David Malpass, preşedintele Băncii Mondiale, a dat imediat un mesaj în care salută "susţinerea dată iniţiativei mele împreună cu directoarea Generală a FMI Kristalina Georgieva de a uşura, începând cu 1 mai, povara pe care o reprezintă datoriile pentru cele mai sărace ţări ale lumii".

E foarte complicat şi miza este uriaşă.

În primul rând este vorba de o decizie care, dincolo de dimensiunea sa economică esenţială atât pentru visteriile instituţiilor respective cât şi pentru supravieţuirea imediată a ţărilor beneficiare, este pusă în contextul excepţional prezentat ieri în previziunile FMI care vorbeşte despre perspectiva unei lumi aflate "într-o criză care nu seamănă cu nimic din ce-am cunoscut până acum" care poate antrena o recesiune mondială de 3%. Este cert, spunea reprezenanta FMI, că "lumea s-a schimbat în mod radical în aceste ultime trei luni" şi asta aduce un mare semnal de alarmă: s-ar putea ca realitatea viitoare să însemne "ceva apropiat de Marea Depresiune Economică din 1939, poate nu atât de mare ca atunci (cădere de 10% a PIB-ului mondial) dar oricum considerabil mai sever decât în 2009 (-0,1%) ca urmare a crizei financiare", spunea Gita Goponath (foto), economist-şef al FMI, subliniind că "de această dată, criza este în mare măsură o consecinţă directă a măsurilor de carantină strict necesare".

Iată dimensiunea căderii economice aşa cum reiese din previziunile celor de la FMI: la nivelul ţărilor avansate - motorul dezvoltării mondiale - recesiunea va fi de 6,1%; în SUA, contracţia PIB ar urma să fie de 5,9%, în zona EURO contracţia este prevăzută la 7,5%, cu Italia la -9,2% şi Spania cu -8% şi Franţa cu -7,2%. În zona non-europeană diferenţele naţionale sunt notabile: în UK se vorbeşte de o contracţie de 8% (combinaţie între efectele iniţiale ale BREXIT şi ale pandemiei), dar lucrurile stau mai bine în zona Americii Latine şi Caraibelor, cu -5,2%, în Orientul Apropiat şi Asia Centrală pare că va exista o contracţie de 2,8%. Din punctul de vedere al FMI, China şi India vor fi singurele economii din lume care vor întregistra o creştere : +1,2% şi, respectiv, + 1,9%.

Se poate să existe şi o speranţă de viitor? Da, răspunde economista şefă a FMI, subliniind că, de data asta, spre deosebire de episodul tragic din 1938, există instituţiile multilaterale precum FMI şi Banca Mondială care au capacitatea de intervenţie imediată în favoarea ţărilor celor mai vulnerabile.

În acest sens, acţiunea coordonată de acum de a accepta un moratoriu (nu o anulare, aşa cum ceruse Emmanuel Macron) a datoriei ţărilor sărace: sunt eligibile 76 de ţări, dintre care aproximativ 40 în Africa subsahariană.

"Aceasta permite ca în cele şae luni (acoperite de moratoriu, n.n.) să se identifice spaţii bugetare şi de trezorerie pentru finanţarea luptei împotriva pandemiei şi susţinerea eforturilor guvernelor respective în domeniul socio-economic"  declara Sani Yaya, ministrul togolez al finanţelor, iar Lassane Kabore, ministrul economiei din Burkina Faso, declara si el pentru AFP că "aceasta va permite altor parteneri naţionali sau multilaterali să ne sprijine şi asta este cel mai important".

Aşa se va întâmpla? Este posibil, dar nu e încă foarte sigur deoarece, aşa cum anunţa ieri ministrul francez al economiei Bruno le Maire, "pentru moment, răspunsul american este negativ". Era de aşteptat.

Şi atunci? Peste 6 luni, în funcţie de evoluţia pandemiei şi de nevoile reale a ţărilor sărace de a primi un ajutor imediat, ar putea să fie posibil, spun unele surse din Clubul de la Paris, să apară un apel (ca cel făcut de Papa Francisc sau de Macron) care să solicite prelungirea moratoriului, cerând unora dintre creanţierii cei mai importanţi chiar să anuleze datoria ţărilor cele mai sărace. Iar apelul ar putea fi adresat nominal Chinei, ţara care deţine cele mai importante creanţe ale ţărilor africane şi o parte importantă a celor din ţările asiatice şi care, depide mult de termenii în care se va negocia mai departe, ar putea să răscumpere integral toate creanţele celor 76 de ţări prin intermediul Băncii asiatice de investiţii în infrastructură cea lansată în 2016, foarte prezentă deja în Africa şi America Latină. Să vedem ce se va spune şi la reuniunea G20.

Caz în care, extrem de posibil, alte ţări creditoare importante pentru grupul de 76 de ţări, să se decidă să nu mai aştepte deciziile americane şi să adopte decizii naţionale care să le permită fie să răscumpere părţi ale datoriei externe a ţărilor în cauză, fie să aplice individual moratoriul respectiv, pe ceea ce au ele în portofoliu. Decizii care, economic, nu înseamnă valori extrem de importante, vorbim de un total de până la 35 de miliarde de euro, dar care, politic, au un potenţial atât de mare pentru jocurile viitoare de putere încât potenţialul acesta poate fi chiar incalculabil, mai ales raportat la schimările de acum în echilibrul global de putere.

Prin decizia sa personală de a suspenda cotizaţia SUA la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Trump face un alt pas important în demantelarea cadrului internaţional al multilateralismului. Asta, desigur, îi priveşte exclusiv pe americani şi nu mai este nimic de comentat. Dar, pentru ceilalţi participaţi antrenaţi în jocuri internaţionale, momentul poate însemna prăbuşirea completă a credibilităţii şi puterii reale conferite instituţiilor multilateralismului. Sau, dimportivă, o accelerare subită a mişcării de coagulare a voinţei de acţiona împreună, într-o solidarite impusă de urgenţa situaţiei, dar într-atât de mare încât este legată de însăşi condiţia supravieţuirii multora dintre entităţile statale ale lumii de acum.

Depinde de gândirea de perspectivă a celor care conduc acum lumea. Dar şi de lucrarea discretă a consilierilor aleşi pentru a regândi recuplarea ţărilor cu procesul de creştere şi dezvoltare sustenabilă, negociind deja alianţele de mâine şi, mai ales, înainte de toate, formula corectă de reinventare a economiilor naţionale în lumea de mâine.

Cei care vor să aibă puterea de a supravieţui deja şi-au făcut calculele şi încep marile mişcări de trupe. Ca acestea despre care vorbim de câteva zile. Mai sunt şi alţii, care, istoric, moştenesc mentalitatea supravieţuirii exclusiv prin dependenţă faţă de surse externe de putere şi eventual de binefaceri momentane. Pentru că mai mult nu ştiu şi, în consecinţă, nici nu vor face. Pentru toată lumea partitura unică a fost deschisă, e unică şi are chiar acest titlu: formula de reinventare a economiilor naţionale în lumea de mâine.