Războiul petrolului: o industrie dispreţuită la nivel global salvează giganţii petrolieri din criză

Războiul petrolului: o industrie dispreţuită la nivel global salvează giganţii petrolieri din criză

Industria petrochimică înregistrează o dezvoltare fulminantă, susţinută de preţurile mici ale materiilor prime

Industria chimică, una dintre cele mai dispreţuite la nivel global din cauza impactului asupra mediului sau sănătăţii, a salvat marile companii petroliere afectate de scăderea preţului la petrol şi gaze. Industria chimică produce de la pungi şi vopseluri până la plasticul din telefoane, de la polistiren până la anvelopele necesare autoturismelor.

De cele mai multe ori, preţurile mici ale ţiţeiului sunt compensate de segmentele de rafinare şi distribuţie, deoarece oamenii consumă mai multă benzină sau motorină atunci când carburanţii sunt ieftini. Şi invers, atunci când preţul petrolului este mare, rafinăriile înregistrează pierderi, dar sondele sunt la maximul de profit. Există, însă, şi momente când aceste strategii nu dau randamentul scontat, în special atunci când scăderea cotaţiilor ţiţeiului este corelată cu turbulenţe financiare globale. Iar atunci intră în joc altă industrie care salveaza petroliştii.

Este vorba de industria chimică, una dintre cele mai dispreţuite din lume din cauza impactului asupra mediului sau sănătăţii. Aceasta produce o grămadă de obiecte din jurul nostru, de la pungi până la vopsea, la carcasele de plastic ale telefoanelor şi tablete, la polistirenul care protejează televizoarele şi frigiderele în cutiile de carton sau chiar bitum, asfalt sau anvelope pentru autoturisme.
 

Produsele chimice au făcut 75% din profitul Exxon

 
Acum, această industrie înfloreşte şi protejează marile grupuri petroliere, precum Exxon Mobil sau Royal Dutch Shell de scăderea preţului la ţiţei.
 
„Produsele chimice revin pe ecranul radarului“, declara zilele trecute Simon Henry, directorul financiar al Shell.
 
În vremurile bune, când preţul ţiţeiului şi gazelor naturale este ridicat, industria chimică este doar o notă de subsol în contul de profit al giganţiloe petrolieri. Acum, când cele mai mari grupuri energetice din lume suferă pierderi în cadrul unităţilor de producţie şi explorare, petrochimia a devenit cea mai mare sursă de profit.
 
Unităţile petrochimice primesc un avânt considerabil datorită aceluiaşi factor care produce pierderi grupurilor energetice: preţul mic al petrolului şi gazelor naturale.
Mai exact, preţurile mici se traduc în costuri mai mici cu materia brută şi deci în marje de profit mai mari.
 
„Sectorul petrochimic a performat chiar foarte bine“, anunţa săptămâna trecută şi Patrick de la Chevardiere, directorul financiar al grupului petrolier francez Total.
 
În cadrul Exxon Mobil, segmentul chimic a acontat 75% din profitul net de 1,8 miliarde de dolari raportat de către grup în primul trimestru, potrivit Bloomberg. Din ianuarie până în martie, conglomeratul a făcut un profit de 1,3 miliarde de dolari numai din producţia chimicalelor precum etilena şi polipropilena. În schimb, în acelaşi interval a pierdut 76 de milioane de dolari din pomparea de petrol şi gaze.
 
În urmă cu doi ani, când ţiţeiul se tranzacţiona la peste 100 de dolari pe baril, segmentul chimic produce doar 13% din profitul Exxon, în vreme ce petrolul şi gazele aduceau un câştig net de 7,8 miliarde de dolari.
 
Pentru a arăta cât de mult se sprijină acum producătorii de petrol pe unităţile lor petrochimie, Jeffrey Woodbury – vicepreşedinte al Exxon privind relaţia cu investitorii – declara că segmentul chimic al companiei a fost „partea luminoasă“ a primului trimestru.
 

Marje mari pentru etilenă şi polipropilenă

 
Shell a câştigat 377 de milioane de dolari din produse chimice în primul trimestru, din totalul de 1,55 de miliarde raportat. Grupul a afirmat că marja de profit în cazul operaţiunilor de transformare a nafta (un produs realizat în urma rafinării ţiţeiului) în etilenă a fost cu 82% mai mare în primul trimestru decât în urmă cu un an.
 
Totuşi, puterea petrochimiei nu este îndeajuns pentru a elimina suferinţa din urma preţurilor mici: profitul raportat de către Exxon este cel mai mic din 1999 încoace, de dinainte de a fuziona cu Mobil Corp, în vreme ce rezultatul Shell este cel mai slab din 2009 încoace, când barilul de ţiţei a căzut de la 150 de dolari în 2008 la 40 de dolari.
 
Şi la alţi giganţi petrolieri trendul a fost similar, chiar dacă nu la fel de extrem. Astfel, Total şi BP au beneficiat de forţa segmentelor lor petrochimice, însă Chevron – care împarte divizia petrochimică cu grupul Phillips 66 – a beneficiat mai puţin.
 
Însă pe măsură ce preţurile petrolului şi gazelor încep să crească, performanţele din petrochimie încep să scadă. Totuşi, directorii din grupurile petroliere cred în continuare în puterea diviziilor lor chimice.
 

Plastic şi etan

 
Cererea de plastic în statele aflate în curs de dezvoltare este în continuare puternică, chiar dacă creşterea economică încetineşte, deoarece tot mai mulţi oameni ajung în clasa de mijloc.
 
De asemenea, giganţi ca Exxon şi Shell profită la maximul de faptul că şi-au utilat echipamentele pentru a capta un produs secundar al exploatărilor de gaze, mai precis etanul. Astfel, în loc să consume produse mai scumpe, precum nafta, la realizarea produselor petrochimice, companiile folosesc etanul mult mai ieftin.
La mijlocul anului 2014, Exxon a demarat construcţia unei uzine chimice în Baytown, Texas, care foloseşte etanul drept materie primă. La fel, Shell utilizează etanul în două treimi din afacerile sale din industria chimică din SUA.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările