Aceasta poate face bine, dar poate şi favoriza disonanţe cognitive, neînţelegeri, divizarea în societate. Nici nu facilitează compromisuri în politică dacă politicile publice nu sunt adecvate. Aşa s-a întâmplat în criza financiară, cu contrapunerea, de pildă, între Wall Street şi Main Street. Poate fi accentuată astfel o respingere a „elitelor” (cu părţile lor bune şi rele), a Establishmentului.

Un exemplu din lumea financiară ajută raţionamentul de mai sus. Bitcoin, alte „monede virtuale”, exprimă şi respingerea structurilor ierarhice; dincolo de suportul tehnic propriu-zis (blockchain), ele sunt în largă măsura o consecinţă a crizei financiare, au apărut şi ca urmare a scăderii încrederii în capacitatea autorităţilor de a limita efectele crizei. Criza financiară a zdruncinat încrederea că se pot asigura bunuri publice, stabilitate financiară. Bitcoin şi alte criptomonede oglindesc această neîncredere, dorinta de a forma „pieţe paralele”, de a oferi un mijloc de schimb alternativ care nu este supus controlului autorităţilor, al băncilor centrale şi care ar fi în consonanţă cu logica de funcţionare a unor structuri non-ierarhice.

Cum am mai spus în alte ocazii, semnificaţia economică, socială şi politică a „monedelor paralele” merge mai adânc decât se presupune în dezbaterea publică obişnuită.  Iar această semnificaţie nu poate fi interpretată numai printr-o grilă libertariană – genul de discurs că nu ar mai fi nevoie de bănci centrale, că trebuie să revenim la aur şi free banking, sau o interpretare „anarhică”, de descentralizare totală a relaţiilor în societate.  Semnificaţia poate fi plasată în registrul argumentativ care vorbeşte despre nevoia de regândire a capitalismului, de a-l face mai inclusiv. Oricum, criptomonedele sunt mai degrabă active financiare, care atrag pe cei ce mizează pe câştiguri speculative. Criptomonedele nu au Stat în spate, drept împrumutător de ultimă instanţă, au volatilitate foarte mare (specifică activelor financiare), sunt în cantitate limitată (aurul încă nu este cantitate limitată, deşi teoretic este atât cât exista pe planetă şi ignorând fantezii alchimiste), nu îndeplinesc funcţii ale banilor.

Un alt exemplu din lumea financiară este „rebeliunea“ recentă de pe Wal Street (ianuarie a.c), fenomehul „Reddit” - traderi individuali care au produs un short-squeeze de mare amploare cu poziţii long şi au învins fonduri de risc (ex: Melvin Capital) ce luaseră poziţii short pe compania GameStop. Fonduri de risc  au mizat pe scăderea puternică a cotaţiilor  acestei companii la Bursă vânzându-le la termen (short-selling) şi anticipând câştiguri mari prin cumpărarea lor mult mai ieftin. Dar au pierdut bani mulţi fiind nevoite să închidă poziţii la niveluri foarte înalte ca urmare a contra-actiunii multor invesitori individuali din mişcarea Reddit.  Analiza pe date fundamentale arată că  GameStop se află într-o situaţie foarte dificilă şi se impunea o schimbare de model de afaceri. Dar una este o problemă structurală a unei companii şi jocul  speculatorilor. Că short-selling poate avea efecte pozitive când devoalează aspecte în mare neregulă (vezi ca exemplu cazul Wirecard) nu elimină controversele legate de aceste operaţiuni la termen, ce nu sunt ilegale, dar nu neapărat de salutat. Nu aiurea fonduri ce atacă prin short-selling sunt numite “vulturi”, nu de ieri de azi.

Fenomenul Reddit  poate fi încadrat  în descentralizarea amintită mai sus – de acces mai larg la o piaţă care este dominată de mari jucători. Este extinderea posbilitatilor celor mulţi (mici traderi individuali) de a face ceea ce era, până nu de mult, în arcul de acţiune  al celor care domină piaţa financiară. Din totdeauna, această piaţă a revelat situaţii de manipulare (“rigged market”). De aceea, piaţa financiară trebuie să fie  reglementată şi supravegheată. Şi de aceea există instituţii de reglementare şi supraveghere a căror activitate a fost influenţată de-alungul timpului de idei, paradigm dominante în viaţa economică şi socială, de grupuri de interese puternice. 

După criza din 1929-33 a fost reglementarea iniţiată de administraţia Franklin Delano Roosevelt prin legislaţia Glass-Steagall, care în esenţă a separat băncile de retail de cele de investiţii şi a regionalizat sectorul bancar – s-a încercat reducerea canalelor de contagiune a unei crize, o teză reluată de Andrew Haldane (economist şef la Banca Angliei) în 2009 după izbucnirea crizei financiare de acum mai bine de un deceniu. 

În ultimele decenii ale secolului trecut au fost Big Bang-ul din City londonez (1986), abolirea Glass Steagall în SUA în 1999 şi alte iniţiative ce au consacrat dereglementarea (light touch regulation) şi au creat premize pentru accentuarea speculaţiilor pe piaţa financiară, introducerea de tot felul de produse derivate de mare complexitate şi care au accentuat riscuri sistemice. Şi bănci centrale au alimentat frenezia speculaţiilor bursiere prin bani foarte ieftini din dorinţa de a evita recesiuni –ceea ce a afectat procesul normal de intrare şi ieşire pe piaţă (exit şi entry). Nici nu existau atunci ceea ce numim acum măsuri macroprudentiale de a reduce creditare ce hrăneşte bule speculative.  

Speculaţiile nu pot fi eliminate fiindcă fac parte din natura pieţelor financiare şi din natura umană (achizitivă, dorinţa nestăvilită de câştiguri, în logica lui homo oeconomics). Dar este rolul reglementării şi supravegherii de a face astfel încât să fie reduse riscuri sistemice, de a face ca Bursa să nu fie un simplu casino, ci să îndeplinească funcţia de capitalizare a unor întreprinderi, ca alternativă la împrumuturi bancare. Capitalizarea prin emisiuni de acţiuni (equity) este de văzut şi din perspectiva distorsiunlor create de teorema Modigliani-Miller, care pune echivalenţa între equity şi împrumuturi pentru obţinerea de câştiguri suplimentare prin leverage.

Bursa, dincolo de inerente fluctuaţii izvorâte din zvonuri şi tendinţe temporare, din zgomot inevitabil de tot felul,  este gândită să exprime performanţa companiilor listate, să promoveze transperenta, guvernanţă corporative mai bună. Aici este o miză mare a activităţii de reglementate şi supraveghere. Şi probabil experienţa lui Gary Gensler, nou numit la conducerea Securities and Exchange Commission (SEC)  vă ajuta ca această autoritate de reglementare şi supraveghere să fie mai abilă în depistarea neregulilor. Este elocvent că oameni politici de stânga şi de dreapta din Congres  au avut reacţii faţă de episodul Reddit/GameStop pe piaţa bursieră americană; unii cer o revedere a reglementărilor, astfel încât să se evite abuzurii, poziţii dominante, alţii critică oprirea temporară la tranzacţionare a unor acţiuni (cum s-a întâmplat cu platforma Robinhood) etc. 

 Dacă fonduri de risc pierd mult este o lecţie pentru ele şi vor fi probabil mai prudente. Esenţial pentru piaţa de capital este să nu se creeze riscuri sistemice (cum a fost cu Long Term Capital Management în 1998). Mai ales că Fed (Banca centrală a SUA) a ajuns să cumpere în 2020 şi active junk pentru a evita prăbuşirea pieţelor financiare, ceea ce ar fi avut repercusiuni peste tot în lume. Altfel spus, Fed este de facto  împrumutător (cumpărător) de ultimă instanţă şi pe piate de capital –un “market maker”.

Există o legătură între fenomenul bitcoin şi fenomenul Reddit pe filiera “descentralizării”, a protestului faţă de forţe/poziţii dominante pe pieţe, faţă de ”elite”, faţă de un sistem care este considerat de unii a fi manipulat (rigged) în favoarea altora? “Monedele paralele” se înscriu în logica unei descentralizări totale, care nu doreşte autoritate centrală; fenomenul Reddit ilustrează nevoia de a avea o bună reglementare, corectă, care să dea şanse egale participanţilor pe piaţă. Dar ce s-a întâmplat în ianuarie readuce în discuţie cum să fie reglementată piaţa pentru a diminua riscuri sistemice, pentru a nu avantaja speculaţia în dauna rolului de bază al pieţei de capital (de finanţare a acitivtatii economice). Mesajul al doilea este cu atât mai relevant pentru România, unde piaţa bursieră este încă ïn dezvoltare şi nu trebuie să fie un simplu teren de speculaţie, pentru jucători interni şi externi. 

Morala este că sistemul economic trebuie să fie cât mai puţin capturat, manipulat; capitalismul trebuie să lucreze în beneficiul câtor mai mulţi cetăţeni, pentru cât mai multe companii. Altminteri, se ajunge la proteste, reacţii de respingere, la extremism,  iar democraţia se erodează. Bursa trebuie să ajute la schimbare de modele de afaceri când este cazul. Şi băncile centrale primesc un mesaj în condiţiile în care injecţia de bază monetară de mare amploare alimentează căutarea de randament cu orice preţ, favorizează formarea de bule speculative. Este de notat că speculaţii să fac şi împotriva monedelor mai slabe. Apropos de nevoia că România să îşi reducă marile dezechilibre (bugetar şi extern), care pun presiune pe Leu. Operaţiunile speculative privesc tot spectrul pieţelor financiare şi au avut un punct de inflexiue prin ruperea legăturii între dolarul SUA şi aur, în 1971. Atunci se poate considera că a fost un pas cheie de liberalizare financiară, de inventare a tot felul de produse financiare. 

Bursa poate da şi iluzia că banii se pot câştiga uşor --bani din bani, nu prin creare de idei, de produse noi care ajută viaţa noastră, ci prin operaţiuni financiare. Că poţi să ai traiul asigurat numai fiind în faţa unei console, stând ore în şir cu telefonul mobil şi intrând pe aplicaţii speciale de tranzacţionare. Pentru cei mai mulţi aceasta este evident o iluzie. Operaţiuni bursiere nu pot înlocui creaţia umană adevărată. Şi nu toţi pot câştiga la bursă în mod sistematic. Nu de un casino global are nevoie omenirea. Trebuie să fim cu picioarele pe pământ.