Viaţa ca o şpagă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oare cum este să fii proprietarul unui automobil (premium) pe care l-ai luat şpagă? Te rogi la Dumnezeu să nu faci cumva vreun accident? Te rogi să nu mori („să nu crăpi“, mă rog!) într-o tamponare pe şoselele ţării?

Oare ce relaţie există între şpăgar şi automobilul luat şpagă? Iubire? Complicitate? Tandreţe? Încredere? Cum să iubeşti o maşină (premium) luată drept şpagă? Asta înseamnă că iubeşti şpaga! Nu trebuie să-l iubeşti pe cel care ţi-a dat automobilul-şpagă, ci să iubeşti maşina, adică şpaga. O iubeşti în taină, fără să mărturiseşti cuiva. Sau mărturiseşti procurorilor când te iau la întrebări. Dar pe procurori nu-i interesează iubirea ta, ci faptele care au condus la această „iubire“.

Oare cum este să opreşti la semafor, la volanul automobilului-şpagă, şi lângă tine să aştepte verdele chiar cel care ţi-a dat şpaga? Ce faci în situaţia asta? Îl saluţi? Îi faci semn cu ochiu’? Sau te prefaci că nu-l vezi? Dar trebuie să-l vezi, pentru că trebuie să fii atent la trafic! Şi mai departe, ce faci dacă-l descoperi? Îi zâmbeşti, îi mulţumeşti din priviri, ce maşină faină mi-ai dat! Cam penibil momentul... Sau nu e penibil? Viaţa goneşte înainte ca maşinile (premium) pe autostradă.

Oare cum este să locuieşti într-o casă (vilă?) cumpărată din banii luaţi ca şpagă? Poţi să dormi? Dacă te loveşte insomnia poţi să te muţi în altă cameră, apoi în altă cameră şi tot aşa până te obişnuieşti şi dormi bine, buştean. Dacă se produc stricăciuni în casa-şpagă, ce faci? De exemplu, se sparge o ţeavă de apă, se face o gaură în acoperiş ori se prăbuşeşte scara ce duce la subsol şi toate astea te pun la mari cheltuieli. Poţi să înjuri? Pe cine să înjuri: casa, vânzătorul sau cel care te-a şpăguit? E păcat să înjuri. Mai bine înjuri fără vreo adresă directă, aşa, o înjurătură fără destinatar.

Oare ce relaţie există între şpăgar şi automobilul luat şpagă? Iubire? Tandreţe? Încredere?

O casă cumpărată din şpagă este bântuită de fantome? Mă îndoiesc. Şpaga n-are nicio legătură cu ce se află... dincolo. (Poate va fi călcată cândva de procurori, dar depinde de casă.) S-o stăpâneşti sănătos, aşa se spune! Şi dacă te îmbolnăveşti în casa asta? Dacă ţi se îmbolnăveşte soacra sau, Doamne fereşte!, copilul? Atunci te-a pedepsit Dumnezeu, pentru că ai luat şpagă (mare) şi ţi-ai cumpărat o casă (mare). Aduci preotul să le sfinţească: şi casa, şi maşina. Eşti aranjat. Te-ai pus bine cu Cel de Sus. Fără să dai şpagă.

Şi dacă într-o zi ai să descoperi, printr-o întâmplare, că viaţa ta, trăită din maşină (premium) în maşină (de lux), din casă în casă, este o şpagă? Adică, cineva a şpăguit pe altcineva cu viaţa ta. Pentru a obţine ceva. Cum ar fi să descoperi că viaţa ta este, în fapt, obiectul unei şpăgi? Întrebarea asta ne duce în metafizică şi e peste puterile tale de înţelegere de şpăgar terestru, pentru care căinţa îţi este un gând străin, până la moarte. Mai bine ne oprim aici cu întrebările. Şpăgile merg mai departe.

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite