În ce proprietăţi să investesc în acest an?

În ce proprietăţi să investesc în acest an?

Foto: Fotolia

Sectorul rezidenţial este recomandat bugetelor mici şi medii, în timp ce proprietăţile rare, precum cele istorice, sunt potrivite investitorilor de calibru

Ştiri pe aceeaşi temă

Sectorul rezidenţial, risc minim

Cristina Roşca,
managing Partner Real Time

Se spune că anul 2010 este ultimul an de criză economică în România. În funcţie de istoricul unui investitor cu activitate în piaţa imobiliară locală, există mai multe direcţii pentru plasare de capital. În acest an, ar trebui să cumpărăm în funcţie de câteva analize prealabile specifice fiecarei proprietăţi în parte. Putem generaliza şi să oferim ca recomandări, spre exemplu, o proprietate rezidenţială care poate fi o investiţie sigură cu condiţia achiziţiei de unităţi locative funcţionale, respectiv cu utilităţi, drumuri, mijloace de transport în comun şi vecinătăţi. Această investiţie are un grad de risc foarte mic. Pe termen mediu şi lung aduce profit cu siguranţă.

De asemenea, se pot cumpăra într-o astfel de perioadă spaţii de birouri la preţuri mici care pot aduce, în termen de doi-trei ani, profituri importante. Pentru a decide asupra unei astfel de investiţii trebuie urmărite unele criterii precum calitatea tehnică a spaţiului, calitatea chiriaşilor şi termenii contractelor de închiriere. Investiţiile în spaţii industriale închiriate către companii fără risc de insolvenţă sau faliment pot fi de asemenea profitabile. Orice achiziţie de spaţiu comercial aflat în zone consacrate de comerţ (pe marile bulevarde, pieţe sau în centrul istoric) aduce profitabilitate maximă în condiţii de risc minim.

Pentru dezvoltatori sau utilizatori finali, cumpărarea de terenuri trebuie făcută printr-o analiză atentă a valorii construcţiei care poate fi realizată pe acestea. Chiar pentru preţuri atractive, acest tip de achiziţie trebuie făcut  cu foarte multă atenţie şi sub îndrumarea unui consultant de calitate.

Proprietăţi unice, rare

Valentin Ilie,
CEO Coldwell Banker

Un pont, dar mai ales unul imobiliar, poate fi folosit ca termen doar de o clientelă restrânsă, de cele mai multe ori cu bani lichizi. Cred că fiecare proprietate îşi are cumpărătorul ei şi mai cred că preţul nu este cel mai important aspect la o achiziţie. Un cost poate fi o componentă decizională secundară în luarea hotărârii pentru achiziţionarea unui imobil.

Asadar, dacă am discuta de un potenţial pont în această perioadă, ar înseamna să găsim o proprietate frumoasă, unică, care nu apare foarte des în piaţă, la preţul pe care nu erai dispus să-l plăteşti în trecut. În orice caz, vorbind de o directivă în condiţiile în care probabil vânzătorul oricum nu a avut un al doilea posibil cumpărător, este exagerat, pentru că nu ai o comparaţie cu un alt preţ ofertat, ca să putem concluziona că valoarea platită în final este într-adevăr cea mai bună.

Orice fel de recomandare de achiziţie de real estate va conţine acceaşi componentă, şi anume că un client, ca potenţial cumpărător, trebuie să fie convins că este ceea ce căuta cu adevărat, acea proprietate unică, care îi poate oferi confortul de care are nevoie sau randamentul sperat (în cazul în care imobilul în cauză a fost cumpărat ca investiţie) şi nu a găsit până acum. Cert este că în prezent preţul se negociază mult mai uşor în comparaţie cu anii precedenţi.

Pentru a evita confuzia, de fapt eu recomand achiziţionarea unor proprietăţi cât mai lichide la revânzare, adică unice (speciale, rare) sau a unor proprietăţi în care profitul să fie cât se poate de generos.

Produse cu valoare istorică

Ioan Roşu,
director general Apulum94

Anul 2010 pare să prezinte caracteristici apropiate anilor 2008 - 2009. Astfel, dacă ne referim la investiţii mici, cele de până în 80.000 - 100.000 de euro, acestea se vor concretiza fie în achiziţii cu scopul de înlocuire a unor cheltuieli tip chirii (mă refer aici la contractarea unui împrumut bancar care îmi permite să cumpăr o locuinţă, cheltuiala cu plata chiriei fiind înlocuită de plata ratelor), fie în închiriere la valori mici a imobilelor achiziţionate, beneficiul fiind reprezentat de recuperarea sumelor prin perceperea chiriei. De exemplu, pentru 30.000 de euro investiţi se vor putea recupera, pe an, aproximativ 2.000 de euro, exclusiv taxe, ceea ce înseamnă aproximativ 5,74% faţă de suma investită.

De investiţii mari vorbim în sectorul dezvoltatorilor imobiliari, asta şi din cauză că celelalte pieţe rămân îngheţate, cum e cazul terenurilor extravilane. În consecinţă, recomand achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea de proiecte imobiliare în zone înalt urbanizate, dar numai dacă finanţarea este asigurată.

În această perioadă, investiţiile mijlocii, cele cu valori cuprinse între 100.000 şi 250.000 de euro, tind să acopere sectorul produselor cu valoare istorică, arhitecturală. Astfel de investiţii sunt făcute de o categorie restrânsă de persoane, specializate în astfel de achiziţii. Beneficiile pot fi foarte mari. Este adevărat, însă, că aceste achiziţii prezintă şi cel mai mare risc, caz în care nu prea mai putem vorbi de investiţie. Departajarea valorică este forţată, arbitrară, dar necesară pentru a putea ilustra mai bine direcţiile de acţiune în plan investiţional. De exemplu, achiziţia unui imobil cu valoare istorică deosebită ar putea să intre cu uşurinţă în categoria investiţiilor mari.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările