Puneţi toate competenţele care vă trec prin minte în CV, că recrutorul e fraier!

O metodă foarte simplă prin care cei care îmi trimit CV-urile adesea îmi semnalează, încă de la început, că nu sunt în stare să gândească singuri, e modă de a-ţi face un autoportret sintetic la începutul lui, cu titluri de rubrică de genul profile summary, summary profile, resume summary  etc. Ce citesc eu de câteva zeci de ori pe zi, deci:

Summary statement – Core competencies:

Dealing with People: Establishing Focus, Providing Motivaţional Support, Fostering Teamwork, Empowering Others, Change Management & Leadership, Developing Others, Managing Performance, Attention to Communication, Great Communicator- Oral, Written and  Persuasive Communication, Interpersonal Awareness, Influencing Others, Conflict Resolution, Dealing with Difficult Situations, Problem solver, Building Collaborative Relationships, Customer Orientation, Client Service – Anticipating and responding to needs and demands of clients (both internal and external).

Dealing with Business: An visionary strategist, Diagnostic Information Gathering, Analytical, Creative, Strategic, Forward, Conceptual & Critical Thinking, ITC technical deep knowledge, Software Process Improvement, Business and Technical Architecture, ÎS Strategy, Business Case for ÎS investment, Iniţiative, Entrepreneurial Orientation, Fostering Innovation, Achievement/Results Orientation, Thoroughness, Decision Making/Decisiveness

Self-Management: Self Confidence; Stress Management, Personal Credibility, Adaptability/Flexibility, Astonish Emoţional Intelligence

Primul gând care-mi vine în minte este că omul acesta mă ia de prost. Îşi închipuie el că citesc toate acestea, cuvânt cu cuvânt, şi când ajung la ultimul îmi spun, ooo, iată ce candidat nemaipomenit, exact ce avem noi nevoie, de când îl caut, Alexandra, cheamă-l repede la interviu!

Dacă aşa crede, atunci e foarte, foarte interesant, e un indiciu preţios pentru mine. Dacă nu crede, însă le-a pus, totuşi, oare de ce a făcut-o? Îşi închipuie el că există un singur recrutor pe lumea asta, sau un angajator care să ia în serios aşa ceva? Chiar şi printre faimoasele fete blonde de 25 de ani de la HR, îmbrăcate curat şi frumos?

Câteodată, când vreau să nu mă mai pună pe mine să le explic de ce nu ajung în faza următoare a recrutării, iau lista asta de competencies, punct cu punct, şi îi întreb ce înseamnă fiecare în parte şi diverse alte detalii. Cei mai mulţi cad cu mult aplomb în propria capcană şi se fac de râs de-a dreptul. Apoi mai pun puţină sare pe rană, ca să mă răzbun pentru timpul pe care mi l-au risipit: Ştiai că nu pot lua aşa ceva în serios, înainte să stau de vorbă cu tine faţă în faţă. Da, evident! Atunci, de ce le-ai pus? Păi aşa am văzut pe Internet. Dar nu ţi s-a părut ceva ilogic, că nu se potriveşte? Ba da, dar... Dar ce? Aaaa...

Sunt multe firme şi consultanţi pe piaţa care îţi fac un CV-beton în schimbul a câteva sute de Euro, sau chiar mii, dacă sunt din Anglia, SUA, Danemarca sau cine mai ştie de pe unde. Recunosc deja unele modele, doar când le văd de departe punerea în pagină, înainte să ajung să le citesc.

Pe mine mă ajută mult asta în recrutare. Iată, aşadar, un manager care nu a fost în stare să facă singur un lucru absolut banal, pentru care ar fi fost de ajuns să stea doar câteva minute să se gândească şi, mai ales, să se pună în locul celui care citeşte. A luat o mie de Euro din banii familiei şi i-a trimis în Anglia, ca să primească un CV plin cu core competencies şi key achievements, numai bun cât să se încurce singur în el. Deci, dacă a făcut el asta cu propriii lui bani, oare ce va face cu cei ai companiei? Interesant, foarte, foarte interesant...

Şi un mic rezumat pentru cei care tot nu au înţeles singuri până acum ce am vrut să spun. Singurul rol al CV-ului este să îl facă pe cel care îl citeşte să te cheme la interviu, nu mai mult decât atât. Prin urmare, în CV trebuie să fie doar lucruri care sunt criterii de selecţie. Dacă nu sunt, nu au ce cauta acolo. Poţi, eventual, să le pui în mesajul însoţitor, dacă ţii atât de mult la ele. Niciun recrutor sau angajator cu o minimă experienţă nu poate lua în serios, în această fază, ceea ce crezi tu despre tine. Nu te va suna vreodată pentru că ai scris că ai o astonishing emotional intelligence. Ca să te cheme la interviu, au nevoie de facts and figures, de lucruri clare, neinterpretabile subiectiv. Restul, la discuţia faţă în faţă.

Sigur, nu vorbesc aici de joburile tehnice, specializate, unde cauţi pe cineva care să ştie un anumit lucru precis şi vrei să-l găseşti în CV, ci de cele de director generali, de manageri de toate felurile, mai mari sau mai mici. Dintre aceştia, cred că unul din zece ar avea cu ce şi ar putea să-şi facă un summary statement care chiar să contribuie la trecerea la următoarea fază, adică invitaţia la un interviu. La trei, patru, să zicem că nu ar avea vreun efect, însă pentru jumătate dintre ei, formulele acestea bombastice şi fără nicio susţinere sunt un risc absolut inutil asumat, fără rost. Şi un beculeţ involuntar aprins recrutorului, după cum am spus...