Războiul salamului de Sibiu: care sunt firmele ce mai pot să-l vândă şi cine sunt producătorii obligaţi să-l retragă de pe piaţă

Agricola Bacău, Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia au obţinut un atestat european care le dă dreptul la exclusivitate pe piaţă pentru salamul de Sibiu, astfel că le cer celorlalţi producători, neatestaţi, să-şi retragă mezelurile cu aceeaşi denumire. Şi Ministerul Agriculturii cere retragerea, inclusiv a stocurilor existente deja pe rafturi

Începând din 10 martie, salamul de Sibiu nu mai poate fi fabricat decât de unităţile de procesare din Asociaţia Producătorilor de Salam de Sibiu, iar restul firmelor trebuie să-şi retragă produsele similare.

Membrii Asociaţiei - Agricola Bacău, Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia - i-au notificat pe comercianţi să nu mai vândă salam de Sibiu produs în alte fabrici.

De cealaltă parte, Asociaţia Română a Cărnii cere un „timp de acomodare“ în care alţi producători de salam de Sibiu să-şi epuizeze stocurile existente sau, cel puţin, pe cele livrate şi existente deja în rafturile magazinelor.

Achim Irimescu: „Sunt reguli clare“

Întrebat ce pot face producătorii neatestaţi, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a răspuns: „Cine are un produs Salam de Sibiu care nu respectă caietul de sarcini trebuie să îl retragă.
Trebuie să discute cu Asociaţia în cauză şi să obţină caietul de sarcini şi, astfel, are dreptul de a produce“.

Ministrul a precizat că sunt şi alţi producători care ar dori să poată să realizeze Salamul de Sibiu, dar că „sunt reguli clare pe care trebuie să le respecte“ şi că nu Ministerul Agriculturii se ocupă de acest aspect.

La rândul său, Carmen Gavrilescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu, a declarat că toţi cei care doresc să realizeze acest produs trebuie să aibă o fabrică, să realizeze produsul conform caietului de sarcini şi să fie în arealul geografic.

În termeni oficiali, atestatul în cauză se numeşte Indicaţie Geografică Protejată (IGP) şi se obţine în condiţii destul de dure de verificare.

Carmen Gavrilescu a mai spus că, în prezent, are o solicitare de la compania Cris-Tim şi că, dacă aceasta îndeplineşte criteriile, atunci va fi primită.

Salamul de Sibiu a dobândit, din 10 martie 2016, denumirea de Indicaţie Geografică Protejată, la 20 de zile după publicarea anunţului de înregistrare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

La scurt timp, producătorii atestaţi le-au transmis comercianţilor (retailerii de mezeluri) să nu mai vândă salam de Sibiu care nu are această recunoaştere înscrisă pe etichetă.

Ce vor ceilalţi procesatori

Asociaţia Română a Cărnii cere o perioadă de tranziţie pentru ca producătorii de Salam de Sibiu să se conformeze cerinţelor IGP.

Potrivit Asociaţiei Române a Cărnii, retailerii au fost notificaţi că în procesul de plasare a produselor la raft să ţină cont de faptul că doar acele sortimente care beneficiază de certificatul de conformitate Certind SA pot fi comercializate sub denumirea de Salam de Sibiu.

„Este imperativ să se prevadă o perioadă de tranziţie, în interiorul căreia toţi producătorii de salam de Sibiu, produs în conformitate cu cerinţele din caietul de sarcini depus în vederea obţinerii certificării IGP, să aibă posibilitatea reală de a comercializa produsele aflate în stocuri, produse anterior datei intrării în vigoare a Regulamentului UE 2016/234 şi de a derula demersurile necesare obţinerii certificării pentru a putea produce în continuare, în conformitate cu rigorile impuse de certificarea IGP, produsul cu denumirea Salam de Sibiu“, argumentează procesatorii.

„Însăşi legislaţia europeană relevantă prevede, în materia etichetării şi prezentării produselor alimentare cu certificare IGP, că trebuie prevăzut un termen rezonabil pentru ca operatorii să se poată adapta la această obligaţie (de exemplu, obligaţia producătorilor de a marca pe ambalaje simbolurile comunitare sau indicaţiile corespunzătoare).
În condiţiile în care legislaţia europeană prevede o perioadă de tranziţie pentru realizarea etichetării corespunzătoare, cu atât mai mult este evident faptul că perioada de tranziţie trebuie să fie acordată şi pentru a da producătorilor posibilitatea de a comercializa produsele fabricate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului IGP“, mai precizează Asociaţia Română a Cărnii.

Organizaţia semnalează că o interpretare contrară „ar conduce la situaţia absurdă în care certificarea IGP, în loc să fie un element de prestigiu şi un element de marketing semnificativ pentru producătorii unui produs astfel certificat, ajunge să devină un izvor de pierderi legiferat, deoarece producătorii unui astfel de produs ar fi în imposibilitatea valorificării stocurilor de produse fabricate înainte de obţinerea certificării, prin simpla absenţă a unei perioade rezonabile de tranziţie“.

Ce este salamul de Sibiu

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne de porc provenită de la porci ajunşi la maturitate şi din slănină tare.

Amestecul este umplut în membrane naturale şi/sau colagenice şi supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece. Pentru maturare se utilizează produse alcoolice precum vinul alb, roşu sau rose, coniac, vinars, vinuri spumante, bere neagră.

De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori), cum ar fi Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conţin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.

România are o tradiţie de peste 100 de ani în producerea Salamului de Sibiu, pentru care există o documentaţie foarte bogată care atestă că produsul a început concomitent în două zone diferite din România, arealul Sibiului (Mediaş) şi cel al Văii Prahovei.

Ce produse româneşti mai sunt atestate în UE

România a reuşit să înregistreze la nivel european, ca produs de Indicaţie Geografică Protejată (IGP), Magiunul de Prune Topoloveni în anul 2011, Salamul de Sibiu şi Telemeaua de Ibăneşti în 2016.

Cele mai multe produse protejate le deţin Italia (296), Franţa (243), Spania (205), Portugalia (139), Grecia (106) şi Germania (96).