Cum să fii neamţ: învăţăturile unui german neaoş despre finanţele personale

Cum să fii neamţ: învăţăturile unui german neaoş despre finanţele personale

Atunci când m-am hotărât în ultima clipă să accept invitaţia prietenilor mei – un cuplu ruso-german, prieteni din vremea MBA-ului şi interlocutorii mei favoriţi pentru discuţii nesfârşite în miez de noapte – să-i vizitez în weekend, ştiam că am de scris un articol despre managementul finanţelor personale, dar îmi propusesem să-l termin duminică dimineaţa, pe terasa înverzită din spatele casei lor dintr-un mic orăşel german.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acest plan eminamente rezonabil a fost însă dat peste cap de o seară de sâmbătă foarte lungă, în care numărul subiectelor abordate (de la impactul reglementărilor de securitate asupra inovaţiei în industria aeronautică la Tinder vs. căsătorii aranjate) a fost egalat doar de numărul toasturilor rostite în onoarea revederii noastre. Duminică spre prânz, în pană de inspiraţie şi uşor panicată, mi-am dat seama că pierdusem din vedere o resursă inestimabilă de înţelepciune financiară, care se recupera din mahmureală chiar în faţa mea: gazda mea, antreprenor, fost bancher şi – mai ales – german! Aşa că l-am luat la întrebări şi am plăcerea să vă pun la dispoziţie un scurt ghid de management al finanţelor personale (persönliches Finanzmanagement, în caz că vă întrebaţi) în dulcele stil teuton.

1. Începe cât mai devreme posibil – economia se învaţă de mic


„Uite, ştii cum am învăţat eu să mă chivernisesc? La zece ani, când am început să primesc bani de buzunar, tata mi-a dat şi un caiet în care trebuia să-mi ţin socoteala veniturilor şi a cheltuielilor. În fiecare lună, îmi primeam alocaţia, doar dacă-i arătam tatei ce am făcut cu banii primiţi până atunci şi doar dacă socoteala de pe hârtie se potrivea cu situaţia numerarului din puşculiţă. Nu conta pe ce cheltuisem banii, important era să ştiu exact ce am făcut cu ei.

În plus, aproape fiecare copil german are un cont bancar. Nou-născutul fratelui meu, care tocmai a făcut o săptămână: îţi garantez că părinţii i-au deschis deja un cont! Aici intră, de exemplu, toţi banii pe care îi trimit bunicii de ziua lui şi de Crăciun, eventual şi banii de buzunar. Copiii mai mărişori pot vedea câţi bani s-au adunat în cont, pot înţelege ce înseamnă dobânda şi au o idee mai clară despre valoarea banului.”

Situaţia pare similară şi în Austria, noua noastră ţară adoptivă. Fiul meu de 11 ani mi-a zis de acum câteva luni că mai toţi colegii lui au deja carduri la bancă, iar fiica mea de clasa a treia a învăţat la şcoală că dacă începi să economiseşti de mic, o să o duci foarte bine la pensie. Cam toate băncile de aici oferă carduri de economii pentru copii, cu un mic bonus (10 – 20 de euro) la deschidere şi cu limite stricte pentru retrageri şi cheltuieli (mai ales online). La cererea celor două odoare, am programat anul trecut o întâlnire la bancă, unde li s-a explicat pe larg despre ce înseamnă economiile, care le sunt responsabilităţile şi ce pot face cu noile lor carduri. De atunci, banii de buzunar şi cadourile de la mătuşi merg direct pe card – şi, într-adevăr, copiii par mai dornici să economisească. Nu ştiu încă ce părere o să aibă de planul meu de a le impune contabilitatea în dublă partidă, dar mă gândesc că merită încercat.

Şi în România există opţiuni de economisire pentru copii, atât din partea băncilor tradiţionale (de exemplu, UniCredit oferă cardul MasterCard Young, dedicat copiilor între 6 şi 14 ani), cât şi din partea fintech-urilor cum ar fi Revolut, care permite părinţilor să deschidă sub-conturi cu card pentru până la doi copii între 7 şi 18 ani.

2. Economiseşte încet, dar constant


Cel mai important nu e cât de mult economiseşti, ci cât de constant – şi, mai ales, cât de devreme începi. Să-ţi explic cum trebuie să gândeşti: dacă, de exemplu, salariul meu net e 1.200 de euro pe lună, asta nu înseamnă că am la dispoziţie 1200 de euro; am doar 1.000, pentru că 200 de euro se duc automat la economii, înainte de orice altceva. Suma pe care o pui deoparte o poţi stabili doar tu. Ideal, ar trebui să fie undeva la 20% din venitul net, dar fiecare avem responsabilităţi diferite. Important e ca acea sumă, oricât de mică, să fie fixă în fiecare lună şi să fie automat trimisă în contul tău de economii. Şi dacă poţi face acelaşi lucru şi pentru fiecare copiii tăi, cu o sumă lunară cât de mică, ar fi cel mai bun cadou pe care li-l poţi oferi.”

Citeşte continuarea aici.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările