Nils Wulkop tocmai a primit noul program de lucru: "Există un X1 trecut în dreptul fiecărei zile, ceea ce înseamnă că nu voi zbura deloc." În vârstă de 51 de ani, Wulkop este pilot la Lufthansa de 25 de ani, ultimii zece petrecându-i pe scaunul din stânga al unui Airbus A320.

Înainte de criză, Lufthansa opera 160 de astfel de aeronave cu rază medie de transport. Nu se ştie câte dintre ele vor fi repuse în mişcare după încheierea crizei, mai multe exemplare fiind parcate pe termen lung la Teruel, în Spania. 

Nils Wulkop nu a mai urcat la manşa avionului începând din martie. "Nu mi-am imaginat niciodată că aşteptarea la sol durează atât de mult", spune căpitanul, căruia îi lipseşte foarte mult munca. "Mi-a plăcut să fiu plecat, pentru mine aceste deplasări sunt un fel de relaxare." De mai bine de trei luni, căpitanul nu a mai părăsit zona de nord a Germaniei. "Toţi colegii mei sunt fericiţi când află că pot zbura din nou", povesteşte Wulkop. El admite însă că "Lufthansa se află momentan într-o situaţie grea, care îngreunează planificarea".

Deseori, zborurile anunţate nu pot avea loc, deoarece ţara de destinaţie nu a redeschis graniţele aşa cum era planificat. În iunie, doar câteva dintre cele 280 de avioane operate în mod independent de Lufthansa s-au ridicat de la sol. Din cele 760 de aeronave deţinute de grupul Lufthansa, aproximativ 200 vor rămâne permanent la sol. Fiecare al şaptelea post de pilot este în pericol din cauza planurilor vizând reducerea locurilor de muncă, a dezvăluit directorul de resurse umane al companiei germane, Michael Niggemann.

Sute de piloţi riscă să ajungă şomeri

Cockpit, Asociaţia Piloţilor (VC), nu crede că piloţii Lufthansa vor fi concediaţi. "Unele locuri de muncă pot dispărea, dar credem că personalul va fi cu siguranţă necesar, de exemplu prin recalificarea profesională viitoare", subliniază purtătorul de cuvânt al VC, Janis Schmitt. El a fost lovit mai greu, căci a lucrat anterior pentru fosta filială Air Berlin Luftfahrtgesellschaft Walter (LGW), ce a zburat pentru Eurowings şi care nu cu mult timp în urmă a intrat în faliment.

"Estimăm că în Germania există până la 22.000 de piloţi comerciali şi profesionişti, dintre care peste 1200 se confruntă în prezent cu un risc de şomaj imediat", se teme Schmitt.

Doar la LGW existau 160 de piloţi, 100 la TCN (Thomas Cook), la Sun Express (companie ce va intra şi ea în faliment) aproximativ 300 - 400, iar la TUIfly este vorba despre circa 300 de piloţi.

Linişte pe aeroportul din Frankfurt

Linişte pe aeroportul din Frankfurt

"Există un mare semn de întrebare în ceea ce priveşte Eurowings, unde vorbim de câteva sute de persoane. Probleme sunt şi la Condor, care se află, de asemenea, într-un mediu de afaceri dificil", spune Schmitt.

Asociaţia piloţilor European Cockpit Association (ECA) avertizează: "Mii de alţi piloţi vor îngroşa în curând rândurile şomerilor europeni." Însă atât Nils Wulkop, cât şi fostul său coleg de la LGW rămân încrezători. "Sunt optimist. Lufthansa era totuşi numărul unu în Europa înainte de criză", spune Wulkop. "Mai am 14 ani înaintea mea" - piloţii trebuie să se retragă la 65 de ani – "şi aceste lucruri nu mă afectează în mijlocul carierei". La urma urmei, cursurile de pregătire a pilotului - ce durează opt ani - sunt atât de scumpe încât angajaţii şi angajatorii evită să îşi schimbe locul de muncă, respectiv să aprobe concedieri. 

Simulatoarele de zbor sunt închise

"În momentul de faţă, toată branşa este în pericol, dar marile companii aeriene au un set de contracte şi mecanisme de securitate", spune Schmitt. "Practic, presupun că se va reveni la vechiul nivel al numărului de pasageri în doi sau trei ani şi atunci va fi nevoie de oameni. Întrebarea este, desigur, ce faci cu personalul între timp", a afirmat purtătorul de cuvânt al piloţilor.

Mulţi piloţi blocaţi la sol îşi pun aceeaşi întrebare, ce ar putea fi de o importanţă crucială pentru întreaga industrie. "Spre deosebire de alte profesii, piloţii au nevoie de experienţă permanentă în zbor pentru a-şi menţine licenţele şi a fi disponibili pe piaţa locurilor de muncă. Aceasta este o cerinţă legală", explică ECA.

Piloţii trebuie să facă dovada a trei decolări şi aterizări cel târziu la fiecare 90 de zile, lucru aproape imposibil în vremurile coronavirusului. Ar fi suficiente orele în simulator, dar şi acestea sunt în mare parte închise. 

Licenţa lui Janis Schmitt, care deocamdată nu poate zbura din cauza pierderii locului de muncă, este valabilă până în martie 2021. "După aceea, va trebui să o extind în privat. Mă vor ajuta probabil Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau un nou angajator, altfel va trebui să plătesc totul singur", se teme Schmitt. "Costurile se pot situa cu uşurinţă în jurul sumei de 2.000 de euro. Mulţi bani pentru un pilot şomer."

Model de aeronavă ca înlocuitor

Când zborurile de linie vor fi repornite pe scară largă, toţi piloţii vor trebui să treacă mai întâi prin trei-patru zile de antrenament în simulator. "Va fi un blocaj mare când toţi piloţii vor fi nevoiţi să îşi reînnoiască licenţele şi să se califice din nou, procesul putând dura câteva luni sau chiar un an", avertizează purtătorul de cuvânt al Cockpit. 

Multe companii aeriene, dar şi călătorii ar putea avea de suportat restricţii suplimentare în loc să se bucure de reluarea călătoriilor. Nils Wulkop vrea doar să se întoarcă în cabina de pilotaj. "Când obţii o sumă relativ mare de bani fără a face nimic, te simţi cam ciudat", spune el.

Andreas Spaeth - Deutsche Welle