De obicei, adolescenţii încep facultatea la 18 ani şi chiar mai târziu în cazul în care nu trec examenul de admitere din prima încercare. Călin Fusu a început-o cu doi ani mai devreme. Asta are legătură cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) şi cu profesia mamei sale. Startul grăbit anunţa o obsesie a timpului care avea să îl urmărească toată viaţa.

”Dacă în 2012 am investit în Vivre.ro, în 2013 (pe final) am fuzionat grupurile Zumzi şi Kolektiva, 2014 ce va aduce?”, scria antreprenorul pe reţeaua de socializare Twitter într-a noua zi a acestui an. Fusu publică frecvent pe Twitter şi pe blogul său (fusu.ro), motiv pentru care nu trebuie să faci neapărat un interviu cu omul al cărui nume este sinonim cu brandurile online Neogen, Zumzi şi BestJobs pentru afla (aproape) tot ce face în business sau pe plan personal. Evenimentul de sfârşit de 2013 despre care vorbeşte în postarea sa cea mai recentă se referă la fuziunea Zumzi, una dintre cele mai importante platforme care tranzacţionează  cupoane de reduceri în România, Moldova, Serbia şi Bulgaria, deţinută de Neogen, cu Kolecktiva Group, o platformă similară din Europa Centrală şi de Est, investiţie a fondului german Rebate Networks.

O tranzacţie atipică

Fusu (39 de ani) a devenit şeful unei entităţi care pentru 2013 estima vânzări cumulate de 26 de milioane de euro, sumă din care Zumzi urma să aducă şase milioane de euro. În realitate, vânzările vor fi mai mici. E genul de tranzacţie atipică în care cel mic îl înghite pe cel mare. Piaţa pe care activează Zumzi se comportă atipic şi nici nu se simte prea bine.  

Îl ştiu de vreo şapte ani, din perioada în care îl vizitam în biroul său modest amenajat din zona Piaţa Alba-Iulia. Pe atunci vânduse, alături de partenerii cu care a fondat compania în 2000, un pachet minoritar (28%)  către două fonduri de investiţii (unul american şi altul olandez) pentru aproximativ cinci milioane de euro. În 2011 am aflat că s-a căsătorit, a făcut un copil şi s-a mutat la Sofia din mai multe motive: să dea o mână de ajutor la creşterea afacerilor de acolo şi din raţiuni de confort: ”am biroul şi apartamentul exact în buricul târgului; ambele au două nivele plus terasă cu iarbă naturală pe acoperiş”, scria pe blog imediat după mutare.

Mă gândesc că trebuie să vorbesc cu el pe Skype şi îl sun ca să stabilim o oră şi o zi. E, într-adevăr, în Bulgaria, dar nu mai locuieşte acolo. S-a întors în România.

Acum e aşezat la birou, într-o încăpere care aduce cu apartamentul de bloc din Piaţa Alba-Iulia. Poartă o cămaşă cu picăţele albastre şi îşi pune în urechi nişte căşti albe ca să audă mai bine şi să nu-i deranjeze pe colegii care apar meteoric ”în cadru”.

Reporter: Fuziunea a presupus şi ceva cash sau doar transfer de acţiuni?

Călin Fusu: Fuziunea a presupus şi ceva cash. Da’ n-o să intru în detalii cât şi cum, că o parte a fost pentru a plăti nişte datorii...

Există o valoare a tranzacţiei?

Păi nu prea există o valoare a tranzacţiei. Fiindcă, fiind puse la grămadă tot felul de site-uri, doar am agreat procentul şi la revedere.

Tranzacţia s-a făcut prin Zumzi sau Neogen?

Prin Zumzi. Zumzi e firma la care sunt acţionari nemţii (se referă la Rebate Networks - n.red.). Adică nemţii cu 40% şi Neogen cu 60%. La Zumzi.

Ubicuu

A locuit în Bulgaria doar patru luni. S-a mutat la Sofia pentru că mergeau prost lucrurile acolo şi s-a gândit că o se le schimbe el, după ce a schimbat ”vreo doi manageri”. Repede şi-a dat seama că nu managerii erau problema, ci piaţa. A apucat să facă şi o investiţie de 10.000 de euro într-un teren lângă Ruse pe care se află o ”baracă” unde a apucat să meragă de două ori.

Dar e obişnuit cu schimbările. S-a născut în 1974 undeva ”la ţară” în ceea ce pe atunci se numea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ulterior, s-a mutat cu familia, la oraş, la Bălţi. În 1990, când avea 16 ani, a venit la Bucureşti, pentru a urma cursurile Academiei de Studii Economice. Mama sa, profesoară în şcola în care avea să înveţe, l-a înscris direct în clasa a doua (”m-a trimis direct în clasa a doua ca să mă chinuie”, glumeşte Fusu), iar în Moldova, pe atunci se făceau doar 11 clase. De aici diferenţa de doi ani.  

Începutul mileniului trei îl găsea la Târgu Mureş, unde lucra ca broker pentru un fond de investiţii deţinut de americanii de la New Century Holdings, condus de Andrei Siminel, unul dintre cei mai activi investitori din România atât pe piaţa de capital, cât şi în zona companiilor private închise. Acolo, împreună cu trei parteneri, a fondat Rogenerator, strămoşul Neogen - o reţea de socializare. În acest moment, reţeaua în sine nu mai există, după ce s-a topit în Zumzi, iar Neogen a devenit un vehicul de investiţii, pe care Fusu îl controlează cu 50% din acţiuni.

Prin Neogen, Fusu controlează afaceri cu venituri de aproape 15 mil. euro FOTO Adevărul 

”Mâine voi fi în Macedonia şi vorbim după ce mă întorc (în Bulagria – n. red.)”, îmi spunea cu o zi îaninte de interviul de pe Skype. Acum, ca CEO al entităţii de ecommerce nou create, e nevoit să circule între România, Ungaria, Croaţia, Serbia, Macedonia, Slovenia, Moldova. Şi are de lucru pentru că 2014 va fi anul în care trebuie să pună capăt pierderilor şi să treacă pe break-even (profit operaţional zero).

Dacă ar mai fi să se mute încă o dată cu locuinţa, ar opta pentru Asia, zona care l-a inspirat întrucâtva în alegerea statusului său de pe Skype: ”startup ninja”. Îi place Asia atât pentru filmele cu Bruce Lee, cât şi pentru ascensiunea economică.

Pierderi 

Pentru platformele care vând cupoane de reduceri, 2013 a fost un an al reducerilor dureroase. Anul trecut, piaţa a scăzut la 18 milioane de euro după un 2012 de vârf, cu vânzări totale de 24 de milioane de euro. Acesta este principalul motiv pentru care Fusu a putut face anunţul de pe 9 ianuarie, pe Twitter.

Chiar şi în 2012, cel mai bun an al acestui domeniu care a creat pentru scurt timp o mică isterie a consumului, majoritatea companiilor au înregistrat pierderi. Înainte de toate, trebuie spus că în businessul cu cupoane, platformele de ecommerce înregsitrează în contabilitate doar comisionul (adaosul comercial) perceput, deci nu vânzările totale - cele 18 milioane de euro de anul trecut. Doar 20% din această sumă reprezintă încasările propriu-zise.  

Potrivit unei analize wall-street.ro, în 2012 Zumzi a avut pierderi de 260.000 de euro la venituri de 690.000 de euro. Pierderi apropiate a înregistrat şi FunDeal (anterior, parte din Kolektiva, acum, parte din Zumzi) la venituri de 560.000 de euro. Fusu s-a săturat de pierderi şi în maxim două luni vrea să le ”taie”. De crescut nu mai are de ce să crească, pentru că platformele de ecommerce, controlate de Noegen sunt numărul unu în România (Zumzi şi FunDeal deţin 40-50% din piaţă, mai mult decât filiala românească a celui mai mare site de reduceri din lume GroupOn), Serbia şi Croaţia şi locul doi în Ungaria, Bulgaria, Slovenia.

O soluţie, o amintire

Fusu crede că e o greşeală să creezi site-uri de reduceri pe categorii largi de produse şi servicii. E nevoie de specializare, de ”branduri orizontale”.  Asta va face cu Zumzi şi cu FunDeal. Nu are decât să se inspire dintr-un model care îi este foarte aproape. În 2012, Neogen a devenit acţionar cu 50% în site-ul de flash sales Vivre.ro, specializat pe decoraţiuni. Iar asocierea din Vivre este legată de o întâmplare de la începuturi, când a fondat Neogen.

Reporter: În 2000, ai făcut o reţea de socializare şi din nevoia de a socializa tu însuţi? (îl întreb pentru că Fusu are momente de timiditate.)   

Călin Fusu: Da, poţi să zici. În primul rând, noi eram patru fondatori şi da, poţi să zici că ne-a îmbunătăţit viaţa că nu eram nici frumoşi, nici bogaţi, nici deştepţi. A prins bine, să zicem. La începutul interenetului erau oameni mai interesanţi, mai inovatori. Acuma, na, e toată lumea. Făceai un date cu o fată şi descopereai că ai mai mult în comun ca business decât ca viaţă personală.

Ai întâlnit pe cineva important acolo?

Da, pe fondatoarea de la Vivre, acolo am întâlnit-o. (e vorba de Monica Cadogan, pe atunci Monica Pericleanu – n. red.)

Episodul Magda Ciumac

Prin 2008, la un an după ce a vândut acţiuni Neogen către fondurile Tiger Global Management şi Wouwer, a jucat pentru scurt timp şi rolul unui marketing ninja. A acceptat să participe în show-ul de televiziune, ”Inelul cu diamant”, difuzat de Euforia TV, al cărei format era asemănător cu cel al emisiunii ”Burlacul”, alături de Magda Ciumac, una dintre vedetele momentului, marca OTV. Chiar dacă obiectivul de business era unul nobil, vroia să-şi promoveze, fără costuri, site-urile şi, în special, platforma de dating noi2.ro, la cinci ani după întâmplare, consideră că totul a fost o ”greşeală”, o ”prostie”. Nu numai că a ieşit destul de şifonat din această experienţă dar nici traficul nu a crescut. Pentru noi2.ro, proiect de care nu s-a mai ocupat, caută un antreprenor dispus să îl revitalizeze.

Nu e un episod asupra căruia să vrea să insiste. Oricum e mult mai vorbăreţ decât atunci când vine vorba despre soţie şi copil – nu comentează despre viaţa personală, se explică râzând. Singura trimitere la viaţa de familie vine dintr-o scăpare. În timpul discuţiei, am folosit o informaţie culeasă din cea mai recentă listă ”Forbes 50 de miliardari” în care Fusu figurează pe locul 474 cu o avere de cinci milioane de euro. Îl întreb în glumă dacă ştie că e pe lista celor mai bogaţi români. ”Nevastă-mea se miră mereu...”, răspunde pe acelaşi ton.      

Informaţia era cifra de afaceri a BestJobs, cel mai important site de recrutare din România (concurentul său direct, eJobs, este deţinut de Ringer după o investiţie a aceluiaşi Tiger Global Management), aflat tot în proprietatea Neogen, care anul trecut a avut vânzări de 3,5 milioane de euro. BestJobs este găina cu ouă de aur din portofoliul vehicului de investiţii pe care îl controlează. Cu o marjă de profit de 40%, site-ul de recrutări online furinzează toate disponibilităţile de cash necesare pentru achiziţii. Inclusiv fuziunea cu Kolektiva Group a fost finanţată din banii BestJobs.  Fusu şi-a propus să investească, în fiecare an, 100.000 de euro într-un startup însă până acum nu a găsit atât de multe proiecte interesante (servicii online) pe cât îşi dorea iniţial.

Se declară mulţumit de evaluarea averii sale în varianta Forbes, dar pus în situaţia concretă de a-şi vinde acţiunile, ar sta totuşi să se gândească. ”Dacă mă întrebi dacă aş vinde eu cu cinci milioane probabil că n-aş vinde. Dacă ar cumpăra cineva cu zece milioane partea mea, probabil nici asta. Nu ştiu.” Acum, proiectele în care Neogen este acţionar (Zumzi plus platformele Kolektiva, BestJobs, Vivre) generează venituri nete de 14-15 milioane de euro pe an.

Nu se grăbeşte să vândă, iar în cazul în care ar exista vreo presiune din partea investitorilor financiari prezenţi în Neogen (logica oricărui fond e să facă un exit profitabil) e dispus să le răscumpere acestora o parte din acţiuni, lucru pe care l-a făcut deja. Fondurile mai deţin aproximativ 20% din afacere, faţă de aproape 30% în 2007 atunci când au investit. La acel moment, grupul era evaluat la 15 milioane de euro. Nici măcar nu îşi planifică momentul vânzării  - ”e ca la dragoste: dacă se întâmplă se întâmplă, dacă nu, îţi vezi de viaţă” – cu toate că a făcut o obsesie din organizarea timpului.

Bursa de timp 

În urmă cu doi ani, rugat de startevo.com, un proiect online inspiraţional, să furnizeze trei sfaturi, Fusu s-a oprit în primul rând asupra alocării timpului: ”foarte mulţi oameni sunt foarte relaxaţi cu timpul lor. Eu, când mergeam la o nuntă, îmi puneam pdf-uri pe genunnchi să citesc. Mi se părea o pierdere de timp o nuntă. Încă mi se pare. Şi încercam să folosesc inclusiv acel timp.”

Continuă să facă acelaşi lucru. Cu o noapte înainte să discutăm, îmi povesteşte că n-a avut somn şi s-a trezit pe la două. A readormit de-abia pe la 4.30. Între timp, a citit un interviu cu Mihail Hodorkovski, oligarhul rus care a făcut un deceniu de închisoare în Rusia. Întrebat care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l suporte în perioada detenţiei, Hodorkovski s-a referit la timpul irosit aiurea prin muncile pe care era obligat să le facă. Din interviu i-a venit o idee pentru next step.

Călin Fusu: Ne gândim să facem un startup în care să vinzi şi să cumperi timp. Avem în plan asta.

Reporter: Există modele afară?

Există modele la noi la ţară.  

Adică?

Dacă locuieşti la ţară şi cineva vrea să îşi facă o casă, de obicei toţi vecinii şi toate rudele, toată lumea  te ajută. Şi la noi se numeşte ‘îmi fac zile’. Îmi fac zile pentru că şi eu, la rândul meu, când oi avea nevoie de ajutor, pot să îi chem pe ăia.     

Intenţia de a crea o bursă pe care se cumpără şi se vinde timp poate fi interpretată şi ca un semn de nostalgie după primii ani ai carierei, când era broker pentru americanii de la New Century Holdings.