”Viaţa lui Christian Gheorghe este o poveste de succes demnă de un film Disney şi nimeni nu e mai surprins sau recunoscător (de/ faţă de această realizare – n. red.) decât el însuşi” – acesta este începutul celui mai recent articol din mass media americană (e vorba de businessinsider.com) despre bucureşteanul, ajuns în două decenii, un nume de referinţă în Silicon Valley.

Adevărul este că performanţele anilor din urmă nu mai sunt deloc o surpriză pentru Chrsitian Gheorghe. Din 1997, anul în care a vândut cu 30 de milioane de dolari primul startup, fondat alături de Andrew Saxe, antreprenorul care l-a validat, Gheorghe a încetat să mai fie aspirantul pentru care fiecare pas însemna un efort de multe ori sisific.

Gheorghe, înainte şi după punctul critic

Românul l-a cunsocut în 1991 pe Andrew Saxe, proprietarul unei companii  de marketing, în timpul unei curse spre aeroport, pe vremea când era şofer de limuzină, unul dintre primele sale joburi în America.   Întrebat ce i-ar plăcea să facă, de fapt, în viaţă, Gheorghe i-a împărtăşit lui Saxe visul său de a ajunge programator. În cele din urmă, cei doi au construit compania de software marketing Saxe Inc..

Din momentul vânzării acestei afaceri către Experian, românul a intrat în lumea celor aleşi şi puţini continuând, cu mai multă uşurinţă, să fondeze alte companii şi să le vândă către fonduri de investiţii sau multinaţionale.  Acum, se află la cel de-al patrulea startup, Tidemark, pentru care, la sfârşitul lui aprilie, a atras o nouă finanţare de 32 de milioane de dolari de la Silicon Valley Bank. În Tidemark au intrat în total 80 de milioane de dolari de la investitori precum Greylock Partners, Andreessen Horowitz, Redpoint Ventures sau Tenaya Capital. Tidemark dezvoltă un software de business intelligence care prevede viitorul companiilor pe baza informaţiilor financiare din trecut.

Banalizând lucrurile, viaţa e uşoară după ce faci/ atragi primul milion de dolari. Problema e cum treci acest prag. Un studiu Reuters din 2013 care analizează evoluţia a 88 de companii tehnologice din Silicon Valley  finanţate pentru prima dată de cele mai mari cinci fonduri de venture capital de-a lungul lui 2011, 2012 şi prima jumătate a lui 2013 arată că 70 dintre ele aparţineau aşa-numitei ”găşti” din Silicon Valley – un cerc de influenţă restrâns.

În IT ca în toate

Ideea că orice om deştept, determinat şi care are o idee strălucită poate să-şi finanţeze startup-ul e mai degrabă discutabilă. Ingredientele succesului în tehnologie sunt aceleaşi ca şi în alte domenii de elită. O diplomă universitară, o carieră de succes şi o reţea de conexiuni sunt aproape la fel de importante ca ideea. Un şofer de limuzină, emigrat din România comunistă şi devenit şofer de limuzină, după ce lucrase la o firmă de construcţii din New York, este excepţia. Regulă a devenit de-abia după ce a vândut prima companie.

Cele 32 de milioane de dolari atrase în startup-ul lui Gheorghe au venit de 21,3 de ori mai uşor (e o ironie, evident) decât ce  1,5 milioane de dolari – investiţia care a validat reţaua socială Knotch a Andei Gânscă, o antreprenoare româncă stabilită tot în Silicon Valley.

Am putea specula că, totuşi, Andei Gânscă nu i-a fost însă mai greu decât lui Christian Gheorghe să lupte pentru primul milion de dolari. E abolventă a Universităţii Stanford care, alături de Harvard şi Massachusettes Institute of Tehchnology (MIT), se numără printre porţile de intrare în elita tehnologică americană, în vreme ce Gheorghe nu şi-a putut echivala studiile tehnice din România. Dar absolvirea unei universităţi nu e o condiţie suficientă. ”Nu cred că un copil care vine de la Harvard sau MIT este cu adevărat bine conectat”, spune Ben Horowitz, unul dintre investitorii cheie din Silicon Valley, care l-a finanţat şi pe Christian Gheorghe.

Zuckerberg, Parker, Georgescu şi Gheorghe 

Studiile, buna reputaţie şi conexiunile sunt condiţii care trebuie îndeplinite mai degrabă simultan. Mark Zuckerberg şi-a scris povestea de succes de-abia după ce l-a întâlnit pe antreprenorul Sean Parker (cofondator al reţei de file-sharing Netscape). Absolvirea Universităţii Harvard şi încropirea unui proiect care avea să devină Facebook au fost doar treptele intermediare.

Succesul atrage după sine succes. Radu Georgescu, emblema antreprenorului român din IT, a a vut nevoie de circa zece ani să facă primul exit (cu software-ul antivirus RAV) şi doar patru ca să vândă alte trei companii pe care le-a fondat.

De multe ori, un nou proiect poate fi o rafinare a celui precedent. Tidemark, cea mai recentă companie a lui Christian Gheorghe, face business analytics, la fel ca proiectul anterior (OutlookSoft), însă pentru epoca modernă: poate fi utilizat de pe tabletă şi funcţionează în cloud.

Un pic de marketing

Cu rădăcinile adânc înfipte în ”Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite” (care proclamă dreptul oricărui cetăţean de a-şi căuta fericirea), visul american de a deveni milionar în Silicon Valley prin vânzarea unui startup tehnologic  primeşte, în ultimul timp, lovitură după lovitură. Jurnalistul Chris Hedges are un enunţ abrupt într-o carte publicată în 2012: ”visul american – o ştim cu toţii – este o minciună. Cu toţii vom fi sacrificaţi. Virusul abuzului corporatist – credinţa pervertită că doar profitul contează – s-a răspândit...”.

În sine, ecranizarea relativ recentă a Marelui Gatsby, după romanul lui F. Scott Fitzgerald este o ridiculizare a materaismului excesiv în încercarea de a trăi visul american.  

Un film – e şi sugestia indirectă a jurnaliştilor de la businessinsider.com – merită şi viaţa lui Christian Gheorghe. E de aşteptat ca o astfel de producţie cinematografică să crească numărul aspiranţilor la elita din Silicon Valley, dar spectatorii ar trebui să ştie că 75% dintre startup-uri eşuează, potrivit Silicon Valley Journal.