Ce efecte are scandalul „Panama Papers“. De la demisii de premieri şi investigaţii de preşedinţi la „vânătoarea“ de paradisuri fiscale - INFOGRAFIE

Ce efecte are scandalul „Panama Papers“. De la demisii de premieri şi investigaţii de preşedinţi la „vânătoarea“ de paradisuri fiscale - INFOGRAFIE

Dosarele „Panama Papers“ au deja efecte globale, pornind de la demisia premierulu Islandei şi investigarea preşedintelui Argentinei, la proteste în Malta, şi până la „vânătoarea“ de evazionişti de către Fisc sau lupta împotriva paradisurilor fiscale care fac posibile astfel de scheme.

Prima victimă a scandalului a fost premierul islandez Sigmundur David Gunnlaugsson, care a fost forţat să îşi dea demisia după proteste masive ale populaţiei, cele mai mari de la criza financiară din 2008-2009.
 
Conform documentelor publicate de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţii (ICIJ), Gunnlaugsson a înfiinţat în 2007, împreună cu soţia sa, o firmă în paradisul fiscal din Insulele Virgine, pentru a-şi administra averea. El a deţinut 50% din acţiunile firmei până la sfârşitul lui 2009, dar a omis să le menţioneze în declaraţia de avere completată în aprilie 2009, când a fost ales pentru prima oară deputat. Iniţial, el nu a vrut să-şi dea demisia şi a ameninţat cu dizolvarea Parlamentului, dar preşedintele islandez Olafur Ragnar Grimsson nu a fost de acord.
 

Proteste în Malta

 
De asemenea, Câteva mii de protestatari s-au adunat duminică în Valletta pentru a cere demisia premierului Joseph Muscat, după ce scurgerea masivă de informaţii Panama Papers a dezvăluit că doi dintre aliaţii săi politici şi-au deschis companii offshore în paradisuri fiscale prin firma de avocatură Mossack Fonseca.
 

Cameron a negat de patru ori până a recunoscut

 
Premierul britanic David Cameron are şi el de furcă, după ce o investigaţie a arătat că atât el, cât şi familia sa au folosit paradisuri fiscale. Cameron a negat timp de câteva zile că ar fi fost implicat în fondul de investiţii offshore deschis de tatăl său în paradisul fiscal din Bahamas, înainte de a recunoaşte că deţinea de fapt acţiuni în valoare de 30.000 de lire sterline, pe care nu le-a menţionat în declaraţiile sale de avere şi care au fost vândute cu doar trei luni înainte de a fi numit prim-ministru.
 
De asemenea, presa a scris că acesta a primit un cadou de 200.000 de lire sterline în 2011 din partea mamei sale, care ar putea să fie o metodă pentru evitarea taxelor de moştenire. Cu pancarte şi pălării de paie (aşa-numitele Panama hats), sute de manifestanţi s-au strâns, sâmbătă, în faţa reşedinţei oficiale a premierului pentru a cere demisia politicianului conservator după ce acesta a recunoscut că a deţinut acţiuni la firma offshore a tatălui său, decedat în 2010.
 

Investigaţie asupra preşedintelui Argentinei

 
Nici preşedintele Argentinei, proaspăt ales în funcţie în luna decembrie, nu are parte de linişte. Procuratura generală a Argentinei a deschis o investigaţie pentru a verifica informaţiile privind legăturile sale cu offshore-ul Fleg Trading între anii 1998 şi 2009. În fine, şi primul-ministru al Pakistanului, Nawaz Sharif, a afirmat că acuzaţiile asupra familiei sale vor fi investigate de o comisie.
 

Varianta lui Putin

 
De asemenea, şi preşedintele rus Vladimir Putin este arătat cu degetul, după ce un apropiat al său, violoncelistul Serghei Roldughin, un prieten din adolescenţă al lui Putin şi naşul fiicei sale, a făcut profituri sute de milioane de dolari din tranzacţii suspecte. Documentele arată că împrumuturi de două miliarde de dolari au ajuns la firme controlate de apropiaţii lui Vladimir Putin. În schimb, preşedintele rus a afirmat despre acestea că sunt o încercare de destabilizare a Rusiei. În privinţa prietenului său violoncelist, Putin a spus că Roldughin este un muzician briliant, care a făcut ceva bani ca acţionar într-o companie, „dar nu miliarde de dolari“ şi că, oricum a cheltuit toată suma pe instrumente muzicale. Mai mult, acestea au fost donate unor instituţii ale statului.
 
De asemenea, Patinatoarea Tatiana Navka, soţia lui Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus Vladimir Putin, apare în Documentele Panama ca fiind beneficiara unei firme din insulele Virgine Britanice – Carina Global Assets Ltd. Compania a fost creată în 2014 şi apoi lichidată în noiembrie anul trecut. Tatiana şi soţul ei au negat că ar avea vreo legătură cu firma Carina Global Assets.
 

Nevasta şi fiicele dictatorului din Azerbaidjan

 
Şi soţia preşedintelui Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, Mehriban Aliyeva, şi cele două fiice ale lor, Leyla şi Arzu, au conexiuni cu o firmă offshore. În 2003, ea şi soţul său au cumpărat compania Rosamund International Ltd., din Insulele Virgine Britanice. Concomitent, fiicle lui Aliyev deţin o companie care a ajuns al doilea producător de aur al Azerbaidjanului.
Leyla şi Arzu Aliyeva deţin în secret o companie offshore în Insulele Virgine Britanice, Child & Child, creată anul trecut, pentru a administra uriaşa avere pe care o au în Marea Britanie.
 

