România, ţara companiilor micro

95% din companiile active în România sunt microîntreprinderi. Deşi acestea ar trebui să fie coloana vertebrală a economiei, microîntreprinderile generează doar o treime din numărul locurilor de muncă şi un sfert din valoarea adăugată din economia naţională, arată o analiză realizată de economistul Iancu Guda.

Potrivit analizei expertului, publicate pe blog, efectele pozitive generate în economie de microîntreprinderi şi companiile mici se pot concretiza în:

• îmbunătăţirea mediului concurenţial; prin dimensiunile lor reduse şi prin numărul mare, IMM-urile accentuează caracterul de atomicitate a pieţei, diminuând astfel puterea întreprinderilor mari de a o influenţa; astfel, capacitatea IMM-urilor de a stimula concurenţa slăbeşte în general poziţiile de monopol ale marilor întreprinderi, reducând posibilităţile acestora de a creşte preţurile şi de a fi ineficiente în ceea ce priveşte combinarea factorilor de producţie;
• individualizarea puternică a produselor şi serviciilor oferite de IMM-uri şi de eficienţa activităţii desfăşurate ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurenţial al pieţei;
• generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă; IMM-urile creează un număr semnificativ mai mare de noi locuri de muncă decît cele mari, cu un cost de capital mai scăzut, acţionând ca un amortizor al fluctuaţiilor de pe piaţa muncii şi constituind cea mai importantă alternativă pentru combaterea şomajului;
• receptivitatea sporită la nevoile pieţei datorită contactului nemijlocit cu aceasta; rezultă astfel o mai bună adaptare a ofertei lor la cerinţele clienţilor; de altfel, prin flexibilitatea lor specifică, capacitatea de inovare, viteza mare de reacţie, IMM-urile tind să devină singurele întreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic şi complex.

Microîntreprinderile - cel mai afectat segment din cauza polarizării economiei

Iancu Guda a analizat situaţiile financiare ale tuturor microîntreprinderilor active în România pentru anul 2018 şi a constatat cinci trenduri care confirmă că acestea sunt cel mai afectat segment din cauza polarizării mediului de afaceri.

Profitabilitatea superioară

Poate cea mai importantă modificare structurală în ultimul deceniu în ceea ce priveşte evoluţia microîntreprinderilor este că acestea înregistrează o profitabilitate superioară marilor companii, a constatat Iancu Guda. Astfel, companiile cu venituri sub 1 milion de euro înregistrează un profit net pe parcursul anului 2018 de aproape 10% din nivelul veniturilor, similar cu media din anul anterior dar mult peste nivelul de acum zece ani. Spre deosebire de acestea, profitul net al companiilor mari (cu venituri peste 1 milion de euro) nu depăşeşte 5%.

Această situaţie poate fi explicată de mai mulţi factori:

• reducerea altor cheltuieli care nu au legătură cu activitatea companiei, datorită impozitării microîntreprinderilor asupra cifrei de afaceri ca şi bază impozabilă, procentul impozitului fiind decis de numărul de angajaţi (3% pentru 0 angajaţi, 1% pentru firmele cu cel puţin 1 angajat);
• reducerea impozitului pe dividend, care stimulează aducerea la suprafaţă a profiturilor (efect pozitiv) dar cauzează decapitalizarea companiilor (efect negative);
• efectul de bază mic (nivelul redus al veniturilor) şi flexibilitatea companiilor mici, prin capacitatea acestora de a dezvolta servicii pe nişă şi customizarea acestora pe nevoile clienţilor;
• politica comercială generoasă prin oferirea clienţilor a unor termene de plată foarte extinse.

Investiţii inferioare

Similar cu situaţia din urmă cu un deceniu, microîntreprinderile înregistrează un grad redus de alocare al investiţiilor pe termen lung, în condiţiile în care trendul indică o deteriorare a acestora. Astfel, mai puţin de un sfert din activele deţinute de microîntreprinderile active în România sunt alocate pe termen lung, spre deosebire de firmele mari unde ponderea este aproape de două ori mai mare.

Accelerarea acestei tendinţe poate fi cauzată de următorii factori orientarea microîntreprinderilor către servicii care nu necesită o bază extinsă de active:

• confortul companiilor mici de a selecta un profit suficient pentru nevoile antreprenorului asigură familiei acestuia, astfel şi lipseşte motivaţia pentru dezvoltare că investiţii pe termen lung;
• 82% din companiile active în România cu maxim 3 angajaţi, din cauza tensionării pieţei forţei de muncă, supra-fiscalizării muncii cu fiscalizarea cuplată redusă capitalului a birocraţiei ridicate privind recrutarea / integrarea / disponibilizarea noilor angajaţi.

Îndatorarea ridicată

Microîntreprinderile înregistrează mediu de îndatorare de aproape 81% la finalul anului 2018, comparativ cu firmele mari care au raportat o îndatorare de aproape 55%. Capitalizarea inferioară a micilor companii este cauzată de nivelul redus al capitalului social subcris la momentul începerii afacerii:

orientarea către distribuirea profitului sub formă de dividend, din cauza dependenţei financiare a antreprenorului şi familiei acestuia de compania respectivă;

alocarea redusă a investiţiilor pe termen lung pentru dezvoltarea afacerii.

Colectarea tardivă a creanţelor

Profitabilitatea superioară a microîntreprinderilor este obţinută şi datorită unor termene de plată foarte extinse oferite clienţilor, strategia fiind cuplată cu preţul superior pentru compensarea riscului.

Totuşi, în lipsa unor garanţii corespunzătoare, micile companii sunt expuse riscului de neîncasare din partea clienţilor, amplificând astfel vulnerabilitatea acestora în contextul capitalizării reduse. Astfel, companiiile cu venituri sub 100.000 euro (aproape jumătate din firmele active în România) înregistrează o durată medie de încasare a creanţelor în anul 2018 de 233 de zile, nivel similar cu cel raportat anul anterior şi cu aproape două luni peste practica de acum un deceniu, respectiv dublu comparativ cu media naţională.

Rotaţia lentă a stocurilor

Supradimensionarea stocurilor în cazul micilor companii este vizibilă în fiecare an din ultimul deceniu, dar evoluţia recentă din ultima perioadă indică o accelerare a trendului. Astfel, microîntreprinderile au ajuns să înregistreze stocuri pentru aproape trei luni, comparativ cu media naţională de două luni şi cea de aproape 40 de zile în cazul companiilor mari! Stocurile extinse şi diversificate sunt necesare pentru creşterea atractivităţii în cazul microîntreprinderilor, dar implică o vulnerabilitate suplimentară în situaţia decelerării vânzărilor din cauza temperării ritmului de creştere economică.