Încă un „război sfânt” pentru petrol. Sudanul închide robinetul cu ţiţei

Încă un „război sfânt” pentru petrol. Sudanul închide robinetul cu ţiţei

Exporturile de ţiţei ale Sudanului de Sud au fost blocate de Sudanul de Nord

Sudanul de Sud nu-şi mai poate transporta ţiţeiul pe teritoriul Sudanului, iar preşedintele sudanez OmarHassan al-Bashir i-a îndemnat pe tineri să se înroleze şi să se pregătească pentru un „război sfânt”.

Sudanul de Sud se folosea de infrastructura Sudanului pentru a-şi transporta ţiţeiul şi pentru a-şi realiza exporturile, însă acum accesul la conductele petroliere a fost sistat din ordinul preşedintelui sudanez Omar Hassan al-Bashir. Acesta şi-a motivat decizia prin faptul că regimul din Sudanul de Sud sprijină forţele rebele care activează în Sudan. Mişcarea readuce în conflict cele două ţări, după câteva luni de relativă pace. 

Fără a numi duşmanul, preşedintele al-Bashir a făcut apel la tinerii sudanezi să intre în armată şi să se pregătească pentru un „război sfânt”. Decizia de a restricţiona accesul Sudanului de Sud la conductele petroliere ale Sudanului, precum şi la unul dintre porturile de la Marea Roşie, reprezintă practic un embargo asupra ţiţeiului din Sud, aceasta fiind singura rută pe care petrolul Sudanului de Sud ajungea în alte ţări. 

„Mâine le veţi ordona companiilor să închidă conductele”, i-a spus sâmbătă preşedintele al-Bashir ministrului sudanez al Petrolului, Awad al-Jaz. 

După decenii de război, Sudanul şi Sudanul de Sud au devenit două state distincte în 2011. Apoi, în martie 2013, cele două state au ajuns la un acord pentru a a relua transportul de ţiţei din Sud cu ajutorul infrastructurii din Sudan, după ce timp de 16 luni acesta a fost oprit din cauza unei dispute privind taxele de tranzit. Transporturile de ţiţei au fost reluate abia în mai, primele cargouri pentru export plecând săptămâna trecută din Port Sudan pe Marea Roşie. 

Din această cauză, Sudanul de Sud va fi obligat să-şi sisteze şi activităţile de producţie, având în vedere că nu are capacitate de stocare a petrolului. 

Conflictul va fi unul costisitor pentru ambele ţări, care se bazează pe activităţile cu petrol pentru a-şi impulsiona economiile subdezvoltate. Ultimul astfel de episod a produs daune economice semnificative, având în vedere că ţiţeiul este principala sursă de venit a celor două state, iar dolarii pe care îi primeau din exporturi erau folosiţi pentru importurile de alimente. 

Producţia medie a Sudanului de Sud se ridică la aproximativ 300.000 de barili pe zi. 

După secesiunea Sudului bogat în petrol, Sudanul de Nord este afectat de scăderea veniturilor din exporturi. Pe lângă izolarea sa internaţională, preşedintele Omar el-Bashir se confruntă cu o alianţă a partidelor de opoziţie împotriva sa, cu mişcări de tineret care doresc un scenariu de tip egiptean şi cu trei grupuri rebele care se mobilizează pentru a-l răsturna.

Problemele structurale ale economiei sudaneze sunt însă mult mai grave. Odată cu secesiunea sudului veniturile guvernamentale rezultate din exportul de petrol au scăzut de la 6,2 miliarde de dolari în 2010 la 1,5 miliarde în 2011, iar deficitul bugetar pentru anul viitor este estimat la 4 miliarde de dolari. Din cauza statutului său de paria la nivel internaţional, preşedintele al-Bashir nu are acces la împrumuturi de la băncii şi instituţii occidentale. Şi nici măcar monarhiile arabe din Golf nu mai sunt dispuse să-l ajute financiar după ce în septembrie 2011 l-a primit cordial pe preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: