O fabrică cu tradiţie de 60 de ani riscă să-şi închidă porţile: 5.000 de oameni ar putea rămâne pe drumuri

O fabrică cu tradiţie de aproape 60 de ani riscă să-şi închidă porţile, lăsând pe drumuri circa 5.000 de angajaţi de care depind încă 15.000 care lucrează în domenii secundare.

„ Situaţia este disperată. La ALRO sunt 5.000 de oameni care depind direct de ALRO şi peste 20.000 care trăiesc prin existenţa acestei întreprinderi şi care fac afaceri cu întreprinderi. Gândiţi-vă ce ar însemna ca ALRO să se închidă şi peste 5000 de oameni să fie trimişi în şomaj, trimişi în sărăcie.

Gândiţi-vă cât ar suferi bugetul local al localităţii noastre prin neplata taxelor şi impozitelor care le dăm astăzi la bugetul local. Gândiţi-vă că noi cei 20.000 despre care vorbim suntem plătitori de taxe şi impozite şi asigurăm o parte a bugetului pentru pensii, pentru şomaj şi pentru celelalte lucruri.

Noi nu solicităm un ajutor de stat, ci noi solicităm să ni se acorde ceea ce am plătit noi către statul român şi către Uniunea Europeană cu toate că din toţi aceşti bani pe care i-am plătit noi ni se returnează doar 75% din suma totală, iar aceşti bani de fapt includ compensarea costurilor certificatelor CO2.

Ceea ce solicităm noi astăzi este ceea ce alte state, 11 state din Uniunea Europeană, aplică: această compensare din 2012. Dacă Guvernul României şi dacă celelalte entităţi ale statului răspunzătoare de soarta industriei, de soarta cetăţenilor nu iau măsurile urgente şi cele corecte faţă de o politică normală a industriei româneşti, noi în luna august ne vom închide.

Sumele pe care le-am plătit noi şi pe care le solicităm sunt plătite în 2018, 2019 şi 2020. Sumele acestea sunt plătite în avans. Le-am plătit şi nu solicităm decât să  ni se dea ceea ce alţii dau din 2012, întreprinderi similare din Europa. Îmi pun întrebarea: dacă România este în Uniunea Europeană şi este în Europa, de ce ar trebui să fim trataţi altfel decât sunt trataţi alţii ca şi noi?”, a declarat Constantin Popescu, preşedintele Sindicatului „Aluministul”, potrivit presei locale.

Deşi în ultima perioadă conducerea ALRO a purtat mai multe discuţii cu reprezentanţii actualului Guvern privind acordarea acestui ajutor, necesar pentru ca societatea să supravieţuiască, totul a rămas, până în momentul de faţă, doar la stadiul de promisiuni.

Constantin Popescu, susţine că, dacă aceste probleme nu vor fi rezolvate vor fi declanşate acţiuni de protest care ar putea culmina cu paralizarea întregii activităţi a societăţii. „Dacă problemele nu se vor rezolva vom demara acţiuni de proteste atât aici cât şi la Bucureşti şi dacă situaţia o va impune vom opri activitatea total în unitatea economică, cel puţin pentru a închide noi uzina şi nu a fi  închişi de interesele perfide ale unei politici economice deficitare”, a adăugat Popescu.

Alro datează din anul 1961, când Guvernul României a decis să construiască prima şi unica uzină de aluminiu, Alro, în Slatina. Prima şarjă de aluminiu românesc a fost produsă în 1965.

Din 1982 până în 1989, capacitatea de producţie a uzinei a ajuns treptat la 263.500 de tone anual.  

În 1997, Alro SA a fost transformată în societate pe acţiuni tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti. După prima etapă de privatizare guvernul încă deţinea pachetul majoritar de acţiuni în companie.

Privatizarea Alro SA a fost propusă în 2001-2002 conform programului PSAL 2 convenit cu Banca Mondială.

Procesul de privatizare internaţională s-a încheiat prin selectarea consorţiului de companii Marco Group (astăzi Vimetco) ca investitor strategic la Alro. În octombrie 2002, Guvernul României a încheiat acordul de privatizare cu Marco Consortium.

În prezent, principalii acţionari ai ALRO sunt: Vimetco N.V.(54,19%), Paval Holding (23,21%) Fondul Proprietatea (10,21%), Fondul de Pensii NN (4,41%), Fondul de Pensii Allianz (3,27%) şi alţii (4,71%).