INFOGRAFII Sfârşitul basmului pentru economia chineză?

INFOGRAFII Sfârşitul basmului pentru economia chineză?

Activitatea industrială a Chinei a încetinit în ultima lună. FOTO: Reuters

Un castel din cărţi de joc, în care banii din credite cu garanţii dubioase au construit autostrăzi-suspendate şi oraşe-fantomă. Aşa este descrisă acum China, care s-a transformat peste noapte din motorul creşterii economice mondiale în principalul factor de risc, spun economiştii.

În ultimele trei decenii, economia chineză a crescut constant. Chiar dacă în ultimii 10 ani nu a mai înregistrat ratele-record de creştere din anii 90, avansul se producea într-un ritm la care statele dezvoltate nu îndrăzneau nici măcar să viseze. Criza a ocolit aproape în totalitate puternica economie chineză, care s-a reorientat în momentul în care cererea din SUA şi din UE a început să scadă. 
 
Evoluţia spectaculoasă a fost privită cu scepticism multă vreme de pieţe şi economiştii avertizau cu frecvenţă de ceas elveţian că „următoarea mare criză va izbucni din China”. Statul reuşea însă să sfideze orice anunţ pesimist, iar economia continua să crească. China a obţinut aceste rezultate pe o perioadă atât de lungă pentru că a găsit - până acum - o formulă economică şi politică funcţională. Faptul că această strategie este contestată pe plan internaţional a contat mai puţin. 
 
Acum, un nou episod de zvonuri şi date economice puternice, dar sub nivelul celor înregistrate anii trecuţi, au stârnit turbulenţe pe bursele din întreaga lume, iar economiştii arată la unison cu degetul spre China. 
 
Economia chineză a crescut anul trecut într-un ritm mult mai lent decât anticipau specialiştii şi oficialii de la Beijing, dar a crescut. Luna aceasta, activitatea industrială a avut un avans semnificativ mai mic faţă de cele înregistrate de la începutul acestui an. 
 
În acest context, temerile privind instabilitatea şi lipsa de fundament real al „boomului” din China au fost reactivate, iar investitorii au început să fugă de pe bursele chineze. Indicele Shanghai Composite a pierdut aproximativ 20% faţă de nivelul înregistrat la sfârşitul lunii mai, ajungând astfel la un nivel pe care nu-l mai înregistrase de când Vestul trecea prin apogeul crizei economice, în 2009. Cât de reale sunt însă temerile privind economia chineză?
 
 
"Puţine ţări au reuşit să evite criză după liberalizarea financiară şi integrarea globală", notează Martin Wolf, unul dintre cei mai influenţi jurnalişti economici din lume, într-un editorial publicat în cotidianul britanic "Financial Times". 
 
 Acesta invocă drept exemple situaţiile prin care au trecut Statele Unite (în 1930), Japonia şi Suedia (la începutul anilor '90), Mexic şi Coreea de Sud (la sfârşitul anilor '90) şi problemele cu care se confruntă astăzi SUA, Marea Britanie şi zonă euro. 
 
Panica şi isteria care au zguduit săptămâna trecută bursele au la bază două motive. În primul rând, dobânzile tot mai ridicate la care se împrumută între ele băncile din China au creat temeri privind izbucnirea unei crize de lichiditate. Pentru că băncile obţin foarte greu fonduri una de la alta, atunci ele acordă tot mai greu credite companiilor şi cetăţenilor. Aceasta este consecinţa strategiei anunţate şi aplicate de Beijing în ultimele luni. 
 
Motivul pentru care banca centrală a Chinei acţionează astfel este simplu. În ultimii ani, China s-a bazat pe modelul „creştere pe credit”. Autorităţile locale şi companiile deopotrivă s-au împrumutat masiv pentru a materializa planurile ambiţioase de dezvoltare a infrastructurii. Oraşele-fantomă cu zgârie-nori pustii, autostrăzi suspendate cu câte patru benzi pe sens, reţele feroviare de mare viteză - toate s-au făcut cu bani de la bănci. 
 
Există motive serioase de îngrijorare în legătură cu izbucnirea unei crize. Beijingul devine încet-încet un nou punct periculos. 
Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie
 
Majoritatea acestor împrumuturi sunt contractate însă prin companii sau vehicule de investiţii controlate de guvern, dar care permit astfel ca datoriile să fie ascunse - în loc să apară ca datorie publică guvernamentală, ele sunt considerate datorii ale sectorului privat. 
 
„Modelul de creştere economică bazată pe credit este clar că se dărâmă. Asta poate conduce la o problemă masivă şi la o criză a deflaţiei similară celei prin care a trecut Japonia”, explică Charlene Chu, analist în cadrul agenţiei de evaluare financiară Fitch. 
 
Ajungem astfel la cel de-al doilea factor care a contribuit la căderea burselor din China. Agenţia Fitch a publicat un raport despre economia chineză în care atrăgea atenţia asupra problemelor sistemice care o ameninţă şi, din aceste motive, a decis să revizuiască în scădere ratingul suveran al Chinei. 
 
Ceea ce a urmat a fost o reacţie parcă trasă la indigo după criza de încredere după ce agenţia de evaluare financiară Standard & Poor`s a scăzut ratingul SUA, în vara anului 2011. 
 
 
Analiştii Fitch au decis să scadă ratingul Chinei din cauza datoriei publice uriaşe acumulate de guvernele locale şi ascunsă prin astfel de artificii. Evaluarea a tras semnale de alarmă cu privire la adevărata stare a sistemului financiar chinez. Potrivit calculelor analiştilor Fitch, datoria publică a Chinei cumulată cu cea privată s-ar ridica la 23.000 de miliarde de dolari, adică aproape de 200% din PIB. În urmă cu patru ani, nivelul acestora se ridica la 9.000 de miliarde de dolari. 
 
Faptul că aceste avertismente au venit în acelaşi timp în care Rezerva Federală, banca centrală a SUA, a anunţat că intenţionează să stopeze programul de tipărire şi injectare de bani în piaţă a alimentat panica de pe burse. 
 
Salariile cresc, aşa că ne confruntăm cu o situaţie în care trebuie să găsim alte locuri în care ne putem produce lucrurile la preţuri foarte competitive. O bună parte a producătorilor se vor mută în afară Chinei şi se vor duce fie în alte state care oferă costuri reduse, precum Mianmar sau Vietnam, însă mulţi se vor duce şi în Europa, America de Sud şi Statele Unite. 
Armin Struckmeier, CEO al producătorului german de produse pentru copii Novatex GmbH
 
Problemele legate de un „sistem bancar din umbră” şi de volumul uriaş de credite acordate de bănci autorităţilor, companiilor şi populaţiei deopotrivă au început să fie dezbătute de mai bine de doi ani. Decizia Beijingului de a restricţiona creditarea vine ca urmare a volumului uriaş de împrumuturi acordat în anii de boom autorităţilor locale, dintre care multe au ajuns în situaţia de incapacitate de plată.
 
Pentru proiectele ambiţioase de dezvoltare a infrastructurii, mai multe municipalităţi din China au împrumutat aproximativ 1.500 de miliarde de dolari, pe care au reuşit să le ţină departe de ochii Beijingului - care a ajuns bun de plată pentru multe dintre ele. 
 
 
 
Noul duo venit la putere iarna trecută, preşedintele Xi Jinping şi premierul Li Keqiang, este însă hotărât să reorienteze economia dinspre acest model. Cei doi oficiali sunt convinşi că o economie naţională puternică se poate construi doar având ca fundaţie o clasă de mijloc prosperă pe termen lung. Investiţiile publice în infrastructură şi dezvoltarea de ansambluri rezidenţiale nu pot reprezenta baza economiei, indiferent cât de mult succes a avut această strategie în ultimii ani. 
 
