INFOGRAFIE Scandalurile politice care au zguduit Europa. Corupţia a „explodat” odată cu criza economică

Majoritatea europenilor este de părere că, de la izbucnirea crizei, corupţia a crescut. Pierderea încrederii a fost cauzată şi de scandalurile de corupţie în care au fost implicaţi politicieni de la cel mai înalt nivel.

Zece milioane de italieni au votat partidul lui Silvio Berlusconi la ultima rundă de alegeri parlamentare, de la începutul acestui an. Acum, „Il Cavaliere” a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru fraudă. 

În Spania, Mariano Rjoy, liderul Partidului Poporului, a câştigat la sfârşitul lui 2009 cea mai mare majoritate parlamentară din ultimii 29 de ani, după ce 10,5 milioane de spanioli l-au votat. Acum, premierul Rajoy şi partidul său sunt implicaţi într-un scandal uriaş scandal de corupţie, după ce s-a dovedit că gruparea politică nu s-a dat în lături de la mită şi evaziune fiscală. 

Pe Francois Hollande l-au votat aproape 24 de milioane de francezi în mai 2012. Acum, preşedintele este acuzat că şi-a acoperit aproape o jumătate de an un ministru care avea conturi bancare ascunse în Elveţia, care a demisionat în martie. 

Criza neîncrederii se transformă în criză politică

Europenii au astfel suficiente motive atunci când spun că, fără urmă de îndoială, corupţia a crescut de la izbucnirea crizei. Jumătate dintre cetăţenii europeni cred că, în ultimii doi ani, nivelul corupţiei a urcat în ţara din care provin, potrivit ediţiei din 2013 a Barometrului Global al Corupţiei, realizat de Transparency International şi publicat recent. Doar 12% din repondenţi sunt de părere că situaţia s-a îmbunătăţit, în timp ce 36% din ei spun că nivelul corupţiei a rămas neschimbat. 

Faptele de corupţie şi obţinerea de finanţare ilegală de către partide şi politicieni par principalele motive pentru care, cu doar 10 luni înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European, europenii par să-şi fi pierdut încrederea în politicienii pe care nu demult i-au votat.

Cazul lui Berlusconi este doar cel mai recent. Politicianul care a dominat politica italiană în ultimii 20 de ani, fiind şi cel mai longeviv premier din istoria ţării, a fost condamnat definitiv, după ce a fost expusă  întreaga reţea de firme-fantomă, toate off-shore, de care se folosea pentru a evita plata impozitelor. 

La aproape 77 de ani, Silvio Berlusconi a dominat politica italiană timp de 17 ani (10 ani ca premier). Miliardarul a trecut cu bine de 52 de voturi de încredere ale Parlamentulu şi nici măcar scandalurile sexuale şi judiciare nu au putut să îl clatine din poziţie. Însă, la sfârşitul anului trecut, Berlusconi a căzut victimă a crizei economice din care Europa încă nu a reuşit să iasă.  

„Il Cavaliere” a fost umilit atunci în Parlamentul italian, unde şi-a pierdut majoritatea. Aliaţii l-au părăsit, oameni din propriul partid i-au cerut să demisioneze, iar UE şi FMI şi-au trimis reprezentanţi în Italia pentru a monitoriza acţiunile executivului. Atunci, toţi considerau că Berlusconi era de vină pentru situaţia în care ajunsese economia italiană.

În Franţa, în contextul austerităţii, clasa politică a devenit tot mai blamată, iar scandalurile răsunătoare în care sunt implicaţi politicieni aflaţi la conducerea ţării au adâncit criza de încredere. 

Fostul preşedinte, Nicolas Sarkozy, a fost inculpat pentru obţinerea de avantaje de la o persoană vulnerabilă, în afacerea miliardarei Liliane Bettencourt.

Ministrul pentru Buget al Franţei, Jerome Cahuzac, a demisionat în martie, după ce s-a descoperit faptul că avea mai multe conturi bancare pe care nu le poate justifica ascunse în Elveţia. 

Acum, „Le Figaro” scrie că preşedintele socialist Francois Hollande ştia încă din decembrie despre conturile secrete ale lui Cahuzac, dar nu a acţionat în niciun fel. 

De asemenea, scandalul Tapie a tras după el un număr ridicat de politicieni francezi, printre care şiactualul director al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde.

La începutul acestei luni, directorul general al France Telecom-Orange, Stephane Richard, a fost pus sub acuzare pentru „fraudă în grup organizat”, în cadrul aceleiaşi anchete, care vizează un controversat caz de arbitraj din 2008, între omul de afaceri Bernard Tapie şi banca Credit Lyonnais.

În Spania, criza neîncrederii a izbucnit odată cu scandalul care a pătat imaginea casei regale, după ce s-a dezvăluit faptul că Regele Juan Carlos s-a folosit de poziţia sa pentru a-şi ajuta ginerele, acuzat de corupţie. Ea a atins însă apogeul în urmă cu doar câteva zile. Pe 1 august, premierul Rajoy şi-a pus spăşit cenuşă în cap în faţa parlamentului şi şi-a cerut scuze pentru faptele de corupţie de care este acuzat partidul său. 

A fost prima dată când premierul Rajoy a recunoscut public o greşeală în scandalul de corupţie în care este implicat partidul pe care îl conduce. Practic, trezorierul partidului, care se află acum în închisoare şi aşteaptă să fie judecat, a ascuns în Elveţia 48 de milioane de euro din banii partidului. 

„Am greşit. Îmi pare rău, dar aşa a fost. Am greşit atunci când am avut încredere în cineva despre care ştim acum că nu merita”, a spus premierul. 

Procurorul general al Spaniei, Eduardo Torres-Dulce, a declarat că există destule dovezi pentru a începe o anchetă în ceea ce priveşte scandalul de corupţie în care sunt implicaţi membri importanţi ai Partidului Popular, formaţiunea aflată la guvernare. De asemenea, magistratul a declarat că s-ar putea ca Ministerul Public să cheme la declaraţii conducerea partidului, inclusiv pe premierul Mariano Rajoy.

Aceasta după ce cotidianul „El Pais” a publicat pe prima pagină fotografii cu presupuse documente elaborate de contabili ai PP între 1990 şi 2008 şi în care figurează ca beneficiari unii dintre principalii responsabili ai partidului. 

„Notele conţin o serie de venituri - donaţii făcute de şefi de întreprinderi, majoritatea provenind din sectorul construcţiilor, dintre care trei care sunt implicaţi în reţeaua de corupţie denumită Gürtel”, informează cotidianul spaniol. „Printre beneficiarii acestor fonduri, potrivit contabilităţii efectuate de Luis Bárcenas, figurează din 1997 Mariano Rajoy, premier şi preşedinte al partidului, cu sume înregistrate (în plăţi trimestriale sau semestriale) de un total de 25.200 euro pe an”.

Premierul ceh nu a scăpat însă la fel de ieftin. După ce un număr ridicat de apropiaţi ai prim-ministrului Petr Necas au fost arestaţi, liderul Guvernului de la Praga a demisionat. Şefa sa de cabinet a fost pusă sub acuzare pentru mituirea mai multor oficiali guvernamentali şi pentru abuz, după ce a ordonat punerea sub supraveghere a mai multor persoane – printre care şi soţia lui Necas – fără a avea drept sau mandat de a face asta. 

Şi bulgarii au încercat să pună presiune pentru un deznodământ similar, dar singurul rezultat a fost izbucnirea unei crize politice încă nerezolvată. În iarnă, bulgarii au demarat ample proteste faţă de corupţia clasei politice, nemulţumirile lor fiind cauzate de scumpirea utilităţilor şi scandalurile în care erau implicaţi liderii ţării. În plus, propunerea de a numi un controversat mogul media la conducerea Agenţiei de Securitate Naţională i-a scos încă o dată pe străzi în primăvară, însă parlamentul a renunţat până la urmă la numirea magnatului.

Parlamentul bulgar a aprobat demisia Guvernului Boiko Borisov la 21 februarie, în contextul protestelor la nivel naţional faţă de facturile mari la energie electrică, sărăcie, corupţie, monopoluri şi nivelul scăzut de trai.