Fruntaşi la deficitul de forţă de muncă. Angajatorii se gândesc să aducă muncitori din Republica Moldova pentru a rezolva criza din România

„În 2017, am reuşit să găsim 2 oameni care să se ocupe de transportul de mărfuri şi 2 comisionari vamali, însă acesta este rezultatul unor căutări de 3 ani. Am apelat la firme de recrutare, anunţuri pe site-urile specializate şi recomandări. Ritmul greoi de ocupare a posturilor vacante ne blochează evoluţia afacerilor”, declară Roxana Toader, de la compania de servicii de transport Air&Sea Forwarders, membru al Romanian Business Leaders.

Nevoie de oameni calificaţi este şi în construcţii, spune Aurelian Chioveanu, antreprenor în construcţii, Managing Director la Geometry. „Avem o mare nevoie de zugravi, rigipsari şi faianţari, însă în 2017 nu am reuşit să angajăm pe nimeni. Asta ne blochează dezvoltarea afacerii pentru că nu putem semna contracte pe termen mediu şi lung. Nici evoluţia impredictibilă a salariilor nu ne ajută. Văd o posibilă deblocare prin simplificarea procedurilor de angajare a cetăţenilor din Republica Moldova”, declară el.

Cifre îngrijorătoare

România este în competiţie directă pentru forţă de muncă cu întreaga Europă. Suntem deja pe primul loc pe continent la deficitul de forţă de muncă (72% dintre companiile româneşti au dificultăţi să ocupe posturile vacante, potrivit unui studiu realizat de ManPower Group), iar lipsa de capital uman se va acutiza şi mai tare.

Unul din trei angajatori din România are mari dificultăţi să ocupe posturile vacante pentru că, pur şi simplu, nu exisă oameni calificaţi să facă munca pe care ei o caută.

Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la 23 iunie 2017, cele mai multe locuri de muncă erau oferite pentru: muncitor necalificat în industria confecţiilor (1.983), confecţioner-asamblor articole din textile (1.329), muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (1.804), lucrător comercial (1.171) şi agent de securitate (1.079).

România se doveşte incapabilă de ani buni să reţină (locul 133 din 138, potrivit Global Competitiveness Index 2016-2017) şi să atragă talente (locul 127 din 138), iar angajabilitatea noilor absolvenţi este alarmant de precară. Un angajator român evaluează în medie 14 candidaţi până îl găseşte pe cel potrivit; iar formarea unui angajat entry level durează în medie 8 luni, conform unui studiu efectuat de Millward Brown în parteneriat cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României şi Ejobs, în 2015, pe un eşantion de peste 400 de companii.

Prin creşterile salariale ale bugetarilor (potrivit unui studiu ManPower, în 2019, salariul mediu brut la stat va fi de 4.580 de lei, în creştere cu 43% faţă de valoarea din 2016), statul va adânci deficitul de forţă de muncă. În 2016, sectorul bugetar număra 891.000 de angajaţi, cu 0,9% mai mulţi decât anul precedent, iar aparatul de stat va continua să crească cu 0,8% în 2017, cu 1% anul viitor, cu 1,6% în 2019 şi cu 1,9% în 2020. Potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, în 2020, statul român va deţine cu 47.000 mai mulţi angajaţi decât are astăzi.

Creşterile salariale forţate de sistemul public pun presiune pe companiile româneşti care nu pot susţine creşteri similare de salarii din ritmul în care le avansează vânzările. Forţate de împrejurări să rămână în business, companiile din mediul privat vor fi nevoite să crească salariile, dar şi preţurile. Înseamnă inflaţie în creştere, stimulată de consum.

Preţurile mai mari vor face ca unii jucători să devină necompetitivi, astfel că este de aşteptat ca numărul de insolvenţe să crească din toamna anului 2017.

Propunerile Romanian Business Leaders                                                                       

Antreprenorii români membri ai Romanian Business Leaders susţin măririle salariale – în economie şi în zona bugetară – atât timp cât ele sunt sustenabile şi au la bază criterii obiective foarte bine stabilite şi corelate cu performanţa angajaţilor.

Romanian Business Leaders propune următoarele măsuri pentru a preîntâmpina creşterea intrărilor în insolvenţă ale companiilor româneşti: investiţii ale statului, în primul rând în infrastructură, pentru a stimula economia, scăderea taxării muncii pentru a elibera din presiunea creşterilor salariile asupra mediului privat, creşterea taxării dividendelor pentru a încuraja companiile să reinvestească profitul.