Frustrările unui finanţist

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sunt o fire împăcată cu sinele, cu munca despusă şi angrenată în deciziile proprii. Însă, uneori, acumulez frustrări justificat sau nu, dar o fac şi resimt puternic acest lucru.

#1#Noul Consiliu de Administraţie al Băncii Naţionale a României

Schimbarea domnului Dănilă cu două nume anonime, fără contribuţie ştiinţifică sau profesională (să lăsăm titlurile academice şi cărţile publicate fără un tiraj prea mare sau la edituri fără recunoaştere în branşă) a reprezentat o lovitură dură pentru cei care intenţionau să creadă în meritocraţia din jurul BNR-ului. S-a mai dus un mit! Nu că n-ar mai fi fost unele critici, ba pentru anii 90, ba pentru perioada din jurul crizei economice, dar lucrurile nu par a avea aceeaşi lumină. Una e să fim habarnamişti cu toţii, cazul tranziţiei pentru România, criza financiară recentă pentru întreaga elită de specialitate şi alta e să pui miserupişti de meserie acolo unde e locul călduţ, dar răspunderea cât ţara!

Recunosc, sunt subiectiv, am avut plăcerea de a merge la cursurile d-nului Dănilă, nu vreau acum să jelesc funcţia cuiva sau să împart oamenii, clar nu. Deplâng doar ignoranţa cu care o instituţia vitală e ”umplută cu umpluturi”. Deplâng faptul că la Ecofin merg nulităţi absolute şi dovedite pentru a discuta soarta ţării şi a Uniunii. Nu migranţii din Vestul Uniunii ne fac de râs, ci bataia de joc prin care, în funcţii cheie numim oameni fără respect şi pregătire profesională.

Iar argumentul folosit de unii ”consilieri”, cel al ”întineririi generaţiilor” este cel puţin ridicol, daca nu jignitor, nu mai bine ieşim la pensie?. E o discuţie pierdută din start oricum, scoţi un bancher dovedit, cu viziune şi bagi habarmişti de meserie, faină treabă.

#2#Scandalul ASF

Avem nevoie de o curăţenie generală în tot sistemul financiar românesc (piaţa bancară, piaţa pensiilor private, piaţa asigurărilor, piaţa de capital) atât în rândul instituţiilor de piaţă, cât şi în rândul companiilor. Scandalul de la ASF a fost nou doar pentru cei care nu urmăresc evoluţiile din piaţă, dar când acrituri ştiinţifice (scuze cuvântului ”ştiinţă”) sunt numite în fruntea acestor instituţii, nu te poţi aştepta la viziune, la o deschidere şi soluţii pentru depăşirea/valorificarea provocărilor aduse de criză.

De la început, crearea acestei instituţii nu a avut nimic în legătură cu justificările economice sau de piaţă, ci doar decizii pur politice pentru a plasa clienţii partidelor în funcţii, a se vedea ca nimic nou nu a fost adus pe piaţa financiară şi nici economii de buget nu s-au făcut.

Iar cu actualul preşedinte ASF şi prim-vicepreşedintele! sindicalist (nu le pot pronunţa numele, mi-e ruşine de domnul Dănilă), sigur nu vom progresa în domeniul financiar. Să fim serioşi, mai trece DNA-ul pe acolo, cu tot rebranding-ul recent.

Chiar, să-l întrebe careva pe prim-vice dacă ştie măcar 10 indici bursieri, eu recunosc că mi-a scapat ultimul de pe BVB la examen, BET – BK, vă rog, nu-l băgaţi în free float. O să considere că-l înjuraţi.

De la Autoritatea de Supraveghere Financiară aşteptăm un action plan, o viziune pentru piaţa financiară, nu doar o atitudine pasivă de pseudo-supraveghere, că ne mai trezim când şi când că ajungem în procedură de administrare specială.

Că nu o să vină nici o comisie sau comitet european de risc sau de supraveghere care sa ne ajute în caz de ceva mai grav (adică, la achitarea unor despăgubiri sau la consolidarea financiară a instituţiilor din piaţă), să nu mai spun că nu avem reforme funcţionale pe piaţa de pensii private sau transparenţă (exemplul amenzilor pentru BRD pentru deţinere de acţiuni intragrup), iar la asigurări totul e perfect: o foame cât casa. Desigur, sunt probleme structurale, în ce să plasezi surplusul financiar dacă nu prea ai opţiuni, cui să vinzi produse sau instrumente de piaţă dacă nici nu prea există cerere, publicul nu are cultura financiară necesară (nimeni nu-şi asumă să o facă).