Lovitură de graţie vine în „inima" capitalismului de stat parafat de Beijing
 
Însă aceste eforturi de schimbare a structurii economice se fac pe fondul unor lupte pentru stabilizarea altor factori de risc, precum cursul de schimb al yuanului, rata inflaţiei şi declinul pieţei imobiliare. 
 
2011 a însemnat o luptă dură cu inflaţia, pe care Beijingul a câştigat-o doar pe spatele populaţiei. Guvernul a reuşit să ducă în jos rata inflaţiei, însă chinezii nu se mai pot împrumuta, ceea ce a contribuit la căderea pieţei imobiliare. În lipsă de finanţare, mediul de afaceri a fost decimat: mulţi şi-au pierdut afacerile în faţa cămătarilor de la care s-au împrumutat, alţii s-au sinucis pentru că nu mai făceau faţă datoriilor. 
 
Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie cu 60% la Produsul Intern Brut al statului şi generează 80% din totalul locurilor de muncă, potrivit datelor Ministerului Comerţului de la Beijing.
 
Banca centrală a Chinei a majorat constant dobânda-cheie pentru a descuraja creditarea şi pentru a combate inflaţia. În plus, Guvernul de la Beijing a cheltuit 200 de miliarde de dolari în 2011 pentru a construi zece milioane de locuinţe sociale. Autorităţile încearcă să-i determine astfel pe chinezi să nu-şi cumpere case pentru a evita formarea unei bule imobiliare.
 
Criza prin care trece piaţa imobiliară este şi ea „made in China”: autorităţile au majorat avansul obligatoriu pentru cumpărarea unei locuinţe, au restricţionat numărul de case pe care are dreptul să le deţină un cetăţean şi, încet dar sigur, a sugrumat accesul dezvoltatorilor imobiliari la creditare. 
 
Piaţă imobiliară are probleme. Creşterea exporturilor încetineşte. Dacă nu fac ceva - stimulare prin politică monetară şi fiscală - există riscul că ritmul de creştere să scadă în continuare.
Nouriel Roubini  
 
Totodată, Beijingul a construit masiv clădiri pentru a contracara scumpirile din sectorul imobiliar. Efectul: preţurile au scăzut atât de tare încât piaţa s-a prăbuşit. 
 
Starea pieţei imobiliare chineze influenţează semnificativ preţurile la nivel mondial. Pentru că este vorba de un sector vast şi, până nu demult, unul dintre cele mai înfloritoare, cererea pentru materiale de construcţii din China a dus la scumpirea materiilor prime la nivel mondial - domenii ce au avut de suferit atunci când strategia Beijingului a început să funcţioneze. 
Bursele din China şi-au continuat declinul şi marţi, iar fuga investitorilor a cauzat o scădere de 20% faţă de sfârşitul lunii mai.

„Fabrica lumii” începe să stea degeaba. Producţia din China scade pentru prima dată în 2013

Criza de creditare cu care se confruntă companiile din China şi problemele din sectorul bancar şi-au pus amprent asupra producţiei ţării. Pentru prima dată din noiembrie 2012, indicele managerilor de achizii - principalul indicator economic al activităţii industriale - se va contracta în iunie, sunt de părere economiştii.

Se clatină comunismul în China? Muncitorii învaţă să-şi ceară drepturile

Pasa proastă prin care trece economia chineză ameninţă pactul tacit dintre Partidul Comunist şi populaţie – chinezii acceptă restricţiile civice şi îngrădirea libertăţilor pentru locuri de muncă şi preţuri scăzute. Inflaţia ajunge la cote alarmante, iar mii de muncitori chinezi au învăţat să protesteze.

Piaţa imobiliară chineză, încă un pas spre prăbuşire

Preţurile locuinţelor au scăzut luna trecută în aproape jumătate dintre marile oraşe chineze, după ce oficialii de la Beijing au luat măsuri dure pentru a dezumfla bula imobiliară.

Începe sfârşitul pentru economia chineză?

Exporturile scad, creşterea economică a încetinit, iar piaţa imobiliară se clatină. PIB a crescut însă cu 8% în 2011. Are Beijingul motive să se îngrijoreze?
 
 
 
 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: