Nu se simte bine FMI-ul, dar asta este deja o obişnuinţă. Şi, evident, nu se simt bine alte state din UE, care simt o concurenţă fiscală din partea României, care poate atrage mai mulţi bani într-un spaţiu cu fiscalitate redusă.
 
Ce este în neregulă la acest tablou? Comercianţii (în special cei din hypermarketuri) încep să simtă o oportunitate şi măresc preţurile preventiv. Până la 1 iunie. Adică, de ce n-ar face-o, s-ar gândi un liberal care proslăveşte logica pieţei? Dacă se poate, cu plăcere. Să fie mai multe profituri în buzunarele patronilor pentru că, nu-i aşa, conform mantrei neo-liberale, un patron mai bogat înseamnă şanse mai mari pentru firimituri mai multe pentru a€œsarantoci”. De câteva zile, presa e plină de astfel de ştiri, iar unii analişti deja cântă prohodul măsurii anunţate de Guvern, în ideea că nu va folosi la nimic, dacă preţurile vor creşte în halul ăsta.

Hai să înţelegem puţin care e logica din spatele măsurii, ce gândesc comercianţii, de ce hypermarket-urile fac notă discordantă, şi ce putem spera noi, consumatorii obişnuiţi. 

1.     Logica masurii – reducerea TVA la alimente nu este nici de stanga, nici de dreapta. Desi beneficiarii cei mai multi vor fi din zona celor cu venituri mici si mijlocii (la ei ponderea cosului zilnic in cheltuieli e cea mai mare), acest lucru poate fi valabil pentru majoritatea cetatenilor. Deci, nu e doar pentru unii, ci pentru majoritatea. Dar, mai exista o logica – cea economica, de pregatire a pietei pentru aderarea la spatiul Euro. Pachetul fiscal (nu doar aceasta reducere, ci si celelalte, gandite pentru 1 ianuarie) are o functie foarte clara: sa pregateasca firmele romanesti, si piata interna, pentru intrarea in zona Euro. Atunci, nu vor mai exista nici un fel de bariere, si nici o parghie pentru Guvern pentru a-i apara pe producatorii interni. Pana atunci, insa, Guvernul le lasa o parte din bani in buzunar, pentru a se pregati mai bine. Pentru a duce o parte din profituri in investitii, in cresterea calitatii produselor, in eficientizare etc. Cei care gandesc pe termen mediu, o vor face. Majoritatea actorilor economici gandesc rational si vor sa reziste pe piata mai mult de un singur tun. Prin urmare, este o gura de oxigen bine gandita, si de care ar trebui sa se profite.

2.     Ce cred comerciantii – in sfarsit, cineva se gandeste si la noi, ne lasa sa mai respiram, si reduce taxele din zona asta (TVA-ul, in Romania, este azi unul din cele mai mari din UE, dar va deveni, dupa 1 ianuarie, unul din cele mai mici). Isi planifica toti scumpiri acum doar pentru a profita cateva luni? Greu de crezut – oamenii isi fac planuri pe viitor, vad cum se pot pozitiona mai bine pe piata. Am intalnit comercianti care gandeau strategii de dumping, cu ocazia acestei scaderi de TVA, tocmai pentru a-si asigura o cota mai mare de piata. Miza antreprenorului roman este sa isi asigure un loc sub soare, la adapost de concurenta dura dinspre Vest (cei de afara au avut timp si bani sa investeasca in tehnologii si in capacitati de productie care sunt mult peste ce se gaseste in Romania azi), capabili sa faca fata la presiunea salariala (tot mai mare – cetateanul roman, devenit european, vrea legitim sa fie platit mai mult si sa munceasca mai putin).

3.     Ce gandesc insa hypermarket-urile? Majoritatea dintre ele (cele care fac parte din lanturi europene) sunt deja integrate in piata europeana si chiar globala. De acolo si vin. Nu au nevoie de timp pentru a-si creste productivitatea. In schimb, in logica pietei, ei vor sa profite de acest timp pentru a-si creste profiturile. Au cativa ani la dispozitie in care relaxarea fiscala este, pentru ei, o mana cereasca. Un stat care inca nu-i taxeaza prea mult le ofera sansa unor profituri mai mari. Vor rata aceasta sansa? Cu siguranta, nu. Se vor opri doar daca Statul le va impune conditii dure – daca le va impune reglementari europene (ex: daca le va plafona taxele de raft, pentru a nu-i mai calari pe producatorii romani, daca le va genera noi forme de taxare pentru a le limita abuzurile si pentru a da sanse si micilor comercianti, distrusi de extinderea marilor retele comerciale). Hypermarket-urile s-au impus in Romania prin preturi mai mici. Acum, daca sunt lasate libere, fara ca Statul sa intervina mai puternic, se vor juca cu piata, ridicand preturile, abuzand de pozitia lor dominanta.

4.     Ce putem spera noi?

Nu putem sa ne intoarcem spre trecut – cu masuri neconcurentiale si anti-piata
(gen blocarea/inghetarea preturilor), pentru ca nu suntem intr-o situatie de acest tip. Culmea este ca astfel de masuri sunt propuse pe piata de voci liberale (care au devenit cele mai “comuniste” voci din Romania de azi – refuza reducerea de taxe, vor inghetarea preturilor etc). Putem insa sa cerem Statului sa declanseze o lupta dura cu noul inamic public – hypermarket-ul. Sa il controleze (si cu ANPC-ul, si cu Consiliul Concurentei, si cu ANAF, dar si cu alte instrumente, daca exista), sa ii atraga atentia ca, daca abuzeaza de pozitia sa dominanta de pe piata, Statul poate interveni pentru a-l taxa suplimentar. Mai putem spera la ceva (dar cred ca este naiv, daca ne uitam la ce s-a intamplat in trecut, de exemplu, anul trecut, cand s-a redus CAS): putem spera la coalizarea tuturor celor interesati de beneficiile reducerii TVA intr-o campanie de presiune publica impotriva acestui abuz al speculantilor. Nu e suficient sa vorbeasca premierul sau sa inceapa niste controale de la Stat. E nevoie si ca presa, formatorii de opinie, reprezentantii capitalului romanesc, toti cei care spera la beneficii de pe urma relaxarii fiscale – sa dea mesaje publice prin care sa ii preseze pe cei din hypermarket-uri sa inteleaga ca nu se afla intr-un “no man’s land”.

Mai exista un risc – daca nu se solidarizeaza lumea pentru a lupta impotriva acestor abuzuri, exista si varianta in care masura sa nu mai fie aplicata deloc. Da, la ce buna reducerea TVA la alimente daca beneficiile ar urma sa mearga doar in buzunarele unor speculanti?! Banii ar fi trebuit sa alimenteze un motor de crestere pentru intreaga societate. Daca acest lucru nu este posibil, daca cei care ar trebui sa se bucure de ea nu vor sa reactioneze, de ce sa se insiste cu masura? Sigur, e un gand la cald, si sunt convins ca nimeni nu ia in calcul aceasta varianta, pentru ca, daca ajungem in aceasta situatie, chiar trebuie sa intrebam daca avem, in societatea noastra, bunuri publice, interes public, politica in sensul real al cuvantului.

La britanici, supermarketurile au devenit o tinta pentru Stat, tocmai pentru ca acestea iau locurile de munca ale celor din zona IMM. Sunt cunoscute studiile care arata ca un loc de munca generat de un hypermarket distruge 3-5 locuri de munca din zona – sigur, ele au venit, sunt deja aici, au intrat in obisnuinta oamenilor. Dar, daca tot s-au impus prin preturi mici, macar sa ramana in aceasta zona…

Nimeni nu trebuie sa fie inamic public, cel putin nu la o masura care ar fi trebuit sa insemne un plus pentru toata lumea. Solutia relaxarii si a cresterii functioneaza deja (vezi cresterea incasarilor de la inceputul acestui an, care arata ca s-a resorbit total si reducerea CAS, dar si ca incep sa se creeze tot mai multe locuri de munca).

Cifrele de sondaj arata bine – lumea e optimista (57% cred ca directia tarii e buna, 56% sunt multumiti cu viata lor, iar 77% cred ca anul acesta le va fi mai bine sau cel putin la fel ca anul trecut), exista asteptari bune fata de reducerea TVA (85% cred ca vor scadea preturile, 73% cred ca reducerea TVA la alimente ajuta firmele romanesti sa fie mai competitive, iar 80% cred ca va creste consumul populatiei).

Lectia pe care romanii o primesc, in acest climat (in care devin si ei mai relaxati si mai tonici, dupa ani de batalii politice sterile) este ca parvenitismul, josnicia si specula nu sunt doar tare balcanice; comportamentul de acest tip ne este servit de la nivelul marilor investitori straini, care dau o lectie de capitalism balcanic celor care l-au proslavit atat de mult timp. Capitalismul nu este automat bun afara si prost la noi – capitalismul e bun sau rau in functie de cat de mult il lasam noi sa fie. Daca vrem capitalism salbatic si stat mic, asta primim. Daca vrem insa un capitalism european, trebuie sa intelegem ca singura cale de a ajunge acolo este sa dam Statului un rol mai mare, sa ii cerem reguli mai stricte si sa il laudam cand intervine mai direct si mai ferm impotriva unor astfel de abuzuri.