Asociaţii: Necesitatea programului „Investeşte în tine” ar trebui cumpănită, pentru a nu crea efecte contrare celor prezentate de către Guvern

Programul Reprezentanţii consumatorilor de servicii financiar-bancare se opun implementării programului de acordare a creditelor „Investeşte în tine”, în forma actuală, argumentând că el ar putea avea un efect similar cu cel al majorării preţurilor de pe piaţa imobiliară, cauzat de programul „Prima Casă”.

Aceştia susţin poziţia reprezentanţilor studenţilor şi elevilor şi spun că adoptarea acestui program ar putea conduce la creşterea taxelor de studii şi la scăderea gradului de finanţare a sistemului de învăţământ.

Este vorba despre Asociaţia Parakletos, Asociaţia Pro Consumatori (APC România) şi Grupul Clienţilor cu Credite în CHF (GCCC). Acestea au transmis un memoriu în acest sens către Comisia Naţională de Prognoză şi Statistică, Guvernul României, către Ministerul Finanţelor Publice, precum vicepremierului Viorel Ştefan şi preşedintelui Partidului Social Democrat Liviu Dragnea.

Programul „Investeşte în tine”, demarat de către Guvernul României, îşi propune să faciliteze accesul persoanelor cu vârste cuprinse între 16-55 ani la împrumuturi cu dobândă zero, garantate şi subvenţionate de stat, respectiv acordate de către instituţiile de credit şi instituţiile financiar-nebancare participante, în vederea finalizării studiilor ori pentru dezvoltarea în plan personal a potenţialilor beneficiari.

Din punctul de vedere al asociaţiilor numite, în forma actuală, proiectul programului „Investeşte în tine” se îndepărtează, „în mod vizibil şi nejustificat”, de nevoia identificată în societate şi care a generat această propunere: acordarea posibilităţii tinerilor, cu o situaţie materială precară, de a accesa un credit subvenţionat de stat pentru a urma cursurile unei instituţii de învăţământ superior. Asociaţiile susţin că un asemenea program ar trebui adoptat după ample dezbateri şi că „măsura de implementare a sa nu prezintă caracter urgent”. Ele mai arată că necesitatea unui asemenea program ar trebui „cumpănită şi analizată în detaliu” pentru a nu crea efecte contrare celor prezentate de către Guvernul României.

Ele mai spun că Guvernul poate aduce la îndeplinire obiectivele trasate în program prin suplimentarea locurilor bugetate în cadrul universităţilor de stat, precum şi prin alocarea de fonduri suplimentare destinate acordării burselor. Aşadar, s-ar evita (supra) îndatorarea tinerilor, cu toate consecinţele negative care decurg din această stare, iar Guvernul ar putea aloca banii de subvenţionare a programului „Investeşte în tine” direct către învăţământul superior din România şi fără existenţa unor intermediari (instituţiile de credit şi instituţiile financiarnebancare).

Şapte obiecţii faţă de programul „Investeşte în tine”

În continuare, asociaţiile prezintă şapte obiecţii cu privire la textul proiectului.

Una dintre acestea arată că beneficiarii programului ar putea plăti comisioane nejustificate, reprezentând chiar şi o treime din rată lunară a creditului contractat.

Ei mai spun că perioada de graţie limitată la 5 ani nu acoperă toate situaţiile ivite în practică. De exemplu, impunerea unei perioade de graţie de cel mult 5 ani este incompatibilă cu durata studiilor de licenţă în anumite domenii, cum ar fi medicina. Astfel, tânărul creditat ar putea fi pus în poziţia de a începe achitarea ratelor mai înainte de a fi finalizat studiile.

Mai mult, tinerii cu situaţie materială precară ar putea să nu beneficieze de programul guvernamental. De exemplu, un tânăr cu situaţie materială precară, dornic de a urma cursurile unei facultăţi, încearcă să acceseze un credit în condiţiile programului guvernamental. Dacă nu este angajat, în vederea accesării creditului, el este obligat să aducă un codebitor. Însă, cel mai adesea, codebitorul este un membru al familiei, familie despre care arătam anterior că nu are o situaţie materială grozavă. În această situaţie, finanţatorul face o analiză şi decide că nu poate acorda creditul, întrucât codebitorul nu realizează suficiente venituri. Astfel, destinatarului principal nu i se va aplica programul guvernamental.

Totodată, Guvernul are obligaţia de a informa beneficiarii, precum şi codebitorii, asupra riscurilor la care se expun ca urmare a accesării unui credit, având în vedere că legislaţia care acordă protecţie sporită consumatorilor nu este aplicabilă în cazul lor.

De asemenea, asociaţiile consideră că aria cheltuielilor eligibile depăşeşte limita rezonabilităţii, fapt care ar putea conduce nu doar la supraîndatorarea tinerilor, ci şi la perspectiva efectuării de cheltuieli nechibzuite.

Asociaţiile mai spun că este necesară „stabilirea in concreto a destinatarilor proiectului guvernamental”. Potrivit lor, Guvernul trebuie să se asigure că nu vor exista persoane care să se înscrie, temporar, în sistemul de învăţământ/la cursuri de reconversie profesională/la cursuri de specializare, cu intenţia strict de a accesa un credit subvenţionat şi garantat de către statul român.

Studiu de caz

Asociaţiile au realizat şi un studiu de caz, care arată că unui student îi va fi greu să plătească rata creditului luat. Astfel, un student accesează programul guvernamental şi, de-a lungul facultăţii, acumulează o datorie la bancă de 40.000 lei. Beneficiază de o perioadă de graţie de 5 ani, urmând să achite creditul în următorii 5 ani, adică 60 de luni. Astfel, rata lunară plătibilă de către împrumutat este de 666 lei. Să presupunem că studentul este, de origine, dintr-un oraş de provincie. Adăugăm astfel cheltuielile cu chiria în cuantum de 250 euro, fără utilităţi. Salariul mediu net din România, la acest moment, este de 2.700 lei. „Presupunând că acesta va fi şi venitul studentului după finalizarea facultăţii, este suficient acest venit pentru a acoperi rata creditului, plata chiriei, utilităţile, precum şi cheltuielile de zi cu zi?”, se întreabă asociaţiile.