Legea gospodăriilor fiscale descurajează chiar asocierea în gospodării fiscale. Cât de avantajat va fi un salariat de aplicarea noului impozit

Viitoarea filosofie fiscală a Guvernului, care îşi propune asocierea cetăţenilor în gospodării fiscale, are un mecanism prin care este descurajată tocmai asocierea contribuabililor în asemenea gospodării. Cea mai avantajată fiscal este gospodăria formată dintr-un singur membru.

Impozitul pe gospodărie va fi o afacere profitabilă pentru majoritatea salariaţilor care vor cădea sub incidenţa sa, ei urmând să plătească, potrivit calculelor „Adevărul”, de două până la 10 ori mai puţin impozit decât plătesc în prezent, când se aplică o cotă unică de 16%.

Pe de altă parte, potrivit unor calcule sumare, conceptul de gospodărie îşi pierde sensul, în ideea că salariaţii sunt descurajaţi să se asocieze în gospodării fiscale. Motivul pentru asta este că plafonul neimpozabil de care vor beneficia, în cazul în care reprezintă o gospodărie formată dintr-o singură persoană, va fi mult mai avantajos decât în cazul gospodăriilor cu mai mulţi membri.

Gospodăria nu este încurajată

Dacă analizăm plafonul neimpozabil pentru o gospodărie, vom observa că introducerea impozitului pe gospodărie contrazice exact principiul de gospodărie, deoarece salariaţii vor fi încurajaţi să îşi facă gospodării formate dintr-o singură persoană. Raţionamentul este simplu: cu cât sunt mai multe persoane într-o gospodărie, deşi plafonul neimpozabil anual pare mai mare, de fapt pentru un individ acesta scade proporţional.

Legea propusă de guvernanţi arată că plafonul neimpozabil aferent gospodăriei se va calcula ca un produs între punctajul acordat gospodăriei, suna de 1.000 de lei şi cele 12 luni ale anului, punctajul fiind egal cu numărul membrilor gospodăriei plus un punct.

Astfel, o gospodărie formată dintr-o singură persoană va avea punctaj 2 (un membru plus un punct). Iar plafonul neimpozabil aferent acestei gospodării va fi 2 ori 1.000 lei ori 12 luni, respectiv 24.000 de lei pe an. Pentru o gospodărie formată din două persoane, punctajul va fi 3 (doi membri plus un punct), iar plafonul neimpozabil va fi 3 ori 1.000 lei ori 12 luni, respectiv 36.000 de lei pe an. Totodată, pentru o gospodărie formată din trei persoane, plafonul neimpozabil va ajunge la 48.000 de lei.

Luând însă, spre exemplu, plafonul pentru o gospodărie formată din două persoane, de 36.000 de lei, vedem că plafonul lunar neimpozabil de care va beneficia fiecare salariat din gospodărie scade de la 2.000 la 1.500 de lei (36.000 lei plafon anual împărţit la 12 luni împărţit la două persoane). De asemenea, pentru o gospodărie formată din trei persoane, urmând acelaşi raţionament, vom ajunge la un plafon lunar neimpozabil pentru fiecare salariat din gospodărie de 1.333 lei (48.000 lei plafon anual împărţit la 12 luni împărţit la trei persoane).

Comparativ cu o gospodărie formată dintr-o singură persoană, diferenţa negativă este semnificativ vizibilă.

Această formulă de calcul scade, aşadar, plafonul lunar neimpozabil pe persoană, deşi la o primă vedere plafonul anual neimpozabil pare mai mare cu cât şi gospodăria este formată din mai multe persoane.

Ceea ce ne duce la concluzia că acest proiect nu încurajează astfel o gospodărie în sensul real al cuvântului, ci cei mai mulţi vor fi motivaţi să îşi facă o gospodărie de tip individual.

Cazul unui salariat

În România, în februarie, câştigul mediu brut a fost de 3.108 lei (689 euro).

Astfel, dacă un salariat ar beneficia într-o lună de un salariu brut de 3.108 lei, aplicând actuala cotă de impozit de 16%, după ce scădem reţinerile aplicate angajatului, el rămâne în mână cu 2.180 lei, impozitul pe salariu fiind de 415 lei. Ceea ce înseamnă un impozit anual de 4.980 lei. Astfel că, pe an, el primeşte un salariu net de 26.160 lei.

În schimb, dacă i s-ar aplica impozitul pe gospodărie, el nu ar mai fi nevoit să dea cei 415 lei, astfel că ar rămâne în mână cu 2.180+415 lei, respectiv 2.595 lei la finalul unei luni. Adunat, la finalul anului, îl lasă cu un total de 31.140 lei. Îi rămân, aşadar, 4.980 lei în plus faţă de sistemul actual de impozitare.

Însă, o gospodărie formată dintr-o singură persoană va avea un plafon neimpozabil de 24.000 de lei pe an, bani la care statul nu va aplica impozit pe venit. Totodată, va avea dreptul la deduceri cumulând într-un an 2.000 de lei (în cazul în care plafonul neimpozabil lunar nu variază). Din venitul total obţinut de acea persoană într-un an se scad în primă fază cei 24.000 de lei, după care se scad şi deducerile până la un maxim de 2.000 de lei pe an, iar, la ce rămâne, statul ar urma să aplice un impozit de 10%.

Astfel că, dacă scădem din venitul obţinut de salariat cei 24.000 de lei şi presupunem că va deduce şi cheltuieli de 2.000 de lei, el va rămâne cu o sumă impozabilă de 5.140 lei. Aplicând la aceasta cota de 10%, înseamnă că salariatul va plăti pe an un impozit de 514 lei. 

Angajatul ce are un câştig salarial brut mediu are astfel cu un avantaj semnificativ, plătind acum pe an un impozit de aproape zece ori mai mic decât dacă i se aplică actuala cotă de impozitare.

Cazul extrem: salariu brut de 10.000 de lei

Dacă luăm cazul unui salariat plătit mult peste medie, să spunem cu 10.000 de lei brut, şi aplicăm cota de impozit de 16%, după ce scădem reţinerile aplicate angajatului, rezultă că el plăteşte 1.336 lei drept impozit către stat şi rămâne în mână cu 7.014 lei pe lună. Un impozit total pe an, deci, de 16.032 lei şi un salariu net, pe an, de 84.168 lei.

Dacă aplicăm, însă, sistemul impozitului pe gospodărie, pentru o gospodărie formată dintr-o singură persoană, salariatul ar rămâne în mână, la finalul anului, atât cu suma netă de 84.168 lei, cât şi cu impozitul de 16.032 lei, deci un total de 100.200 lei.

Iar el va trebui să plătească singur impozitul, anul viitor. Pe acelaşi principiu, scăzând cei 24.000 de lei plafonul neimpozabil, precum şi deducerile, el rămâne cu o sumă impozabilă de 74.200 de lei. Iar dacă aplicăm pentru această sumă cota de 10%, salariatul va plăti pe an un impozit de 7.420 lei.

Diferenţa nu este, în acest caz, la fel de mare ca în cazul unui salariat plătit mediu, însă şi aici angajatul iese în câştig, el plătind impozit mai puţin de jumătate din cât plătea înainte. 

Singurul care va ieşi în mare pierdere, potrivit acestei noi formule de calcul, va fi statul, care în primul rând va pierde veniturile obţinute din salarii în anul 2018, ele urmând a fi declarate şi plătite abia în anul 2019 – dar numai dacă cetăţenii îşi vor constitui rezerve cu care să-şi plătească impozitele din anul anterior.