Fostul ministru de Finanţe Ioana Petrescu: Privind la cancanurile interne, nu mai vedem pericolele externe

Între discuţiile despre congresul lui Liviu Dragnea şi presupusa poza a Codruţei Koveşi din interviurile lui Sebastian Ghiţă, pare că nici nu observăm câteva evenimente majore internaţionale care pot afecta economia României, scrie pe blogul său Ioana Petrescu, fost ministru de Finanţe în Guvernul Ponta.

În acest context, ea aminteşte trei dintre ele şi cele mai îngrijorătoare evenimente care ne pot afecta. Redăm mai joi opinia integral:

„Donald Trump a decis să înceapă un război comercial

Mai exact, preşedintele american doreşte să impună tarife de 10 la sută pe aluminiu şi de 25 la sută la oţel. În cazul în care UE nu va fi exceptată de la aceste tarife, Bruxelles s-a pregătit deja să retalieze cu o listă 200 de posibile produse pe care le importă din SUA şi la care ar dori, la rândul ei, să aplice tarife. Din acel moment,  ne putem imagina cum SUA va impune tarife pe alte bunuri pe care le importă din UE, iar războiul comercial va fi în plin toi.

Situaţia e destul de gravă. Robert Shiller, laureatul premiului Nobel pentru economie şi profesor la universitatea Yale, spune că tarifele lui Trump reprezintă abia o primă lovitură într-un război comercial şi că efectele disruptive se vor resimţi imediat la nivel mondial. Acesta compară situaţia de azi cu începuturile marii depresiuni economice din 1930 când companiile străine au amânat investiţiile în SUA exact din cauza impunerii unor tarife de 25 la sută pe oţel şi 10 la sută pe aluminiu.

Şi noi putem fi afectaţi de aceste eventuale măsuri internaţionale dacă pe lista de produse pe care se vor impune tarife vor intra şi cele pe care le exportam în SUA sau dacă această listă va cuprinde şi componentele produse în România pentru bunuri care sunt destinate  exportului în SUA. În primele 11 luni ale anului 2017, conform ultimelor cifre publicate de INS, din totalul exporturilor româneşti,  28,5% reprezintă maşini şi dispozitive mecanice, 18% mijloace de transport şi 12,5% sunt materiale de construcţii şi mobilier.

Aşadar, ar cam fi motive de îngrijorare. De exemplu, dacă SUA va impune tarife pentru maşinile germane pentru care noi producem piese, indirect,  România va fi afectată prin scăderea exporturilor către Germania şi, implicit, prin scăderea numărului de locuri de muncă.

Sau dacă SUA, de exemplu, vor impune tarife mai mari pentru mobilierul importat din UE,  România va fi afectată de data asta în mod direct pentru că avem firme româneşti care exportă mobilă în SUA. Rămâne de văzut câte victime va face acest război comercial, dar efectele nu pot fi decât negative pentru exporturile româneşti, pentru numărul locurilor de muncă de la noi şi pentru sumele colectate la bugetul de stat de la firmele româneşti care, în aceste condiţii, vor plăti mai puţine taxe pe profit şi mai puţine asigurări sociale pentru angajaţi.

Posibila taxare a companiilor IT pe teritoriul UE

O altă iniţiativă neinspirată care ar putea afecta şi România este intenţia autorităţilor de la Bruxelles de a impune o taxa de 3 la sută pe veniturile companiilor digitale precum Google, Apple şi Facebook. Mai exact, nu se va taxa profitul, ci cât încasează aceste companii din publicitate, taxele plătite de abonaţi pentru anumite servicii digitale sau din venituri obţinute din vânzarea datelor personale unor terţi. O astfel de taxă ar afecta în jur de 100 de companii digitale, conform oficialilor europeni. E adevărat că aceste companii se folosesc de preţurile de transfer şi plătesc puţine taxe. Comisia Europeană estimează impozitele plătite în UE de aceste companii sunt doar pentru aproximativ 9 la sută din profit. Însă, introducerea unei taxe pe cifra de afaceri nu e o soluţie. Din păcate, în acest fel, Bruxelles omoară exact gâsca de unde îşi procură ouăle. UE nu va mai fi atractivă pentru aceste companii şi atunci Europa nu va mai beneficia nici de know-how-ul american, nici de angajările în cadrul acestor companii şi nici de taxele pe care le plăteau până acum. Cu siguranţă, UE nu va beneficia de taxe în plus pentru că aceste companii se pot reloca în alte parţi ale lumii, unde nu există această taxă de 3 la suta!

