PNRR, adevăr şi neadevăr

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am fost întrebat de Hotnews ce cred despre PNRR. Discuţia poate fi amplă. Aici voi exprima numai câteva gânduri; mă refer şi la inexactităţi, sau chiar neadevăruri afirmate în dezbaterea publică. Nu voi intra în anatomia, viscerele PNRR, fiindcă nu este treaba mea.

Cât de original este PNRR-ul românesc?

Logica şi trăsături ale PNRR-ului românesc sunt imprimate de programul la nivel European. Demersul european (Planul european de redresare şi rezilientă) încearcă să ajute UE să facă faţă la provocări ale viitorului ce decurg din nouă revoluţie tehnologică, schimbările climatice ca ameninţare existenţială, competiţia geopolitică, imperative de stabilitate economică şi socială, de protecţie a democraţiei. Planul european (750 miliarde euro) este un  alter ego, de dimensiune însă mai mică, la noul “New Deal”(de peste 2000 miliarde dolari) pe care îl promovează administraţia Biden în SUA.

PNRR-ul românesc (29,2 miliarde euro) are trăsături naţionale aparte, întrucât încearcă să ţină cont de nevoia de surmontare a unor decalaje de dezvoltare, de mari inegalităţi între mediul urban şi cel rural, de subfinantarea cronică a educaţiei şi sănătăţii publice, de o infrastructură precară -- drumuri/autostrăzi, căi ferate, poduri, etc. De aici şi dificultăţi în a concilia deziderate de dezvoltare “clasica’ cu obiective ce ţin de  viitor, de efecte ale Pandemiei, de transformări de adâncime în societatea contemporană. PNRR-ul românesc este de aceea unul “hibrid”, în comparaţie cu ce vedem în ţările nordice din UE, în Germania, Olanda, sau Luxemburg. Şi este de adăugat  corecţia macroeconomică pe care o avem de realizat în anii ce vin. PNRR însemna investiţii şi reforme care să facă economia mai robustă, competitivă, care să ajute corecţia dezechilibrelor.

Nu numai România ia împrumuturi prin PNRR

Este un neadevăr că numai România contractează împrumuturi prin PNRR-ul naţional. Italia, care vrea peste 200 miliarde de euro prin programul său, are peste 60% din finanţarea solicitată deţinută de împrumuturi (faţă de puţin peste 50% în cazul României –14,93 miliarde euro din totalul de 29,2 miliarde euro). Italia are o economie mult mai mare decât a României, de circa 8 ori. Polonia, care are un PNRR de 36 miliarde euro, ia împrumuturi în proporţie de 33% din total. Grecia are şi ea împrumuturi semnificative, cca 40% din 31 miliarde în ansamblu. Şi alte state din UE  fac apel la ambele forme de finanţare.

De ce se iau împrumuturi? Explicaţia este simplă: deoarece numai granturi nu acoperă nevoi mari ale unor state, iar finanţarea prin această facilitate este mult mai avantajoasă (cost şi termene de ranbursare) decât cea de pe pieţele internaţionale. Mai ales pentru o ţară care nu face parte din zona euro şi la care randamentele cerute pe pieţele internaţionale sunt considerabil superioare celor ce acompaniază  plasamentele în numele UE. De ce Spania ia numai granturi (70 de miliarde euro), iar Italia recurge masiv la împrumuturi se poate analiza. Dar este un neadevăr să se spună că România este singulară prin apelul la împrumuturi. 

Îndatorarea prin împrumuturi (prin finanţare europeană) nu înseamnă o creştere automată a datoriei publice cu acelaşi volum dacă se recurge la o substituţie: finanţare europeană să înlocuiască din finanţarea de pe pieţe, care este mai costisitoare. Aceasta substituţie este cu atât mai importantă într-o perioadă în care trebuie să aibă loc o corecţie macroeconomică de cca 5% din PIB în câţiva ani --adica să ducem deficitul bugetar ESA (metodologie europeană) de la aproximativ 8% în 2021 la în jur de 3% în 2024.

PNRR înseamnă îndatorare numai dacă se iau împrumuturi în mod efectiv

Este de subliniat că îndatorarea efectivă are loc numai în măsura în care are loc finanţare efectivă prin împrumuturi; trebuie făcută deci distincţie între existenţa resurselor pe care le poate accesa România şi utilizarea efectivă a acestora. În cazul României, grosul împrumuturilor ar fi după 2024, după date oficiale. Când se va fi ajuns la acordul statuat juridic între România şi CE (UE) nu creşte brusc îndatorarea ţării. Numai pe măsură ce se finanţează proiecte prin împrumuturi are loc o creştere a datoriei publice (de ţinut cont de posibilă substituţie de finanţare amintită).

Conditionalitatile decurg din EDP şi nevoia de reforme, care nu sunt de ieri, de azi

Se neglijează adesea că ceea ce sunt numite de unele voci condiţionalităţi în PNRR decurg din nevoia de consolidare bugetară şi din reforme necesare, din recomandări de ţară pe care România le primeşte în cadrul Semestrului European (proces ce defineşte dialogul între un stat membru şi Comisia Europeană în privinţa programelor economice, de convergenţă). Aceste “conditionalitati’ nu sunt capricii ale unora din afară... 

Dacă se contestă nevoia de consolidare bugetară înseamnă să sfidăm rigori economice obiective, cu o plată mai mare în viitor pe spezele cetăţenilor simpli. Fiindcă cei cu venituri mari se descurcă. O inflaţie scăpată de sub control, o depreciere masivă a leului, rate mult crescute la dobânzi pentru a sprijini leul (care să nu o ia razna), dar care ar lovi în stabilitatea mediului de afaceri şi capacitatea multora de a onora obligaţii  de plată, ar lovi în principal pe cei mai neajutoraţi. 

Reforme sunt necesare, fie că avem în vedere companii de stat (între care unele sunt găuri negre, sau cu pierderi mari), fie sistemul de pensii ce conţine inechităţi flagrante (ce privesc şi pensiile speciale), sistemul de salarizare, informatizarea/digitalizarea administraţiei publice. Este de menţionat aici capacitatea de a face faţă la atacuri informatice (cyberfare), care devin şi ele o mare ameninţare; am văzut cazul Colonial Pipelines în SUA şi operaţiunea FBI de a riposta la atac, la ransomware; sau operaţiunea FBI, Europol, împreună cu agenţii de securitate din Australia şi Noua Zeelenda în operaţiunea Ironside. O fi România în UE şi NATO, cu centrul european pentru cybersecurity la Bucureşti, dar trebuie să fim pregătiţi cât mai bine din acest punct de vedere. 

Privind companiile de stat, reforma lor nu înseamnă privatizare totală. Statul român trebuie să menţină controlul asupra unor companii de importanţă strategică. Avem nevoie şi de grăbirea funcţionării Băncii de Dezvoltare.

Putem visa, dar să fim cu picioarele pe pământ…

Sunt opinii care cer să axăm cât mai mult pe digitalizare, că România să fie un “start up nation”. Să fim totuşi realişti. Dincolo de faptul că există un ghid UE, al NGEU (Next Generation EU), care reclamă  proiecte cu distribuţia de alocări 37% şi 21% pe climate change şi, respectiv, digitalizare, trebuie să fim totuşi cu picioarele pe pământ. Când avem mulţi oameni  care nu au acces curent la reţele de încălzire şi de apă, când infrastructura medicală şi de educaţie publică este foarte precară, cu drumuri care nu leagă regiunile Ţării între ele, nu poţi să visezi la stele numai. Realitatea României obligă să te ocupi de problema subdezvoltării, a inegalităţilor interne, de educaţie şi sănătate publică.

PNRR este dedicat şi sprijinirii directe şi indirecte a mediului de afaeri, pentru susţinerea unei clase antrprenoriale autohtone –prin capitalizare mai bună, listare la bursă, digitalizare, etc. Procesul de redresare economică, în sine, poate conduce la o efervescenţă a afacerilor bune, ce adăuga valoare. Şi semne sunt în acest sens. 

Resurse irosite?

Există această posbilitate dacă proiectele nu sunt cele mai potrivite, sau sunt alese cu puţin discernământ. Dar există un filtru al Comisiei Europene (CE), care trebuie să le aprobe. Se poate miza şi pe experţii din ministerele de la Bucureşti care au datoria să judece o scală de prioritizare în concertare. Iar Guvernul trebuie să decidă priorităţile în numele României. În Italia, PNRR-ul este în subordinea instituţională a prim ministrului Mario Draghi. Aşa trebuie să fie şi la Bucureşti, din raţiuni de coordonare, monitorizare, intervenţie la timp, etc. La noi există disensiuni vizibile în Coaliţie şi acestea trebuie să fie estompate prin operaţionalizarea inteligentă şi eficientă a aplicării PNRR-ului românesc.

În măsura în care derularea proiectelor nu este adecvată, finanţarea poate fi sistată până la remedierea situaţiei. De două ori pe an PNRR intră sub lupa oficială decizională a Comisiei Europene, în condiţiile în care dialogul este permanent între Bucureşti şi oficiali de la Bruxelles. Şi Parlamentul European joacă un rol major în întregul proces.

Dacă au loc situaţii certate cu legea, lucrurile se pot complica mult. Există un întreg dispozitiv la nivelul UE care să verifice corectitudinea utilizării banilor, a modului de acordare a contractelor legate de proiecte, iar fraude, cazuri de corupţie, intră în atenţia OLAF, a agentiiilor naţionale, a Parchetului European. Este firesc că statele din UE care stau în principal, prin bonitatea lor financiară, în spatele emisiunilor de obligaţiuni pe pieţele internaţionale să fie intransigente cu situaţii certate cu legea, cu spiritul şi litera Planului european.

Este PNRR-ul românesc un program de austeritate?

PNRR-ul românesc nu poate fi echivalat cu programul de ajustare din anii 2010-2012. Atunci veniturile au fost amputate drastic, a şi crescut TVA mult (de la 19 la 24%).  Este adevărat că ajustarea din anii ce vin, fie şi graduală, impune limite de creştere la anvelopă salarială în aparatul bugetar şi la dinamica pensiilor, astfel încât să se asigure sustenabilitatea finanţelor publice, un echilibru pe termen lung. Nici nu se poate altfel din mai multe cauze:

deficit primar (deficit al bugetului înainte de cheltuielile cu dobânzi) considerabil şi un deficit structural mai mare de 4% din PIB înainte de izbucnirea Pandemiei; deficitul structural a ajuns la peste 7% din PIB în 2020. 

Trebuie evitată o corecţie dezordonată, forţată de pieţe şi foarte dureroasă

România a intrat în procedura de deficit excesiv (EDP) înainte de izbucnirea Pandemiei şi există un calendar de corecţie. Cu regulile fiscale suspendate în UE până în 2023, corecţia  ar trebui să fie făcută în România până în 2024 inclusiv. Această operaţiune este dificilă şi reclamă limitarea creşterii cheltuielilor publice şi o mărire a veniturilor fiscale/bugetare. Nu fiindcă spune Comisia Europeană, sau FMI, că sugerează agenţii de rating, ci pentru că aşa dictează raţiunea, logica economică. Corecţia ar fi ajutată considerabil de o creştere a veniturilor fiscale. Şi nu pentru că astfel este îndemnul Consiliului Fiscal.

România nu este în zona euro şi chiar dacă beneficiază de umbrelă UE (dovadă este existenţa finanţării prin PNRR şi posibile aranjamente cu BCE, iar în trecut Acordul de la Viena), pieţele ar penaliza nesustenabilitatea finanţelor publice

Este adevărat că aşteptările oamenilor pot fi neîmplinite sever dacă există diferenţial considerabil între rate de creştere economică şi dinamica veniturilor personale, a pensiilor. Sau dacă inflaţia va fi persistent mai înaltă în anii ce vin decât în 2020. Inflaţia poate muşca din puterea de cumpărare. În plus, inflaţia este diferită pentru segmente de populaţie în funcţie de coşuri de consum diferite. Pentru cetăţenii care alocă aproape totul pentru mâncare şi plata utilităţilor publice, inflaţia este alta (mai înaltă) decât pentru cei cu venituri mari. Desi, populatia din mediul rural se descurca mai bine in privinta alimentelor de baza. Nu mai vorbesc ca avem nesansa dereglementarii tarifelor la energie tocmai in aceasta perioada. Pandemia a accentuat inegalitati, in lume si in Romania. PNRR trebuie sa ajute la limitarea adancirii inegalitatilor.

Dar alternativa la o corectie macroeconomica ordonata (graduala) nu poate fi decat ceva rau de tot, o corectie dezordonata, cu mari daune colaterale. De aceea, corectia se cuvine sa fie insotita de reforme in sistemul de pensii, de o formula de indexare rationala, de grija pentru a ridica pensile cele mai mici (nota bene: sistemul de pensii este afectat de imbatranirea populatiei, pensionare, emigratia tinerilor). Si, nu in cele din urma, de o crestere a veniturilor fiscale cu cateva procente din PIB  la finele orizontului de consolidare bugetara --sa ducem veniturile fiscale la peste 30-31% din PIB, ceea ce ar ajuta mult corectia macro cu atenuare a impactului social.  

Multi parca au uitat de EDP

Este de repetat procedura de deficit excesiv sub incidenta careia se afla Romania, pentru a sublinia omiterea frecventa a acestui fapt in dezbaterea publica. Ca place, sau nu, exista reguli ale functionarii UE si principii de prudentialitate macro care impun sa iei masuri de corectie. Este drept ca o corectie nu trebuie sa fie pripita, asfel incat sa submineze redresarea economiei. Dar nici nu se poate intarzia prea mult. Credibilitatea unor angajamente, programe de corectie, conteaza pentru piete, pentru creditori. Romania nu are o problema, inca,  cu datoria publica (ajunsa la 47,3% din PIB la finele lui 2020), dar deficite structurale mari (de inclus si cel extern) sunt o vulnerabilitate. In Regiune, numai Romania are deficite structurale atat de mari, interne si externe. Deficitul de cont curent este si el o precupare depasind 5% din PIB in 2020 si cu o finantate negeneratoare de datorie (prin investitii directe si bani europeni) in scadere. 

Veniturile fiscale trebuie sa creasca

Teza ca nu trebuie sa creasca veniturile fiscale, intrucat ar fi o extractie de resurse din mediul individual, privat este o prostie. Iar corectia deficitului nu se poate face numai pe partea de cheltuieli, este nerealista. Sa ne gandim si la cei (persoane si companii) care duc bani multi in paradisuri fiscale, care eludeaza fiscul prin tot felul de strategeme si optimizari fiscale. 

Cand ai venituri fiscale de numai 27% din PIB, in conditiile in care Cehia, Ungaria, Polonia (economii pe care le avem reper cel mai frecvent) obtin cca 36% din PIB fiecare, are rost sa actionam ferm. Poblema la noi este legata de o baza de impozitare limitata de tot felul de portite si facilitati greu de justificat, de o colectare defectuoasa. Este inechitabil pentru oamenii si firmele de buna credinta, care isi  onoreaza obligatiile; este nedrept fata de cetatenii care asteapta ca statul sa finanteze in mod adecvat educatia, sanatatea publica, constructia de infrastructura. Nu mai vorbesc de pregatirea pentru a face fata la schimbari climatice, de apararea tarii, etc.

PNRR are o parte dedicata reformei fiscalitatii, obtinerii de venituri superioare. In derularea PNRR aspectele fiscale vor deveni probabil mai explicite, clare.

Decizia de la intrunirea recenta a G-7 si sa speram la G-20 privind impzitarea companiilor internationale arata ca cei care au blamat acest race to the bottom, cum o numeste OCDE,  au dreptate. In Romania noi ne tot ferim sa spunem lucrurilor pe nume, sa nu suparam mediul de afaceri. Dar un mediu de afaceri corect nu are de ce sa fie suparat. Romania are de castigat daca firmele mari vor fi mai corecte in conduita fata de tarile unde au afaceri, in vremuri cand toate bugetele nationale sunt stresate. 

PNRR si CFM (cadrul financiar multianual)…

PNRR trebuie sa fie corelat cu resursele obtinute prin bugetul conventional al UE, prin CFM (cadrul financiar multianual). Trebuie sa existe o abordare de ansamblu, o viziune, care sa lege cele doua mari canale de finantare, care sa prioritizeze investitii ce aduc valoare semnificativa, care sa reduca decalaje, sa pregateasca economia, societatea romaneasca pentru viitor. Si putem avea sinergii intre CFM si PNRR.

Exista capacitatea de absorbtie pentru resursele PNNR?

Unii colegi economisti evoca capacitatea limitata a economiei autohtone de a absorbi, digera, cu eficienta un volum atat de mare de resurse investitionale, pana la finele lui 2026. Aceasta dubitatie nu este aiurea. Pe de alta parte, acum un deceniu investitiile publice au fost intr-un an in preajma a 7% din PIB. Se poate totusi imagina un scenariu de “ïncalzire” a economiei. Dar daca investitiile sunt bune, se dezvolta capacitatea de productie in sectoare tradables marind totodata robustetea/rezilienta economiei, se poate inregistra o diminuare a vulnerabilitatii externe (a deficitelor externe). Deci vazand si facand. Marea batalie este pentru proiecte bune si o realizare corecta. O mare problema in Romania este ca multe investitii nu s-au materializat in dezvoltare autentica. Sa speram ca PNRR va aduce o schimbare din acest punct de vedere. 

PNRR poate antrena  investitii in sectorul privat. In cativa ani, odata cu consolidarea bugetara, Romania poate spera la un rating de tara mai bun, de peste BBB.   

Sa avem o gandire pozitiva

De la a spune ca trebuia sa obtinem mai mult din NGEU pentru Romania se ajunge la nu trebuia sa luam imprumuturi, deoarece ne  legam de maini si de picioare prin conditionalitati, etc. Cream adesea sperietori si tinte false. 

Nimic nu este perfect pe aceasta lume, dar nici nu trebuie sa gasim nod in papura la orice. Sunt de acord ca trebuia sa fie mai multa transparenta si regret, de pilda, ca programul de irigatii nu a avut castig de cauza la Bruxelles, mai ales ca putea fi prezentat mai bine in conexiune cu amenajarea teritoriului si managementul resurselor de apa. Se pare ca nici consultarea partenerilor sociali nu a fost suficienta, dupa cum rezulta din diverse reactii (vezi si comunicatul ultim al asociatiei Concordia). Dar trebuie sa intelegem si regimul frenetic de lucru din ministere in conditiile in care CE a trimis de 2 ori Planul la refacut existand o presiune teribila a timpului. 

Una peste alta insa, PNRR este o sansa mare pentru Romania, care poate ajuta, repet, in a:

  • surmonta  decalaje economice
  • atenua impactul corectiei macroeconomice, inclusiv prin sustinerea cresterii PIB-ului potential (crestere medie posibila de 4,5-5% in urmatorii ani)
  • creste robustetea economiie prin reducerea dezechilibrelor (inclusiv cele externe), prin reforme absiolut necesare
  • finanta mai bine educatia si sanatatea publica (care impreuna au cu peste 3% din PIB sub media din UE)
  • face politica industriala autohtona (apropo, NGEU este politica industriala la scara UE si Romania “importa” politica industriala prin matricea conceptuala a PNRR)
  • favoriza urcarea economiei noastre in lanturi de valoare adaugata europene, de care depind castigurile cetatenilor romani;
  • raspunde mai bine la imperative de incluziune sociala, indiferent de culoarea politica a celor care guverneaza
  • creste profilul de stat membru al UE, sa putem intra in Schengen, sa depasim MCV, sa intram in MCS2 (mecanismul cursurilor de schimb) dupa consolidarea bugetara (2025-2026) si apoi in in zona euro (2028-2029)

Trebuie sa gandim mai pozitiv si sa cautam sa invingem slabiciuni institutionale si administrative, rivalitati politice pernicioase. 

Cat de bun este PNRR-ul nostru si cat de priceputi sunt cei implicati, in sectorul public si cel privat, se ve vedea in derularea Planului. 

Romania are nevoie de solidaritate mai mare intre cetatenii ei, intre elite. Clasa politica trebuie sa fie mai responsabila, sa gaseasca un numitor comun. Statul de drept trebuie sa functioneze in folosul cetatenilor, nimeni sa nu fie mai presus de lege. 

PNRR este vazut de partenerii din UE, de institutiile europene, ca fiind al Tarii. Sa nu ii stricam relevanta prin dispute interne iesite din matca rezonabilitatii. Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa il judecam cu franchete, sa cautam sa indreptam ceea ce este necesar, sa il facem mai bun. PNRR nu este batut in cuie, incremenit, acasa si la Bruxelles. PNRR trebuie sa ne ajute, ca societate, sa trecem prin vremuri complicate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite