Cedarea a 2% din impozitul pe venit s-ar putea menţine 5 ani, fără a mai fi nevoie de campanii anuale pentru beneficiari

Prin nominalizarea o singură dată a primitorului cotei de 2%, câştigă timp şi contribuabilii, şi beneficiarii

Direcţionarea sumei de 2% din impozitul pe veniturile din salarii ar putea fi stabilită o dată la cinci ani, pentru a ajuta entităţile non-profit, se arată într-un comunicat al Camerei Deputaţilor.

Cedarea acelei cote de 2% din impozitul pe veniturile din salarii „ar trebui să se poată efectua o singură dată şi să îşi facă efectul apoi pentru o perioadă de cinci ani consecutivi de la data optării, în cazul în care contribuabilul nu intervine în această perioadă pentru modificarea destinaţiei sumei respective“, anunţă deputatul bucureştean Bogdan Diaconu, iniţiatorul proiectului legislativ.

Cheltuieli mai mici pentru beneficiari

Proiectul de lege propune modificarea art. 57 din Legea nr.157/2003, privind Codul Fiscal, republicată, prin adăugarea unui alineat (4¹) prin care „dispunerea asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), conform alin. (4) din lege, se face pentru o perioadă de cinci ani consecutivi de la data optării în cazul în care contribuabilul nu intervine în această perioadă pentru modificarea destinaţiei sumei respective“.
Motivul pentru care este necesară această completare îl reprezintă chiar utilitatea acestei prevederi legale stipulate la alineatul (4)  al art. 57 din legea amintită.

„Pentru a obţine această direcţionare în fiecare an, ONG-urile şi celelalte entităţi beneficiare ale articolului 57 alin. (4) trebuie să desfăşoare o campanie de convingere care este costisitoare atât sub aspect financiar, cât şi sub aspectul resurselor umane implicate. O parte din banii direcţionaţi din impozitul pe venit sunt risipiţi astfel în efortul entităţilor non-profit de a convinge contribuabilii să dispună direcţionarea sumei respective, ceea ce reprezintă un non-sens pentru că scopul sumelor, nu foarte mari de altfel, nu trebuie să fie angrenarea unei cheltuieli în plus pentru a-i convinge pe contribuabili în fiecare an să direcţioneze suma către entităţile non-profit, ci să fie investite direct în activităţi utile“, explică iniţiatorul.