Toate marile proiecte ale Gazprom sunt blocate de criza economică şi cea politică. Rosneft cere spargerea colosului gazier şi renunţarea la monopol

Toate marile proiecte ale Gazprom sunt blocate de criza economică şi cea politică. Rosneft cere spargerea colosului gazier şi renunţarea la monopol

Europa blochează gazoductele Gazprom, Turcia şi China presează pentru preţuri mai mici, Turkmenistanul îşi cere banii pe marfa livrată, iar competitorii interni vor spargerea monopolului pe exporturi

Marile proiecte ale gigantului rus Gazprom sunt blocate din cauza crizei economice şi a situaţiei politice tensionate, fie că este vorba de gazoductul Turkish Stream, de realizarea de noi conducte pe sub Marea Baltică până în Germania, sau de realizarea proiectelor cu China, scrie Itarr-Tass.

Gazprom se confruntă în acelaşi timp cu scăderea masivă a exporturilor, producţia fiind mai mică cu 19% în luna iunie faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Sberbank, cea mai mare bancă rusă, se aşteaptă ca veniturile Gazprom să se prăbuşească în acest an cu 27%, de la 145,9 miliarde de dolari în 2014 la 105,8 miliarde de dolari, din cauza scăderii cererii de gaze în Europa, a reducerii preţurilor şi a deprecierii rublei, potrivit The Moscow Times.
 
Europa face paşi spre reducerea dependenţei de colosul rus, în vreme ce preţurile gazelor naturale urmează să scadă în acest an din cauza reducerii cotaţiilor mondiale la ţiţei. Barilul de petrol a scăzut anul trecut de la 115 dolari la 55 de dolari, ceea ce va afecta corespunzător şi veniturile Gazprom deoarece grupul rus leagă preţul gazelor de cel al ţiţeiului printr-o formulă. Scăderea nu se vede imediat, ci la un interval de 6-9 luni după reducerea cotaţiilor la petrol.
 
Situaţia Gazprom nu este deloc roz: Turkmenistanul a acuzat gigantul rus că nu a plătit de la începutul lui 2015 pentru gazul cumpărat, în vreme ce Rosneft – cea mai mare companie petrolieră din Rusia, deţinută de către stat – cere spargerea Gazprom şi ruperea monopolului acesteia pe exportul de gaze.
 

Proiecte gigantice, dar fără aprobări europene

 
Gazprom a anunţat recent planuri pentru realizarea Nord Stream 2, care ar trebui să străbată Marea Baltică, până în Germania. Capacitatea acestuia ar fi de 55 de miliarde de metri cubi pe an. Mai multe grupuri energetice occidentale au anunţat că doresc să participe la acest proiect, respectiv gigantul petrolier Shell şi grupul  de utilităţi E.ON şi austriecii de la OMV.
Ei bine, Uniunea Europeană nu vede cu ochi buni acest proiect, din cauză că Rusia doreşte să elimine tranzitul prin Ucraina din 2019, iar Comisia Europeană a anunţat că se va opune tuturor planurilor care vor pune în pericol acest tranzit.
 
„Multe companii mari din Europa au anunţat că vor participa la construcţia Nord Stream-2. Dar absenţa acordurilor cu Comisia Europeană este principalul factor constrângător“, a afirmat Vladimir Blinkov, cercetător senior la Institutul Rus pentru Studii Strategice, citat de Itar-Tass.
„Teoretic, nu este nevoie de permisiune din partea Comisiei Europene pentru construcţia unei conducte. Totuşi, este nevoie de permisiune pentru operarea conductei“, arată şi Sergey Pravosudov, director în cadrul Institutului Naţional pentru Energie. Expertul dă drept exemplu cazul gazoductului Opal, la care Gazprom are dreptul de a folosi numai 50% din capacitate, restul fiind disponibil pentru alţi furnizori de gaze. Cum alţi furnizori nu sunt interesaţi, jumătate din capacitate stă nefolosită.
„Astfel de probleme pot fi rezolvate numai la nivelul conducerii Rusiei cu marile state ale Uniunii Europene“, spune Blinkov. Or, în actuala situaţie geopolitică, acest lucru nu este posibil.
 

Turcia pune presiune şi vrea o scădere mai mare a preţurilor

 
 Autorităţile de la Bruxelles au blocat deja South Stream, proiectul fiind oprit în mod oficial de Rusia la finele lui 2014. 
South Stream urma să traverseze Marea Neagră până în Bulgaria, iar de aici să treacă prin Serbia, Croaţia, Ungaria şi Austria. O altă ramură urma să treacă prin Grecia pentru a ajunge apoi, tot pe sub mare, în Italia. Comisia Europeană a argumentat că South Stream încalcă separarea dintre producători, furnizori şi transportatori. Mai exact, Gazprom este şi furnizorul gazelor de pe ţeavă, dar şi operatorul conductei.
 
De altfel, ca răspuns la căderea South Stream gigantul rus a anunţat că va direcţiona gazoductul spre Turcia. Ulterior, de aici ar trebui să treacă în Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria şi, din nou, în Austria. Gazoductul ar urma să aibă o capacitate de transport de 65 de miliarde de metri cubi pe an. Numai că Turcia profită de faptul că Gazprom nu are cale de scăpare şi negociază dur pentru o scădere mare de preţ. Recent, Gazprom a ordonat furnizorilor să suspende livrările de ţevi necesare construcţiei.
 
Blinkov spune că Rusia va reuşi să construiască 1-2 segmente către Turcia, care nu este stat membru al Uniunii Europene, dar în privinţa celorlalte trei către Europa factorul politic va avea un element hotărâtor.
 

Chinezii joacă la aşteptare

 
În privinţa gazoductului Forţa Siberiei 2, care ar fi urmat să transporte gaz rusesc în China, partea asiatică dă acum înapoi. Şi asta deoarece China se bazează tot mai mult pe energie regenerabilă, iar necesarul de gaze scade, arată Vladimir Blinkov. „Ei (chinezii – n.r.) amână acum planurile şi aşteaptă, analizând dacă vor mai avea sau nu nevoie de acest gaz, care ar fi urmat să fie furnizat peste 5-8 ani. Dar Rusia nu-şi permite să reducă preţul gazului mai mult“, afirmă el.
„Problemele tuturor marilor proiecte gaziere ale Gazprom pot fi rezolvate numai la nivel de şefi de stat şi de guverne“, a conchis Blinkov.
 

Rosneft cere spargerea Gazprom şi eliminarea monopolului pe exporturi

 
Acestea nu sunt singurele bătăi de cap ale Gazprom: grupul petrolier Rosneft a cerut oficial, într-o scrisoare către Ministerul Energiei, spargerea Gazprom între partea de gaze şi cea de conducte. De asemenea, Rosneft a cerut eliminarea monopolului pe care Gazprom îl are pe exportul gazelor naturale.
 
Gazprom nu se află direct pe lista companiilor aflate sub sancţiuni occidentale, dar Rosneft este şi nu se mai poate împrumuta. Iar Rosneft este un gigant foarte îndatorat, după achiziţia grupului petrolier TNK-BP. Rosneft doreşte eliminarea monopolului Gazprom pe exporturi pentru a putea exporta, la rândul său, propria producţie de gaze şi a avea, astfel, noi surse de bani pentru finanţarea datoriei. Preţurile interne din Rusia sunt reglementate pentru populaţie şi mult prea mici pentru industrie, aceasta din urmă fiind afectată puternic de criza indusă de sancţiunile occidentale.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: