Reversul măsurilor de relansare economică: scăderea randamentelor la plasamentele financiare

Reversul măsurilor de relansare economică: scăderea randamentelor la plasamentele financiare

Câştigurile  aduse în 2016 de către cele mai populare instrumente de economisire vor fi la limita profitabilităţii

Pentru investitori, dar în egală măsură şi pentru oamenii care doresc să obţină profit de pe urma propriilor economii, se anunţă vremuri tulburi, cu posibilitatea chiar ca randamentele să fie negative.

Ştiri pe aceeaşi temă

Randamentele instrumentelor cu venit fix (depozite bancare, obligaţiuni, certificate de trezorerie) sunt în cădere liberă din cauza reducerii dobânzii de referinţă, iar pe burse turbulenţele sunt maxime.

Aurul pare un plasament sigur şi cu potenţial de apreciere în 2016, iar obligaţiunile şi fondurile mutuale vor genera profit superior ratei inflaţiei, fiind cele mai recomadabile datorită siguranţei.

Jonathan Wilmot, şeful departamentului de cercetare macroeconomică al Credit Suisse Asset Management, a comparat situaţia economică actuală cu perioadele de după crizele din America de Sud, Marea Depresie din 1929 şi Marea Recesiune din 2008.

Concluzia lui este că toate au un numitor comun. După finalul unei crize urmează câţiva ani în care acţiunile şi obligaţiunile cresc constant, ceea ce s-a şi întâmplat în 2014 şi parţial în 2015, după care urmează o perioadă lungă caracterizată de marje de profit foarte mici.

Wilmot mai spune că această perioadă va fi „dezastruoasă“ pentru cei care vor să economisească şi pune la grea încercare managementul fondurilor de investiţii.

Timpul „banilor făcuţi uşor“ a trecut

Un element cheie constă în faptul că şocurile financiare conduc la măsuri de relansare economică.

În mod obişnuit, guvernele iau măsuri inflaţioniste, cum ar fi majorarea cheltuielilor publice pentru stimularea economiei, iar băncile centrale relaxează politicile monetare.

Wilmot foloseste termenul de „reflation“, care defineşte o politică monetară sau fiscală sau o combinaţie a celor două care să înlăture efectele nedorite ale fenomenului de deflaţie.

În cadrul acestor politici se regăsesc reduceri de taxe, creşterea lichidităţii pe piaţa monetară şi reducerea ratelor dobânzii.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, vorbea marţi despre acest fenomen din economia românească, atrăgând atenţia că riscurile interne ţin de „presiunea politicului pentru majorarea cheltuielilor bugetare, iar politica creşterii veniturilor s-a înscris pe o curbă puternic ascendentă, greu de stăvilit“.

Însă economistul Credit Suisse adaugă că aceste măsuri de relansare mai înseamnă că, vreme de un deceniu, dobânzile se vor situa în medie sub rata de creştere a PIB-ului nominal, iar titlurile de valoare, de calitate, vor avea randamente apropiate de zero sau chiar negative.

În esenţă, politicile de relansare stimulează consumul, ceea ce se poate traduce prin acordarea de subvenţii structurale, de la cei care economisc către cei care se împrumută.

După cele două crize anterioare majore – când datoria publică şi cea privată erau relativ mari – soluţia refacerii economice a constat în încetinirea ritmului de îndatorare, restructurarea datoriilor şi o lungă perioadă de stimulente fiscale şi monetare pentru consum.

Din analiza perioadelor post-criză rezultă că în primii şapte-opt ani (valabil şi pentru perioada 2008-2016) tendinţa este ca marja de profit adusă de obligaţiuni şi acţiuni să se situeze peste media câştigurilor din perioada antecriză.

Acţiunile ating valoarea minimă la apogeul crizei, după care intră pe un trend crescător, în timp ce randamentul obligaţiunilor se diminuează pe măsură ce băncile centrale acordă stimulente economice.

În analiza tehnică prin care Wilmot compară evoluţiile economiilor în perioada de refacere, el anticipează pentru anii următori randamente apropiate de zero pentru obligaţiunile de stat şi profituri cuprinse între 4% şi 6% pe an în cazul burselor de mărfuri.

Aceasta înseamnă că un portofoliu diversificat între obligaţiuni şi acţiuni va genera profit cuprins între 1% şi 3% pe an, mult sub media de aproximativ 10% realizată în ultimii şapte ani.

Dobânzi real-negative în semestrul II din 2016?

România a urmat până acum tiparul general al evoluţiei postcriză, începutul lui 2016 marcând minime istorice pentru ratele dobânzilor şi o depreciere puternică a acţiunilor cotate la BVB.

Şi randamentul obligaţiunilor este în scădere, fiind plasamente sigure şi foarte căutate de investitori în acastă perioadă.

Astfel se şi explică intrările de capital din aceste zile şi aprecierea leului în raport cu dolarul şi stabilitatea faţă de euro.

În România, randamentele principalelor instrumente de investiţii au urmat tendinţa pieţelor globale.

Profiturile potenţiale - pe termen scurt, cel puţin - sunt în scădere la toate tipurile de plasamente, cu excepţia aurului, care a crescut cel mai mult faţă de începutul anului.

Aşa cum s-a întâmplat, cele mai mari scăderi s-au înregistrat în cazul acţiunilor companiilor cotate la Bursa de la Bucureşti.

Tendinţa descrescătoare manifestată de la mijlocul anului trecut s-a intensificat de la începutul lui 2016.

Bursa, cea mai mare scădere în 2016

De la 1 ianuarie, indicele de referinţă, BET a pierdut 11,87% din valoare.

Posibilitatea de redresare e destul de redusă în continuare. Analistul bursier Liviu Moldovan spune că ponderea mare a companiilor energetice, care sunt afectate de scăderea preţului petrolului şi gazelor naturale, la care se adaugă băncile comerciale, nu mai pot reprezenta un factor de creştere până când nu se îmbunătăţeşte climatul economic.

Pentru sfârşitul anului, probabil că un randament bun din plasamentele le Bursă ar putea fi considerat de 5%.

Totuşi sunt prea mulţi factori care trebuie luaţi în calcul pentru a da o prognoză mai exactă. Dar şansele de creştere sunt destul de reduse.

În cazul depozitelor bancare, lucrurile sunt mai simple.

Dobânda pentru depozitele constituite pe un an sunt în jur de 1%, ceea ce înseamnă că dacă BNR îşi atinge proiecţia de inflaţie la sfârşitul anului (anunţată marţi), de 1,4%, ar însemna că o să avem de a face cu o dobândă real-negativă.

Printre cele mai bune randamente vor fi realizate de către fondurile de investiţii deschise de obligaţiuni, care au în portofoliu emisiuni mai vechi. Astfel, pentru un an, profitul ar putea fi cuprins între 3% şi 5,5% pe an.

Cel mai probabil, plasamentele în euro nu vor aduce profituri în acest an, BNR dând semnale clare că doreşte o stabilitate a pieţei valutare.

De la începutul anului leul chiar s-a apreciat în raport cu euro (+0,7%), iar pentru sfârşitul anului nu se poate spune dacă euro se va aprecia sau deprecia în raport cu leul.

În schimb există şanse mai mari ca francul elveţian să se aprecieze în raport cu euro şi, implicit, şi faţă de leul românesc.

Însă aceasta depinde de percepţia francului ca valoare de refugiu, în momentele de turbulenţe pe pieţele financiare şi monetare.

Pariul este la fel de riscant însă ca şi în cazul creditelor în franci elveţieni, banca centrală a Elveţiei apărând francul de o apreciere prea mare în raport cu euro, care ar afecta competitivitatea exporturilor.

Aurul ar putea genera cel mai bun profit pentru termenul de un an de zile.

Deşi faţă de 1 ianuarie cotaţia BNR a urcat cu 6%, metalul galben are încă potenţial de creştere.

În prezent, preţul unei uncii de aur este puţin sub 1.200 de dolari, fiind considerat încă subevaluat de către analişti.

Maximul istoric a fost atins în 2011, când cotaţia a urcat peste 1.800 de dolari pe uncie.

Astfel, investitorii pot miza pe un câştig de 6 – 10% pentru plasamentele în aur pe un an.

Randamentele probabile pentru o investiţie de 1.000 de lei pe un an:

  •     Depozit bancar: 10 lei
  •     Acţiuni cotate la Bursă:  -50/+50 de lei
  •     Fond de investiţii monetar:  30-55 de lei
  •     Franc elveţian: 0-30 de lei
  •     Aur: 60-100 de lei

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările