine se feresc să le preia. Cât despre magazinele mici, acestea nu vor să rişte. "Există şi o lipsă de informare a comerciantului, nu numai a consumatorului. Lucrez pe stoc, am ajuns în situaţia să refuz lapte la colectare", spune Ferchiu.

Costurile necesare pentru ca o fermă să devină ecologică diferă de la caz la caz. Suma variază funcţie de dimensiunile fermei, de produsele cultivate, dar şi de societatea de certificare aleasă. Până la obţinerea unui produs certificat, ferma trece prin perioada de conversie, 2 ani pentru produsele vegetale anuale şi 3 ani pentru cele perene, când se renunţă la tratamentele convenţionale dar produsul nu e certificat. Ulterior produsul certificat poate beneficia de sigla "ae", care se pune pe produsul procesat, fie el măr sau o pungă de lapte.

Ce este un produs ecologic

Produsele ecologice: produsele obţinute în cadrul sistemului de agricultură ecologică, conform reglementărilor Directivei CE 2092/1991, sunt produse obţinute fără utilizarea produselor chimice de sinteză (ca fertilizanţi, amelioratori ai solului, ingrediente pentru prepararea furajelor sau ingrediente pentru prepararea alimentelor). Organismele modificate genetic şi derivatele lor sunt cu desăvârşire interzise. În zootehnie, principiul suveran e respectarea bunăstării animalelor: animalele nu trebuie să fie legate, trebuie să păşuneze în spaţii deschise şi să nu fie înghesuite.