Acolo unde companiile simt că, odată cu intrarea în zona de folosire intensivă a Inteligenţei Artificiale, începe să simtă dramatic super-concurenţa în găsirea de specialişti în domeniile de vârf. Discuţia asta a revenit brusc în actualitate odată cu apariţia în LA LIBRE BELGIQUE a ştirii privind decizia patronului unei companii belgiene, JONCKERS, specializată în producerea de soft folosind IA (Inteligenţa Artificială) pentru traducerea de texte, ca cei 172 de salariţi să poată beneficia de concedii nelimitate, preluând experienţa pozitivă dezvoltată de biroul din Cehia al companiei respective, acolo unde sistemul este aplicat de la începutul acestui an.

Geo Janssens (foto) patronul companiei belgiene explică că gestul său respectă noile tendinţe ale „culturii de întreprindere“, vine în sprijinul luptei împotriva absenteismului, dar funcţioneză şi ca metodă de succes pentru atragerea talentelor excepţionale în domeniu.

Pe piaţa de muncă de super-competitivitate AI, salariile, spuen patronul belgian, sunt enorme, ajungându-se până la 400.000 Euro anual. „Nu putem să ţinem pasul cu această supralicitare în domeniul salarial, dar putem atrage specialişti în domeniile foarte cerute propunându-le condiţii de lucru mai umane...Ideea este să ai salariaţi care să se simtă mai bine la locul de muncă şi care să ia mai multe zile de concediu. Când mediul în care lucrezi este mai agreabil, oamenii nu mai au chef să abuzeze. Prefer un salariat care ia o zi de concediu unuia care vine la timp în fiecare zi şi îşi petrece tot timpul pe FB, You Tube sau îşi foloseşte telefonul pe ascuns“.

Sistemul acesta al concendiilor plătite nelimitate este mai vechi. Cei de la IBM l-au demarat la începutul anilor ’90, au urmat ceilalţi giganţi din Sillicon Valley GLASSOR, LINKEDIN, apoi, din 2004, de  cei de la NETFLIX sau VIRGIN (printre mulţi alţii). Urmează o conectare destul de lentă a europenilor, dar creşterea numărului de oferte a început deja să fie semnificativă pentru pieţele muncii din Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda şi, acum Belgia.  Spre exemplu, folosind datele celor de la JOBLIFT pentru perioada mai 2018-martie 2019, se vede nu numai că tendinţa ascendentă a practicii oferteelor de concedii nelimitate se confirmă, ci chiar explodează pe unele pieţe, Astfel, în comparaţie cu SUA unde au fost înregistrate 25,994 de oferte de acest gen, adică un plus de 119% provenit mai ales din zona de start-up, în Germania se înregistrau 300 de noi oferte (+55%, 13% oferte în start-ups), în Marea Britanie aveam 4082 de oferte noi (+89%, cu 25% oferte din start-ups), în Franţa existau 131 oferte noi (+43%, 61% din start-ups) şi în Olanda exista un plus de 604 oferte (+200%, 30% oferte în start-ups).

Dar, cum spun cei de la THE GUARDIAN. „companiile propun concedii nelimitate au tendinţa de a cultiva o politică de maximă exigenţă şi de angajament total din partea colaboratorilor, ceea ce-i poate face pe aceştia să aibă un sentiment de culpabilitate. Se tem că solicitând asemenea concedii vor arăta patronului şi colegilor lor că nu sunt pe deplin implicaţi în misiunea lor. Până la urmă, în final, s-a văzut că unii salariaţi luau chiar mai puţine zile de concediu decât cele oficiale...În plus, dacă unele companii nu vor ţine cont de zilele de concediu salarial, nici nu vor plăti soldul reprezentat de acestea în cazul în care salariatul părăseşte întreprinderea“.

Sigur că este doar un început şi este aplicabil mai ales acolo unde activităţile de mare performanţă nu sunt legate de statul într-un birou ci, dimpotrivă, sunt favorizate de deschiderea pe care o dă un cadru complet liber, ales de fiecare în funcţie de ceea ce ştie că este optimul personal. În definitiv, cei care joacă la acest nivel sunt puţini, super-performanţi şi care, oricum, au o minte care este conectată în permanenţă la proiectul pe care l-au iniţiat.

Aici este marele salt care se produce în lumea de acum: toată atenţia este pe managementul performanţei maximizând condiţiile de confort acordate geniilor creatoare pentru a puta evolua în linişte şi pentru a merge rapid pe calea de conectare a minţii lor cu reţele neurale ale celei de-a doua generaţii de utilizatori de Inteligenţă Artificială aflaţi acum în laboratoare.

Nu vă faceţi iluzii: oferta aceasta a concediilor plătite nelimitate nu este un act de bunăvoinţă din partea unor patroni capitalişti convertiţi brusc la trăiri umaniste extreme. Dimpotrivă. Este un comportament care urmează să devină regula de funcţionare al noului de tip de muncă creatoare din lumile care, lângă noi, îşi pregătesc intrarea în lumea producţiei folosind AI şi eliberând forţa noastră de creaţie pentru proiectele vizionare care, deja, vorbesc despre reţele neurale interconectate la o realitate comună planetară. Preocupări deja la depărtare de generaţii de dezvoltare de ce este România anului 2021 şi ce se arată a fi în viitor.

Nu este vorba de proiecte SF, deja au fost iniţializate primele etape de trecere treptată a responsabilităţilor către sisteme pilotate de AI. Ce vor avea să facă atunci oamenii în concediile plătite nelimitate? Simplu: să viseze creator la proiectele următoare.

Amintiţi-vă de universul interconectat la un maximum de eficienţă imaginat de Asimov în Naked Sun. Apar semne credibile că se poate înainta spre acel nivel de performanţă al bunăstării sociale şi personale absolute. Spre asta este îndreptat saltul de acum. Nu toată lumea va putea să-l facă, nu toate naţiunile sunt pregătite pentru asta. Nici pe departe.

E vorba despre politicieni cu viziune care să treacă dincolo de propriul lor scaun, E vorba despre lideri şcoliţi nu pentru jocurile de acum, ci pentru managementul lumii de mâine, fie la nivel macro, fie la nivel de companie a viitorul, cum este tânărul CEO belgian. E vorba despre cei chemaţi să proiecteze sistemele şcolare, introducând deja elevilor ştiinţa conectorii la reţele multiple, învăţându-i cum să creeze.

Despre asta este deja vorba în locurile unde se creează viitorul prin modificarea circuitelor prezentului.

Dar, cine ştie, poate şi la noi se va schimba ceva. Regula, chiar la Asimov, certificând faptul că speranţa moare ultima.