Marile corporaţii dictează regula jocului. E corect?

A supravieţui pe o piaţă în care birocraţia, impozitele tot mai mari şi impredictibilitatea sunt la ele acasă, a devenit un sport extrem pentru micul antreprenor.

Firmele mici şi mijlocii trebuie să facă faţă concurenţei marilor corporaţii care sunt din ce în ce mai agresive, dar şi mai favorizate de către autorităţi. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este bătălia din domeniul retailului, acolo unde marile lanţuri de hypermarketuri au primit autorizaţii pentru a-şi amplasa magazinele în buricul târgului. Efectul? Dispariţia pe o rază de câţiva kilometri a tot ce însemna micul comerţ. Mii de mici buticari au dat faliment, în ultimii ani din cauza faptului că nu au forţa financiară de a se lupta cu marile corporaţii. Veţi spune că asta este regula jocului pe piaţa liberă şi că cine vine cu preţurile şi cu ofertele cele mai bune câştigă bătălia. La o primă vedere aşa este, însă la o privire mai atentă observăm că acest război disproporţionat conduce la subţierea clasei de mijloc, care şi aşa este greu încercată de criza economică. Această bătălie teribilă între David şi Goliat nu se dă doar în domeniul comerţului, ci şi în producţie, în servicii etc.

De ceva vreme încoace, asistăm la o polarizare excesivă a economiei. Forţa financiară se concentrează tot mai mult în mâinile unor grupuri restrânse de companii, iar marea masă antreprenorilor gâfâie din ce în ce mai tare.

Nu aş vrea să fiu înţeles greşit sau să fiu acuzat de populism, dar consider că autorităţile trebuie să ia măsuri pentru a-l proteja micul antreprenor.  Atenţie, nu mă refer la a-l favoriza pe acesta, ci de a asigura un echilibru în competiţia economică prin anumite politici fiscale şi administrative. Este incorect să oferi anumite avantaje unor mari companii, care afecteză, însă în mod ireversibil competiţia economică şi viaţa celorlalte firme.

Rămân la părearea că o clasă de mijloc cât mai bine reprezentată este cea mai sănătoasă cale spre prosperitate.