Trecut, prezent şi viitor în IT-ul românesc

Editorul „Adevărul“ dl. Răzvan Băltăreţu (RB) mi-a adresat câteva întrebări ca documentare pentru un articol. Redau mai jos răspunsurile mele (VB) în care fac referiri la trecutul, prezentul şi viitorul industriei IT din România. Precizez că m-am rezumat să răspund la întrebări, tematica fiind mult mai vastă şi fiind posibile multe precizări

Distrugere sau restructurare

RB: Aţi prins perioada în care, în România, au fost construite şi dezvoltate primele computere mari şi mici. Ce a distrus, pe plan local, această economie?

VB: Această industrie nu a fost distrusă, a fost numai restructurată din temelii. Avem în prezent o industrie IT puternică în care lucrează circa 200 de mii de angajaţi. Structura ei este fundamental diferită de cea de dinainte de 1990.

În anii 1970 industria de calculatoare a fost construită cu tehnologii foarte avansate pentru perioada respectivă: circuite integrate, cablaje imprimate multistrat, conexiuni de tip wire-wrapping, echipamente periferice performante etc. Cele mai importante echipamente periferice erau produse într-o societate mixtă româno-americană Rom Control Data şi erau cele mai performante din ţările estice. S-a născut în anii 1970 şi industria autohtonă de software de bază şi aplicaţii. Dimensionarea fabricilor de profil a fost făcută după necesităţile tehnologice ale acelor ani, suprafeţe de zeci de mii de mp fiecare, spaţii uriaşe climatizate, mii de oameni angajaţi în fiecare fabrică, majoritatea cu studii superioare. După ce la sfârşitul anilor 1960 s-au luat licenţe de la CII-Franţa. Frieden-Olanda si CDC-SUA, dezvoltarea a continuat prin efort propriu şi industria a produs noi şi noi tipuri de calculatoare, minicalculatoare, calculatoare personale, echipamente periferice etc.

În anii 1980 prin politica antinaţională a lui Ceauşescu de interzicere a importurilor vest s-a afectat puternic competitivitatea la nivel mondial a acestei industrii, iar prin folosirea unor componente electronice scumpe importate din ţările din est preţurile finale practicate erau exagerate. Competitivitatea externă a fost însă în continuare ridicată pentru ţările estice, calculatoarele româneşti fiind exportate cu succes în Cehoslovacia, Germania de est, Ungaria, China, ţări din Orientul Apropiat.

Revoluţia tehnologică şi-a spus cuvântul. Circuitele integrate pe scară largă au redus dimensiunile calculatoarelor, necesarul de oameni pentru fabricaţie a scăzut drastic, spaţiile de producţie nu mai era necesar să fie mari. Pe plan mondial, cercetarea în domeniu s-a polarizat în SUA iar fabricaţia de componente în Asia de sud-est.

În anul 1989 industria de calculatoare de la noi era depăşită tehnologic pe plan mondial, dar continua să fie competitivă în ţările din est, care dispuneau şi ele de un nivel tehnologic mult sub cel mondial. România dispunea însă la începutul anului 1990 de un mare număr de specialişti bine pregătiţi atât in software, cât şi in hardware. Succesele personale ale celor care au emigrat în vest în anii 1970-1980 şi rapida trecere la economia de piaţă în IT o demonstrează pe deplin.

Liberalizarea pieţii IT din anii 1990 a distrus rapid vechile structuri. Cu mii de oameni şi clădiri de zeci de mii de mp, vechile fabrici nu puteau concura cu firme private de câţiva oameni care foloseau subansamble importante din Asia cu cheltuieli de regie infime. Posesoare de terenuri valoroase în zonele Pipera şi Băneasa, unităţile industriei de calculatoare şi componente electronice au devenit ţinta rechinilor imobiliari şi, cu largul concurs al autorităţilor statului, au fost privatizate fără garanţii că se va păstra specificul industriei. Institutul de Tehnică de Calcul a fost vândut unei firme de profil feroviar, IPRS unui afacerist arab şi lista celorlalte este bine cunoscută. Un exemplu elocvent: la licitaţia de privatizare a Institutului de Tehnică de Calcul, experienţa a doi competitori  cu manageri care au activat ca  director ştiinţific, director al institutului, fondatori după 1990 de firme de software de succes, a fost punctată tehnic de FPS/AVAS la fel ca a unei firme de transbordare vagoane marfă firma care a si fost declarată câştigătoare.

Este adevărat că vechile structuri industriale, cu excepţia Institutului de Tehnică de Calcul, nu mai aveau şanse în contextul pieţei libere şi a nivelului tehnologic la care se aflau. Institutul avea şanse, dar a avut nenorocul unui management incompetent.  Existau soluţii. O soluţie după mine ar fi fost transformarea unităţilor de tehnică de clacul în parcuri tehnologice IT, care puteau păstra şi dezvolta forţa de muncă de înaltă calificare. Am propus în 1994 un proiect de transformare a zonei industriale Pipera în parc tehnologic de software, proiect adoptat şi apoi aruncat la coş de FPS.

Amplasarea acestei industrii în nordul Bucureştiului a făcut ca interesele imobiliare să primeze într-un mediu de decizie corupt, în care interesele strategice de dezvoltare solida a unei industrii naţionale să nu mai aibă loc.

Industrie de hardware în România

RB: Cum credeti ca mai poate avea succes o companie romaneasca - cu sediul aici, cu angajati romani (majoritar) - care incepe sa dezvolte hardware, nu doar software? Se mai poate vorbi de individualitatea natiunilor sau totul e al chinezilor acum?

VB: Viitorul în România este al firmelor de software şi aplicaţii informatice. Există o piaţă internă pentru ele, există şi piaţa mondială deschisă în perioada Internet fără frontiere sau bariere. Dezvoltarea de hardware în sensul de creare de noi calculatoare, tablete, telefoane şi alte dispozitive inteligente este de domeniul trecutului. În lume există un pol de concepţie aflat în SUA şi un pol de fabricaţie în China. Nici chiar Europa nu mai concurează cu aceştia.

Cred însă în viitorul unor firme care concep subansamble şi componente pentru industria IT, de exemplu senzori şi traductori specializaţi, surse de alimentare, componente pentru Internetul lucrurilor(IoT- Internet of Things), etc. Cu cât componenta de inteligenţă este mai mare în aceste produse cu atât mai mare va fi succesul.

Proiectul Vector Watch

RB: Fondatorii Vector s-au avantat intr-un domeniu costisitor, de bani si timp, cu ceasul inteligent. D-voastra ati prins toata evolutia tehnologiei computerelor romanesti. Analizati, va rog, acest produs. Putem vorbi de primul mare startup al Romaniei? De primul produs IT de mare succes in Occident?

VB: Personal sunt sceptic şi le doresc din inimă autorilor şi finanţatorilor proiectului să poată să-mi demonstreze că greşesc. Un astfel de proiect este costisitor, presupune infrastructură de componente la care marii producători au acces la preţuri mai mici decât micii producători. Odată realizate prototipurile şi omologate conform numeroaselor standarde existente în lume, numai o producţie de mare serie  poate amortiza costurile. O producţie de mare serie implică automatizare şi din nou costuri ridicate. Concurenţa cu Apple îi va costa mult pe toţi producătorii.

Se adaugă unele reţineri legate de viitorul ceasurilor inteligente care fac parte din categoria wearable şi nu au parte de o primire chiar entuziastă ca vânzări pe plan mondial. Personal nu am văzut Vector Watch. Am un Apple Watch pe care l-am primit cadou de Crăciun, altfel chiar ezitam să-l cumpăr nefiind sigur de utilitate. Îmi place pentru că mă anunţă discret că primesc apeluri telefonice, mesaje, îmi măsoară activitatea fizică, îmi monitorizează pulsul, îmi arată temperatura exterioară conform Internet, etc. Dar nu merge dacă telefonul Apple este departe de el, ecranul se aprinde numai la anumite gesturi, bateria se descarcă destul de repede, etc. Acum mi-a devenit oarecum indispensabil, dar altul nu aş cumpăra decât dacă ar fi relativ ieftin. Şi cred că mulţi gândesc la fel în era când telefoanele inteligente devin din ce în ce mai mici şi mulţi utilizatori le vor chiar din ce în ce mai mari, nu mai mici!

Şansele industriei de IT din România

RB: Ce atuuri ii mai raman IT-ului romanesc, cand dam la o parte orice inseamna outsourcing si munca in corporatii straine? Ii mai ramane o baza pe care sa se ridice proiecte precum Bitdefender?

VB: IT-ul din România are încă multe atuuri.

Ne place să credem că forţa de muncă bine calificată şi accesibilă este unul dintre ele. Se evocă des studiul Brainbench sau că a doua limbă vorbită la cantina Microsoft din Redmond, SUA, ar fi româna. Realitatea este că deja sunt numai mituri.

Specialişti de înaltă calificare există în toată Europa, inclusiv ţările vecine. Asia se ridică nu numai prin numărul specialiştilor IT, dar şi prin calificarea lor. Urmăriţi componenţa universităţilor vestice şi vedeţi câţi studenţi chinezi sunt în ele şi pe ce locuri ca rezultate la studiu. China poate deveni nu peste mult timp şi furnizorul de software, nu numai de hardware. Odată cu venirea multinaţionalelor salariile în IT au crescut în România şi nu mai suntem competitivi nici din punctul de vedere al costurilor ca acum 10-20 ani.

Atuul major este în prezent numărul mare în valoare absolută de specialişti şi calitatea lor. România este o ţară mare faţă de cele vecine, există încrederea investitorilor fiind în UE şi NATO şi diversitatea mare de competenţe IT existente.

Corporaţiile străine practică principiul outsourcingului sau serviciilor conexe cu menţinerea cercetării în exterior. Când costurile vor creşte sau de exemplu Ucraina sau Bielorusia  vor deveni sigure se vor muta fără regret cum a făcut-o Nokia cu fabrica din Jucu Cluj, De sperat că nu se va întâmpla chiar curând.

Şansa rămâne a unui software sau unor aplicaţii concepute în România şi foarte competitive. Aceasta înseamnă inovaţie transdisciplinară cu oameni din diverse domenii adunaţi în aceiaşi firmă sau grup de cercetare. Internetul lucrurilor este o mare şansă care sper să nu fie irosită, securitatea informatică o alta. Talentele matematice tradiţional înclinate spre IT pot inova şi valorifica noi algoritmi de big data.

De câţiva ani explodează domeniul aplicaţiilor. Sunt milioane, dar mai este loc. Simpla copiere a unor soluţii deja date în Valea Siliciului este însă pierdere de timp şi resurse.

În fine, pentru marea masă de firme mici rămâne debuşeul pieţei interne, suntem pe locul 28 din 28 ţări în Uniunea Europeană ca nivel de dezvoltare a societăţii informaţionale, deci este de lucru mult şi pentru mulţi.