Nu mă aştept ca ASF-ul să facă peste noapte minuni, deloc. Doar că ASF-ul nu are iniţiative, nu are studii de specialitate, nu solicită o transparenţă, nu are personalitatea unei instituţii condusă de profesionişti. Sunt convins că în ASF sunt numeroşi oameni capabili şi buni specialişti, de aici şi frustrarea mea.

Este firesc, ca la noi, politicul să fie implicat peste tot, însă e aberant când şi femeia de curăţenie devine aservită politic, când fiecare îşi pune nevasta acolo unde profesionistul trebuie sa lucreze. Nu mă deranjează că un maimuţoi politic, o entitate lipsită de substrat profesional e într-o conducere, chiar deloc. Însă mă revoltă să văd cum parveniţii aceştia, oportuniştii împiedică oamenii să-şi facă treabă, mă revolt din două motive banale: dacă în locul unui medic, în sala de operaţii intră un şpăgar, un bişniţar din piaţă şi vă cere bani înainte de a vă trata, ce aţi simţi? Cu alte cuvinte, prieteni, dacă nu sunt lăsaţi profesioniştii să lucreze în piaţă, luaţi-vă adio de la orice, fiindcă ţara asta nu poate merge aşa, înainte!

Al doilea motiv este reprezentat de lipsa unui respect pentru competenţă, toţi baieţii cu buzele late şi toate nevestele cochete îşi târâie vânturile în locuri pentru care unii oameni se pregătesc ani întregi.

Nu vă puteţi închipui cât de frustrant este ca în loc să scriu despre articole, publicaţii de specialitate editate de această instituţie (dovadă unui cult al leadership-ului şi viziunii instituţiei în domeniul de expertiză), să am de remarcat doar clientelismul, nepotismul şi ”nevastismul”.

Oare cât de frustrant este, de exemplu, pentru un specialist în piaţa pensiilor private să propună unele măsuri şi soluţii, iar şeful său să fie incapabil în a le asuma sau înţelege măcar?

#@@#Şefa ministreasă

Proşti cu diplomele sunt pe toate drumurile, iar asta nu-i o revelaţie, cel mult o revoluţie, adică mişcare circulară a lucrurilor.

Niciodată eu şi colegii mei nu ne-am obosit, în facultate, să reţinem numele ministrului de finanţe (cu câteva excepţii) cum de altfel pare a fi un reproş din partea unora. De ce să reţin numele cuiva care ocupă o funcţie şi atât? O persoană incapabilă să genereze un plus ştiinţific sau profesional!?

Mă interesează Draghi, Barnier, Guvernatorul Isărescu, Schӓuble, şefa Fed, politicile monetare ale BCE, Fed, Băncii Angliei (nu numai), construcţia încă nedefinită a Uniunii Bancare Europene, Acordurile Basel şi tot aşa.

Fireşte, rolul MFP în România este vital, însă dacă un pudel e pe post de păpuşar şef, de ce să-mi încarc inutil memoria?

Rar, mai apare o persoană capabilă cu ceva viziune, căci mai nou (sau nu) renunţăm la ele, fiindcă ne permitem, doar lucrurile merg şi aşa.

Dar, să revenim, de ce să reţin numele cuiva? O persoană care nu poate genera un răspuns profesionist pentru o decizie macroeconomică? O persoană anonimă care uneori se poate lăuda doar cu o diplomă obţinută nu ştiu unde (că se tot schimbă unii cu nume de râu, alţii cu studii-n brâu)?

A fost trist să văd pe cineva care în locul unei atitudine profesioniste alege să se bălăcărească, să-şi ”ia studiul şi să plece” (care studiu?!). Keep walking, pleacă de tot.

Oh, yeah: Harvard, Maryland – scuze.

