Războiul petrolului, dus în trei: Rusia ameninţă că este gata să inunde planeta cu ţiţei, iar Iranul ar putea strica planurile Arabiei Saudite
0
Rusia sfidează Arabia Saudită şi a anunţat că este gata să crească producţia de ţiţei, şi Rusia a ameninţat că este gata să inunde planeta cu petrol. Concomitent, Iranul este aproape de a da peste cap planurile saudiţilor, care voiau ca Teheranul să participe la îngheţarea producţiei.
Alexandr Novak, ministrul rus al Energiei, a declarat că Rusia poate produce „în teorie“ 12 sau chiar 13 milioane de barili pe zi, de la nivelul actual de aproape 11 milioane. Reamintim, producţia Rusiei a atins în luna martie maximul ultimilor 30 de ani.
Ameninţarea saudită
Declaraţia lui Novak vine după ce prinţul Mohammed bin Salman, care conduce economia Arabiei Saudite declara în data de 16 aprilie, cu o zi înainte de reuniunea petroliştilor de la Doha, că ţara sa poate creşte „imediat“ producţia cu mai bine de un milion de barili pe zi, până la 11,5 milioane, iar în 6-9 luni poate ajunge la 12,5 milioane de barili pe zi. Mai mult, până în 2020 regatul poate atinge o producţie chiar de 20 de milioane de barili „dacă vrea“.
Riposta Rusiei
Riposta lui Novak nu a întârziat să apară: ministrul rus a afirmat în data de 20 aprilie că „saudiţii pot creşte producţia, dar la fel putem şi noi“, potrivit Reuters.
Producţia Rusiei a crescut puternic, de la 6 milioane de barili la începutul anilor 2000, până la 11 milioane de barili acum. Totuşi, experţii prezic o scădere a acesteia deoarece zăcămintele din vestul Siberiei sunt pe cale de a fi epuizate, iar altele din Oceanul Arctic şi Orientul Îndepărtat sunt afectate de sancţiunile americane şi europene, dar şi de costurile investiţionale mari.
Reamintim, discuţiile privind îngheţarea producţiei au căzut la finele săptămânii trecute, după ce Arabia Saudită a cerut participarea tuturor marilor producători la efort, inclusiv a Iranului. Acesta nu a participat la discuţii pentru că doreşte să revină la nivelul producţiei de dinainte de impunerea sancţiunilor, adică de 4 milioane de barili pe zi.
Rivalitate regională cu Iranul
Numai că Arabia Saudită nu doreşte acest lucru, deoarece se află într-o puternică rivalitate regională cu Iranul. Cele două ţări susţin tabere adverse în războaiele din Siria şi Yemen. În timp ce Iranul îl susţine pe preşedintele sirian Bashar al-Assad, Arabia Saudită susţine rebelii moderaţi. În Yemen, situaţia este inversă: Riyadhul susţine guvernul oficial, aflat în exil, în timp ce Teheranul susţine rebelii houthi, care au cucerit cea mai mare parte a ţării.
Ridicarea sancţiunilor asupra programului nuclear iranian dă acces statului la resurse de peste 100 de miliarde de dolari aflate în conturi din străinătate, în vreme ce veniturile suplimentare survenite ca urmare a creşterii producţiei îi vor da venituri şi mai mari, ceea ce va alimenta rivalitatea şi conflictele regionale.
Războiul contra şisturilor
Mai mult, Arabia Saudită nu vreo o îngheţare a producţiei deoarece o creştere rapidă a preţului petrolului ar readuce la viaţă producătorii americani care extrag din zăcăminte neconvenţionale.
Numai că planul Arabiei Saudite de blocare a Iranului prin menţinerea acestuia la o producţie mică este aproape de a fi dat peste cap. Bloomberg Gadfly scrie că exporturile Iranului cresc mai mai rapid decât se aşteptau analiştii.
Mai exact, Iranul a exportat 2 milioane de barili pe zi în prima jumătate din luna aprilie, faţă de 1,45 de milioane de barili în martie. Dacă adunăm şi cantităţile care se rafinează în interiorul ţării, estimate la 1,6 milioane de barili, rezultă că totalul ar fi 3,6 milioane de barili pe zi.
Surpriza iraniană
Datele oficiale ale OPEC arată că, în ciuda impunerii embargoului petrolier în 2012, Iranul a înregistrat o producţie de 3,7 milioane de barili în 2012 şi chiar şi în 2013. Una dintre explicaţii ar fi că Iranul minţea în datele oficiale pentru a arăta că nu este afectat de sancţiuni, însă cealaltă ar fi că a stocat tot acel petrol în depozite. Tancurile petroliere sunt uşor de observat, însă depozitele de pe uscat sunt mai greu. Numai că Iranul pretinde acum oficial că extrage zilnic 3,5 milioane de barili, adică destul de aproape de cei 3,6 milioane de barili calculaţi de Bloomberg.
Analiştii estimau că Iranului i-ar lua un an de zile să atingă producţia de dinainte de sancţiuni, însă Iranul a atins un nivel aproape similar cu cel oficial declarat în 2012. Mai mult, Iranul ar putea exporta cantităţi şi mai mari, dar nu prea găseşte petroliere deoarece companiile private se tem de sancţiunile americane.
Mai departe, acest lucru ar putea pune Arabia Saudită într-o poziţie dificilă la reuniunea OPEC din luna iunie.
Noi discuţii între petrolişti
Ministrul Petrolului din Venezuela, Eulogio Del Pino, a declarat şi el recent că preţul petrolului ar putea scădea din nou foarte mult, astfel că discuţiile privind îngheţarea producţiei trebuie reluate. Argumentul său: stocurile de petrol se află la 90% din capacitatea mondială de depozitare, iar atingerea pragului de 100% ar putea face petroliştii să vândă cu reduceri foarte mari doar pentru a scăpa de marfă.
Propunerea Venezuelei este ca statele care nu fac parte din OPEC să participe „ca observatori“ la reuniunea OPEC din iunie.
Pe lângă Rusia, la reuniunea de la Doha au mai participat state precum Kazahstan, Azerbaidjan, Oman sau Bahrain.
În cadrul OPEC fac parte: Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Irak, Iran, Algeria, Libia, Angola, Nigeria, Venezuela, Ecuador şi Indonezia.
Se încarcă comentariile...
