Şi nu oricum, ci în condiţiile în care economia „duduie”, avem o creştere economică prognozată de circa 2%!

Spune premierul că s-a greşit la calculul salariilor. Cine a greşit? Nu plăteşte nimeni, rămân acolo respectivii funcţionari, să greşească în continuare?

Evaziunea fiscală

Se vorbeşte şi se analizează la infinit, cu tot soiul de explicaţii şi variante de soluţii.

Cert este un lucru. În ţările serioase şi stabile economic, (Germania, Finlanda, Danemarca, etc.) încasările la buget se bazează pe conformarea voluntară a cetăţenilor, sau a celei mai mari părţi dintre ei. Evaziune există peste tot, dar în proporţii diferite, şi atunci e simplu să concentrezi fiscul pe un segment limitat, până în 8-10% dintre contribuabili. Ce te faci, însă, când acest procent ajunge la valori ameţitoare, 60-70%? Nu poţi face nimic, nu ai atâţia funcţionari să-i pui la spatele fiecărui contribuabil, să-i urmărească activitatea economică.

Conformarea voluntară se bazează pe faptul că majoritatea contribuabililor au încredere că guvernul face ce trebuie cu banii strânşi, le asigură serviciile medicale, educaţionale, bătrâneţile, pensiile, etc. In Germania nu există fapte de corupţie la nivel de guvern, parlament, instituţii centrale, cum există la noi, sub oblăduirea actualei puteri.

Iar păţania lui Helmuth Kohl, care din eroul naţional unificator a ajuns un paria, doar pentru că a incălcat legea fiscală, e vie în mintea tuturor.

Mulţi contribuabili români îşi pun problema dacă nu cumva taxele şi impozitele plătite de ei ajung la baronii politicii româneşti, la regii asfalturilor, drumurilor, deszăpezirilor, construcţiilor, şi alţi tot felul de „regi” şi „împăraţi”. Economici.

Cu Iordache, Casuneanu, şi alţii anchetaţi şi trimişi în judecată, nici nu-i greu să ajungi la o astfel de concluzie. Iar arestările şi anchetele de zilele acestea, în care sunt cercetate fraude de sute de milioane de euro, întăresc această concluzie. Geaba plătim taxe şi impozite, ele nu ajung unde trebuie, în educaţie, sănătate, autostrăzi.

Falia din societate

Falia din societatea românească indusă de actuala putere nu are nici ea darul să stimuleze plata contribuţiilor către buget. Adversarii politici nu plătesc să-i saboteze, iar cei aflaţi în siajul puterii îşi spun că,  în ţara lor şi cu partidele lor aflate la putere, de ce să mai şi plătească taxe şi  impozite?

Aşa că nu plătesc nici unii nici alţii. Aceasta-i marea surpriză neanticipată de USL. Că cei 70% care i-au votat, în realitate doar 24% din cetăţenii cu drept de vot, le vor da şi  banii pe mână, să facă ce vor cu ei.

Lipsa investiţiilor, româneşti şi străine, noi unităţi de producţie creatoare de joburi, fondurile europene, toate anticipate când s-a proiectat bugetul pe anul acesta, s-au dovedit a fi simple fantasmagorii. Unde sunt cei 10 miliarde de euro la investiţii, promise de Ponta?

Banii de investiţii au fost folosiţi în consum, iar Guvernul Ponta e fericit că poate plăti pensii şi salarii bugetare. Dacă doar pentru atâta au venit la putere, să lase pe alţii, să facă mai mult.

Victor Ponta invidiază ţările care au o fiscalitate de 40-45%. Doar că acolo căruţa bugetară este trasă de ditamai armăsarii, nu de mârţoaga economiei româneşti. Îşi pot permite, rămâne destul şi la contribuabili.
În România, mai întâi trebuie creat „armăsarul” economic care să tracteze căruţa statului, apoi să te pui cu biciul pe el. Altfel, dacă biciueşti mârţoaga actuală, dă ortu popii şi ne lasă  definitiv în drum. Ultimii contribuabili serioşi vor fugi în lumea largă, acum este posibil, că toate ţările îi aşteaptă cu braţele deschise. Nu-i poţi ţine cu forţa.

Cam asta vrea să facă guvernul în viitor. Cota unică de 24% se discută, taxe noi pe litrul de benzină şi motorină, care au avantajul că se strâng automat, nu merge cu evaziunea, forfetaru, impozite pe chirii, CASS pentru casnice şi tineri fără serviciu, etc. Ca şi cum accizele şi taxele plătite la pompă pe litrul de combustibil n-ar fi printre cele mai mari din lume.

În concluzie, Guvernul trebuie să înţeleagă cu ce misie l-au trimis acolo cetăţenii. Să atragă cu dinţii investitori, români şi străini, construind un mediu de afaceri atractiv şi prietenos, şi să pună taxe ca în Germania când vom avea un PIB comparativ cu nemţii. Să lase clientela, baronii, că nu pentru ei au fost trimişi la cârma ţării.

Orice altă soluţie ne prăbuşeşte economia şi trimite România pe urmele Greciei.