#∞#Scurt, dar nu prea repede. Să nu uităm de PCR-ul din mareţele BRD şi BCR

Numeroşi colegi, cunoscuţi, prieteni lucrează în cadrul primelor grupuri financiar-bancare (sistemetice!tot e moda asta) de pe piaţa locală. Este şocant să aflu cum unii au venituri de mii de lei doar fiindcă au o relaţie cu cineva, asta într-o bancă privată!!! Noi nu ne vindecăm niciodată. Este josnic să vezi cum CEO-ul dă derogări de la anumite regulamente interne doar fiindcă a primit recomandările care trebuie, câtă naivitate şi lipsă de echilibru în aplicarea regulamentelor prin avansări fără fundament. Un prieten se plângea cum alţii sunt avansaţi, deşi potrivit cerinţelor interne ale bancii este necesară o anumită perioadă de experienţă, iar CEO-ul băncii seamnează avansările. De ce dracu, semnează cineva avansarea cuiva, fără să cunoască realizările acelei persoane?! Mai bine delegi această asumare a răspunderii unui şef direct sau îţi angajezi un primar să facă semnături la norme, nu semnăturile proşt, pardon preşedinţilor pe toate numirile.

Pentru un program de formare al unei bănci prin stagii de practică pe vară, ”Învaţă la PCR”, şefii unor departamente au ales câteva fete pentru că ”arătau bine” şi ”noi nu prea avem fete pe aici”.

Mă mir cum de mai rezistă băncile acestea pe piaţă şi cine să mai cumpere acţiuni pe BVB, pentru entităţi bazate pe un ”profesionalism pur” de sus până în dos?

E frustrant, că tot management-ul importat în industria noastră bancară nu a adus nici un plus de viziune, dacă dăm la o parte spoiala, vedem aceeaşi mentalitate din anii 90, din 2000, nimic în plus cu toate procedurile din lume. Fireşte că au fost şi lucruri bune prin apelarea excesivă la capital străin, însă pare că nu suficient de bune precum practicile dezvoltate de capitalurile autohtone din alte ţări de prin regiune. În fine.

#!#Recentul scandal din Facultatea de Finanţe şi restul Universităţii Economice

Faptul că un profesor şi-a compromis valoarea profesională şi morală prin fapte de bişniţar făcând bişniţă cu profesionalismul, cu ştiinţa pentru câţiva arginţi, nu trebuie să se resfrângă asupra unei comunităţi.

Absolvenţii Facultăţii de Finanţe, nu deţinătorii de diplome, duc mai departe prestigiul unei facultăţi cu tradiţie în Universitate şi ei sunt avocaţii cei mai oneşti ai muncii depuse de-a lungul deceniilor în cadrul unui loc dedicat cifrelor, riscului şi deciziilor.

Personal, nu pot comenta situaţia în care un fost (cred că îşi va da demisia dacă nu a facut-o deja) prodecan este cercetat pentru fapte de corupţie, de altfel nu pot lovi în oameni aflaţi la în situaţii dificile, sper doar ca justiţia să arate tuturor cât mai just cu putinţă cum stau lucrurile şi sper ca viaţa să fie blândă cu dumnealui.

Din capul locului, spun că n-am auzit nici un profesor aflat în amfiteatrul facultăţii mele, în patru ani de studii, să ceară bani sau alte foloase pentru a promova vreun student sau pentru a da subiecte mai lejere.

Simt o jenă faţă de profesorii mei a căror muncă riscă să fie alăturată unui caz regretabil, incalificabil şi descalificabil.

Putea fi prevenit acest scandal?

Da, între studenţi mereu circulă zvonuri, auzi barfe, de multe ori nu le bagi în seamnă fiindcă ai cu totul alte preocupări. Dar, aici, ca un reproş public, conducerea facultăţii nu a iniţiat un dialog liber constant cu studenţii pentru a vedea cum poate fi îmbunătăţită viaţa în cadrul Facultăţii. Tonul acestui reproş nu e acela de a cauta vinovaţi, ci mai degrabă cel al copilului lipsit de atenţia mamei fiindcă aceasta munceşte prea mult pentru a-l întreţine.

Mai ales, că parte din conducerea Facultăţii depune reale eforturi în a fi alături de studenţi, aici amintesc de Conferinţe, întâlniri ocazionale între profesionişti şi studenţi, simpatica mini competiţie a articolelor ştiinţifice şi tot aşa.

Dar, vă imaginaţi cum ar fi reacţionat doamna decan dacă eu aş fi mers în biroul dumneai să-i spun că X profesor ia şpagă!?

Am mers cândva să-i spun doamnei decan că e o gravă eroare ca cineva să aibă restanţă (şi să amâne terminarea facultăţii cu un an) din cauza unei profesoare care nu-şi cunoaşte propria materie de curs, însă a prevalat susţinerea colegială în locul unei confruntări pentru corectitudine, din păcate.