Evident, şi România poate fi afectată indirect de această măsură. Industria de IT de la noi, din păcate, se bazează mai puţin pe companiile româneşti şi mai mult pe cele străine. Conform studiului „Capitalul privat romanesc” publicat de Ziarul Financiar, 62% dintre firmele care fac activităţi de servicii in tehnologia informaţiei în România sunt străine. Dacă aceste mari companii digitale internaţionale decid că ţările din UE nu mai sunt atractive din cauza taxării impuse pe cifra de afaceri şi vor decide să plece, profesioniştii români din IT care lucrează acum pentru ei vor fi afectaţi. Să nu uitam că sectorul de IT şi comunicaţii este unul dintre motoarele importante ale creşterii economice din România, care a contribuit anul trecut cu 0,6 la sută la avansul PIB-ului de 7 la sută, conform INS. Cum, din păcate, sunt puţine firme româneşti mari în domeniul IT, dacă marile companii internaţionale pleacă, firmele româneşti nu vor putea absorbi toţi lucrătorii de IT rămaşi pe dinafară. De aici ne putem aştepta la şomaj şi la o scădere a colectărilor la buget,  atât pe impozitele pe profit cât şi pe asigurările sociale ale personalului care va rămâne fără locuri de muncă.

Posibilele efecte economice după alegerile din Italia

Ultima ameninţare, dar nu cea mai puţin importantă,  e generată de rezultatele alegerilor din Italia. Deocamdată nu exista o alianţă câştigătoare. Două partide au luat scoruri mai bune: Cinci Stele a luat 32 la sută şi Liga Nord 18 la sută. Cele două nu au prea multe în comun că ideologie, cu excepţia unui naţionalism economic şi dispreţ profund pentru regulile UE. Incapacitatea de a face un guvern poate duce la o instabilitate politică pe care o vom resimţi şi noi în mod indirect, prin fluctuaţii ale cursului euro.

Mai problematică este economia Italiei. Dacă cele doua partide îşi pun în aplicare promisiunile extravagante din campanie, Italia va avea mari probleme economice pe fondul unor dificultăţi financiare existente: sustenabilitatea sistemului bancar italian şi datoria publică uriaşă de 134% din PIB. De exemplu, numai reforma impozitului pe venit propusă de 5 Stele in campanie ar costa în jur de 20 miliarde de euro, conform analistilor de la FxStreet. De ce ar trebui să fie România  îngrijorată pentru asta?  În primul rând, o cădere a economiei Italiei va trage în jos întreaga UE. Dacă criza din Grecia a provocat valuri în UE, Italia va provoca un tsunami pentru că Italia este a treia cea mai mare economie din UE.

În al doilea rând, problemele economice create de instabilitate şi posibile măsuri naţionaliste pot afecta românii care muncesc în Italia şi nu numai. Legăturile noastre economice cu Italia sunt puternice: Italia este partenerul numărul 2 de export, reprezentând 11,2% din toate exporturile României şi al doilea partener al ţării noastre la import,  reprezentând 10,1% din toate importurile, conform INS. Este, de asemenea,  a şasea ţară ca investiţii străine directe în România în 2016, cu 4,4 miliarde de euro investite la noi. O destabilizare a Italiei se va propaga şi în  România şi va fi resimţită prin afectarea relaţiilor comerciale şi reducerea investiţiilor.

Nu este cazul să ne panicăm, însă nu trebuie nici să ignoram aceste posibile probleme. Ce putem face?

România îşi poate exprima ferm poziţia prin care se opune intenţiilor de se a introduce tarife. Ar trebui să declare o poziţie identică şi faţă de taxa de 3 la sută pentru companiile IT. Chiar dacă nu este clar că avem o voce atât de importantă în UE, putem însă influenţa decizia finală legată de taxa de 3 la suta, pentru că toate 28 de ţări membre trebuie să fie de acord ca această propunere să devina lege. Autorităţile române au datoria să-şi exprime poziţia în interesul cetăţenilor lor.  Pe termen mediu, ar fi bine să adoptam politici de încurajare a companiilor româneşti de IT, astfel încât să nu ne mai bazam în aşa de mare măsură pe cele străine, mai ales pentru că este vorba de un sector important pentru economia românească. Pentru al treilea pericol care poate fi generat de o eventuală destabilizare a Italiei, singurul lucru pe care îl putem face acum este să avem grija că economia noastră să fie robustă, să ţinem la cote cât mai mici atât deficitul, cât şi datoria publică, astfel încât, în cazul unei crize economice, să ne putem finanţa cheltuielile la care ne-am antamat în perioada de creştere economică”.