Alte cazuri: „Regele ciocolatei“, cumnatul preşedintelui Chinei şi regele Arabiei Saudite

 
În documente mai apar preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, „oligarhul ciocolatei“, care şi-a transferat afacerile în Insulele Virgine Britanice pentru a nu plăti taxe în Ucraine.
 
De asemenea, se mai regăsesc nouă oficiali chinezi sau rude ale acestora, precum cumnatul preşedintelui chinez Xi Jinping, dar şi regele Arabiei Saudite – Salman bin Abdulaziz Al Saud şi şeicul Khalifa bin Zayed, preşedintele Emiratelor Arabe Unite.
 

Reverberaţii şi în România

 
Mai mulţi oameni de afaceri români au fost menţionaţi în dosarele respective, precum Frank Timiş – părintele proiectului aurifer de la Roşia Montană, Corneliu Iacobov – condamnat în dosarul RAFO, Ion Ţiriac – cel mai bogat român, care şi-a trecut toată averea printr-o fundaţie din Panama şi o serie de offshore-uri din Cipru sau Elan Schwartzenberg – care ar fi primit 19 milioane de euro într-un cont din Lichtenstein şi a înfiinţat mai multe companii-paravan la casa de avocatută Mossack Fonseca.

 

Băncile, arătate cu degetul

 
Dar nu numai politicienii au fost arătaţi cu degetul, ci şi băncile care le-au facilitat utilizarea companiilor-paravan pentru a eluda legea. Sunt vizate nume mari de bănci, precum grupul britanic HSBC, francezii de la Societe Generale, băncile elveţiene UBS şi Credit Suisse, dar şi băncile scandinave Nordea, Swedbank, Handelsbanken şi SEB.
 
În Franţa, senatorii sunt furioşi că Societe Generale i-a minţit în 2012, când Frederic Oudea, şeful băncii, a declarat că SocGen şi-a închis operaţiunile din Panama şi alte paradisuri fiscale.
 
Potrivit unor informaţii publicate anterior în cotidianul francez „Le Monde“, Societe Generale ocupă poziţia a patra în topul băncilor care au creat cele mai multe societăţi offshore prin intermediul cabinetului de avocatură panamez Mossack Fonseca.
 
Marţi, sediul central al Societe Generale a fost percheziţionat în cadrul anchetei preliminare demarate de Parchetul francez pentru „fraudă fiscală agravată“.
 
Societe Generale ar deţine 979 de societăţi offshore înfiinţate în paradisuri fiscale cu ajutorul cabinetului de avocatură Mossack Fonseca.
„Le Monde“ subliniază că, deşi ritmul de înfiinţare a societăţilor offshore a încetinit după 2012 şi o serie de structuri au fost închise, „aproximativ 100 dintre entităţile înfiinţate de Societe Generale prin intermediul Mossack rămân active“. Un număr similar au fost cedate altor gestionari şi îşi continuă activităţile.
 
În replică, Societe Generale afirmă că, începând din 2012, nu mai deţine, direct sau indirect, nicio societate activă în statele sau teritoriile non-cooperante şi că acestea sunt deţinute de clienţii săi.
 

Urmează multinaţionalele

 
Dar scandalul nu a adus în faţă doar liderii politici şi bogaţii care nu vor să plătească taxe, ci şi multinaţionalele. Şi asta după ce Comisia Europeană investighează deja de mai mult timp astfel de scheme de „optimizare fiscală“ făcută de către giganţi precum Apple, Google, Facebook, Amazon sau Microsoft.
 
Mai precis, aceştia îşi comercializează produsele lor în întreaga Uniune Europeană, dar îşi canalizează vânzările prin ţări precum Irlanda, Olanda, Cipru sau Luxemburg, state cu fiscalitate scăzută sau care oferă facilităţi generoase investitorilor. Prin aceste metode, companiile în cauză evită atât plata impozitului pe profit, deoarece subsidiarele lor nu fac profit, dar şi plata TVA deoarece contractele sunt semnate direct cu filialele din Irlanda sau Luxemburg.
 
Acum, Comisia Europeană a realizat o propunere prin care multinaţionalele cu venituri mai mari de 750 de milioane de euro pe an să publice ce activităţi au în paradisurile fiscale. De asemenea, instituţia vrea să afle cât plăteşte fiecare multinaţională în fiecare din cele 28 de state membre. Executivul de la Bruxelles vrea să oblige, astfel, corporaţiile să arate câţi bani plătesc şi unde.
 
Pe de altă parte, organizaţiile care luptă pentru transparentizare spun că măsurile ar putea să nu aibă efectele scontate, deoarece ţările europene nu s-au pus de acord ce înseamnă „paradis fiscal“, iar multe ar putea fi excluse de pe listă din considerente politice. Spre exemplu, foarte multe dintre insulele din Canalul Mânecii sunt teritorii britanice care oferă astfel de servicii financiare.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările