Da, după câţiva ani prin multinaţionale, îţi intră atât de mult în reflex noul fel de viaţă, încât nu mai ţii deloc minte de unde ai venit şi cum era înainte. Ai tendinţa de a rămâne cât mai mult printre ceilalţi ca tine şi ţi se pare că e normal să fie astfel. Începi să crezi că toţi oamenii îşi fac natural treaba care li se dă să fie făcută, că sunt punctuali, că respectă ce spun că vor face, că sunt politicoşi, îmbrăcaţi îngrijit, că birourile lor sunt curate şi rămân la fel de curate şi la sfârşitul programului, că aşa e lumea în 2021 şi că aşa trebuie să fie.

Într-adevăr, dacă ai sta într-o zi după o draperie verticală într-o multinaţională şi ai face o listă cu tot ce vezi la oamenii aceia, vei avea surpriza să constaţi că ea coincide cu lista din definiţia comportamentului civilizat – cel puţin aşa cum este el definit în partea aceasta de lume, în cultura occidentală.

Aşa cum mi-a confirmat şi Cristi Gheorghe, bunul meu prieten care ştie tot ce s-a întâmplat în România de când e ea şi până când a plecat Regele din ţară, niciodată nu a mai avut loc la noi un proces de civilizare atât de rapid, de constant şi de solid, şi pentru un segment atât de larg de concetăţeni ca de 30 de ani încoace, de când au venit multinaţionalele în România. Şi ireversibil, cel mai probabil.

Da, sclavii aceia din cuştile de sticlă la care niciun geam nu se deschide vreodată sunt cei mai civilizaţi din România în acest moment, şi vor fi punctul de referinţă pentru ceea ce înseamnă comportament social dezirabil încă o bună bucată de vreme de acum înainte. Iar pentru cei care vor să se civilizeze în mod accelerat, dar nu prea ştiu singuri cum se face asta, angajarea la multinaţională e încă singura opţiune sigură pe piaţă. O afacere bună, dacă te gândeşti că eşti şi plătit pentru asta, pe deasupra...