Ordonanţa 100: Preşedintele să ţină cu cetăţenii, nu cu birocraţia şi corupţia

Rugăm preşedintele să retrimită la Parlament Legea de Respingere a Ordonanţei 100/2016, cea care a fost făcută anul trecut împreună cu asociaţiile profesionale şi MDRAP, cu scopul expres de a îmbunătăţi şi debirocratiza procesul de autorizare al construcţiilor.

Construim mai repede decât autorizăm

Domnule preşedinte Klaus Johannis, situaţia în România stă cam aşa: datorită birocraţiei, care generează corupţie, în România construim mai repede decât autorizăm. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că statul, prin procedurile birocratice pe care le-a creat, a ajuns să fie o piedică în calea dezvoltării sectorului construcţiilor, principalul motor al economiei naţionale.

Construim mai repede decât autorizăm? Atunci, decât să acuzăm cetăţenii că sunt infractori, mai bine am lua măsuri privind reducerea timpilor de autorizare a construcţiilor. Dacă legea este proastă, atunci haideţi să modificăm legea căci altfel ea devine caducă.

Trebuie să ştiţi că în România avem cele mai multe etape, cea mai complicată procedură şi cel mai lung proces de autorizare al construcţiilor din întreaga Europă. O analiză asupra acestui aspect veţi regăsi aici.

Ordonanţa 100/2016 venea să corecteze o parte din probleme prin fixarea de termene clare, menţionarea în clar a avizelor dar, cel mai important: obliga toţi avizatorii să ofere posibilitatea depunerii online a solicitărilor de avize/acorduri.

Parlamentul a respins ordonanţa nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pe un motiv aberant: schimbările făcute în parlamentul modifică substanţial conţinutul Ordonanţei, deci ea este bună, dar nu mai seamănă cu ce a emis Guvernul, deci e mai bine să facem o alta.

Din experienţă, o altă Ordonanţă înseamnă cel puţin 12 luni de continuare a circului birocratic.

Îndemn preşedintele să citească acest articol ce explica avantajele Ordonanţei 100/2016.

Între timp, Ordonanţa 100/2016 a produs efecte benefice şi Primăria Cluj a reuşit să emită primul certificat de urbanism în format electronic în mai puţin de 24 de ore şi fără a exista o interacţiune între deponent şi emitent. Ori ştim noi că lipsa interacţiunii de cele mai multe ori este bună.

Binenţeles că parlamentarii nu au votat după buna conştiinţă sau cunoştinţă, ci aşa cum cineva le-a dictat, tot aşa cum şi în Comisii cineva a dictat că această Ordonanţă trebuie să pice. Căci o justificare raţională a respingerii nu există.

Funcţionarii din urbanism şi control au propriile legi, peste Legile Statului

Principala problemă cu care ne confruntăm este lipsa responsabilităţii funcţionarilor publici implicaţi în procesul de autorizare al construcţiilor.

Aceştia impun, prin poziţia de forţă pe care o au, propriile legi, peste Legile statului. Astfel că, dacă nu vrei să faci precum el doreşte, deşi legea nu cere, atunci vei obţine o respingere şi dreptul de a te plimba prin instanţe. Cum nimeni nu vrea să se plimbe ci să construiască, atunci de obicei abuzul se acceptă ca atare.

Toate aceste constrângeri, unele legale şi aberante, altele ilegale şi mai aberante, lasă cetăţeanului impresia că nu a ales calea cea corectă. În fapt, cam asta este şi esenţa întregii birocraţii create în spatele procesului de autorizare, să depinzi de cineva ca să poţi obţii ceva (care de drept este al tău).