Astfel apar studenţi pedepsiţi pe nedrept pentru mofturile unor profesori, aşa apar oameni care dau diplome pentru bani, iar studentul vrea doar să scape de Facultatea asta nenorocită care nu a încercat vreun moment să discute cu el, să-l înţeleagă etc, etc.

Nu scuz pe nimeni, dar pot găsi atitudini care îşi au originea tot din modul în care Facultatea gestionează greşit unele situaţii.

Nu ar fi rău înfiinţarea unui oficiu al nemulţumiţilor, alcătuit din studenţi şi profesori ca împreună să rezolve unele situaţii.

Desigur, sunt multe de facut, dar cine să le asculte?

Sper ca în urma acestei experienţe, Facultatea să dezvolte un dialog liber, nediscreţionar cu toţi studenţii, fiindcă împreună profesorul şi studentul clădesc respectul unei instituţii de învăţământ şi progres ştiinţific. Altfel, mă tem că profesorii şi conducerea vor alege să aplice tot felul de reguli sau să interpreteze in stil propriu (des întâlnit) anumite regulamente, fără nici o consultare REALĂ cu studenţii. Cu alte cuvinte, dăm din lac în puţ, din corupţie în paroxism, ceea ce nu ne dorim.

Facultatea de Finanţe pentru mine sunt studenţii care stau în biblioteci, în săli de lectură şi cu nasul în cărţi, cursuri sau teme din dorinţa de a persevera, sunt profesorii care ştiu de ce sunt în faţa studenţilor, este reprezentată de un bătrân care-mi vorbea de anii studenţiei de după război.

Facultatea de Finanţe de după 90 şi-a clădit un renume prin Ionuţ Dumitru, Bogdan Negrea, Alina Grigore, Nicolae Dardac, Nicolae Dănilă, Virgil Damian, absolvenţi ca Boar Codruţa, dar lista e extrem de lungă şi ar fi nedrept să mă opresc la cineva, m-aş simţi şi prost să omit pe cineva, mai ales că nu cunosc multe, plus că sunt numeroşi alţi profesori care predau Economie, Drept în Facultate şi duc mai departe prestigiul academic pe care generaţii întregi l-au clădit.

A, da, vrem admiterea înapoi! La Finanţe să se dea admitere sau un concurs de performanţă specific culturii noastre academice, chiar dacă acum risc să intru cu câteva principii ale egalităţii de şanse în urmarea studiilor.

Partea cealaltă a lucrurilor de după romantism...

Când unii oameni vorbeau că în câţiva ani populaţia Chinei ar putea fi absolventă de Piaţa Romană, era cât se poate de firesc, ca din zeci de mii de studenţi şi sute de profesori, statistic să apară şi erori de sistem, din păcate mai tot sistemul Universităţii a ajuns o eroare.

Este imoral ca un rector să încaseze mii de Euro lunar, iar un paznic al Universităţii să facă naveta cu trenul zilnic, câte 50-100 km per călătorie, la un salariu de nici 850 lei net!

Iar taxele de studii au ajuns şi până la 5000 lei/an!

Este imoral ca un rector să nu discute cu studenţii, să nu vină în cămine, iar studentele să fie şantajate de un paznic al unei firme private, doar pentru că au primit câte un iubit sau un prieten în vizită peste nu ştiu ce oră sau că ar fi ”urată”.

Este imoral ca un Senat Universitar să decidă achiziţionarea unei clădiri pe milioane bune de dolari, fără nici un argument temeinic.

Este imoral ca o clică să conducă o Universitate, iar neghina să nu fie separată de grâu.

Mulţumesc DNA-ului că a deschis Cutia Pandorei, dar sper ca cercetările DNA să se îndrepte către Senatul Universitar şi mai sus, să cerceteze cum au fost cheltuiţi banii în ultimii ani, cum au fost câştigate unele licitaţii publice şi cum încearcă o clică să instaureze doar un anumit tip de comunicare şi reprezentare a studenţilor.

Începeţi audierea martorilor cu angajaţii prost plătiţi ai Universităţii şi păcăliţi, vor fi dornici de poveşti şi vă vor duce imediat către acte, oameni, fapte.

Mulţumesc şi spor în cercetări academice!

Semnat,

Absolvent din grija colegilor şi mila profesorilor

*** Nu duc dorul vreunei instituţii bancare, nu am vreun complex datorită studiilor mele şi nu râvnesc funcţia nimănui, fiecare om îşi demonstrează personalitatea prin ceea ce face, nu prin etichete sau iluzii din oglindă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite