
Lipsa forţei de muncă se află în top trei probleme ale companiilor din România, unii dintre ei reuşind să angajeze numai patru muncitori în trei ani. Alţii se gândesc chiar să aducă lucrători din Republica Moldova pentru a debloca situaţia critică.
„În 2017, am reuşit să
găsim 2 oameni care să se ocupe de transportul de mărfuri şi 2 comisionari
vamali, însă acesta este rezultatul unor căutări de 3 ani. Am apelat la firme
de recrutare, anunţuri pe site-urile specializate şi recomandări. Ritmul greoi
de ocupare a posturilor vacante ne blochează evoluţia afacerilor”, declară Roxana Toader, de la compania de servicii de
transport Air&Sea Forwarders, membru al Romanian Business Leaders.
Nevoie de oameni
calificaţi este şi în construcţii, spune Aurelian Chioveanu, antreprenor în
construcţii, Managing Director la Geometry. „Avem o mare nevoie de zugravi,
rigipsari şi faianţari, însă în 2017 nu am reuşit să angajăm pe nimeni. Asta ne
blochează dezvoltarea afacerii pentru că nu putem semna contracte pe termen
mediu şi lung. Nici evoluţia impredictibilă a salariilor nu ne ajută. Văd o
posibilă deblocare prin simplificarea procedurilor de angajare a cetăţenilor
din Republica Moldova”, declară el.
Cifre îngrijorătoare
România este în competiţie
directă pentru forţă de muncă cu întreaga Europă. Suntem deja pe primul loc pe
continent la deficitul de forţă de muncă (72% dintre companiile româneşti au
dificultăţi să ocupe posturile vacante, potrivit unui studiu realizat de ManPower Group),
iar lipsa de capital uman se va acutiza şi mai tare.
Unul din trei
angajatori din România are mari dificultăţi să ocupe posturile vacante pentru
că, pur şi simplu, nu exisă oameni calificaţi să facă munca pe care ei o caută.
Potrivit datelor Agenţiei
Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la 23 iunie 2017, cele mai multe
locuri de muncă erau oferite pentru: muncitor necalificat în industria
confecţiilor (1.983), confecţioner-asamblor articole din textile (1.329),
muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (1.804), lucrător
comercial (1.171) şi agent de securitate (1.079).
România se doveşte
incapabilă de ani buni să reţină (locul 133 din 138, potrivit Global Competitiveness Index
2016-2017) şi să atragă talente (locul 127 din 138), iar
angajabilitatea noilor absolvenţi este alarmant de precară. Un angajator român
evaluează în medie 14 candidaţi până îl găseşte pe cel potrivit; iar formarea
unui angajat entry level durează în medie 8 luni, conform unui studiu efectuat de Millward
Brown în parteneriat cu Coaliţia pentru Dezvoltarea României şi Ejobs,
în 2015, pe un eşantion de peste 400 de companii.
Prin creşterile
salariale ale bugetarilor (potrivit unui studiu ManPower, în 2019, salariul
mediu brut la stat va fi de 4.580 de lei, în creştere cu 43% faţă de valoarea
din 2016), statul va adânci deficitul de forţă de muncă. În 2016, sectorul
bugetar număra 891.000 de angajaţi, cu 0,9% mai mulţi decât anul precedent, iar
aparatul de stat va continua să crească cu 0,8% în 2017, cu 1% anul viitor, cu
1,6% în 2019 şi cu 1,9% în 2020. Potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, în
2020, statul român va deţine cu 47.000 mai mulţi angajaţi decât are astăzi.
Creşterile salariale
forţate de sistemul public pun presiune pe companiile româneşti care nu pot
susţine creşteri similare de salarii din ritmul în care le avansează vânzările.
Forţate de împrejurări să rămână în business, companiile din mediul privat vor
fi nevoite să crească salariile, dar şi preţurile. Înseamnă inflaţie în
creştere, stimulată de consum.
Preţurile mai mari vor
face ca unii jucători să devină necompetitivi, astfel că este de aşteptat ca
numărul de insolvenţe să crească din toamna anului 2017.
Propunerile Romanian Business Leaders
Antreprenorii români membri
ai Romanian Business Leaders
susţin măririle salariale – în economie şi în zona bugetară – atât timp cât ele
sunt sustenabile şi au la bază criterii obiective foarte bine stabilite şi
corelate cu performanţa angajaţilor.
Romanian Business
Leaders propune următoarele măsuri pentru a preîntâmpina creşterea intrărilor
în insolvenţă ale companiilor româneşti: investiţii ale statului, în primul
rând în infrastructură, pentru a stimula economia, scăderea taxării muncii
pentru a elibera din presiunea creşterilor salariile asupra mediului privat, creşterea
taxării dividendelor pentru a încuraja companiile să reinvestească profitul.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: