Sunt nenumărate companii/instituţii în România şi în lume care se plâng că nu au suficienţi oameni (buni). Pentru lipsa de personal este o soluţie parţială foarte simplă: automatizare şi digitalizare.

Evident, în funcţie de specificul activităţii, automatizarea poate să suplinească mai mult sau mai puţin componentă umană, dar nu există activitate umană B2B sau B2C care să nu poată fi optimizată prin automatizare.

Să vă dau exemple:

Un curier care interacţionează cu persoanele fizice: dacă el scrie cu pixul pe pachet sau în borderou, ulterior trebuie ca el sau un operator de calculator să transcrie în calculator ce a scris el. Dacă totul este electronic, curierul scanează AWB-ul printat de către om, îl pune să semneze electronic, primitorul vede instantaneu unde este pachetul lui, la ce oră şi minut o să ajungă. Totul este simplu, automatizat, curat.

Un agent de vânzări care merge cu carnetul după el. Preia comenzile de la clienţi de pe coclauri cu pixul, după care vine la sediu şi el sau altcineva trebuie să le introducă în sistem. Timp pierdut. Ar fi fost mult mai uşor să le scrie direct pe o tabletă. Şi dacă nu ar fi avut semnal la Internet, atunci respectivul dispozitiv s-ar fi sincronizat automat cu reţeaua companiei când ar fi ajuns în zona cu acoperire. Enorm de multe companii încă folosesc copacii tăiaţi pentru asta şi pe urmă se plâng că nu sunt suficient de profitabile.

Un doctor care scrie o reţetă. După ce că scrie urat (clasicul scris de doctori) şi mulţi pacienţi/farmacişti au problema că nu înţeleg ce a scris, respectivul diagnostic trebuie repetat şi în acel ditamai ceaslov/registru de pacienţi. Iar când vrei să vezi istoricul pacientului, trebuie să cauţi printre milioane de hârtii. Ineficient şi improbabil.

La ANAF – pentru orice e scris cu pixul, mai trebuie angajat cineva care să facă muncă de digitalizare. Du-te de la ghişeul 1 la ghişeul 3 cu hârtia semnată, după care trebuie să mergi la ghişeul 1 din nou. Bani şi timp pierduţi în zadar.

Când poliţistul îţi da o amendă şi scrie procesul verbal pe hârtie cu indigo. Ar fi mult mai eficient să scrie direct în laptop, s-ar salva direct la dosarul cetăţeanului. Vezi ce prostii face, ce istoric are, ce riscuri sunt. Mai elegant, mai eficient.

Evident, pixurile au valoarea lor din punct de vedere creativ. Câteodată te ajută să gândeşti mai bine, poţi desena, poţi face opere de artă pe marginea caietului la şcoală. Poţi să le rozi sau să le foloseşti în activităţi pentru care nu au fost ele concepute. Dar cam atât. Pentru adulţi, în activităţile lor curente profesionale, scrisul de mână este cheltuială uriaşă de energie şi lipsă de eficienţă.

Prin unele ţări de pe planetă, precum Finlanda, care sunt mult mai avansate ca educaţie ca noi, chiar copiilor la şcoală nu li se mai preda scrisul de mână.

Aşadar, dragi conducători de unităţi (firme, instituţii, etc). Imaginaţi-vă entitatea voastră fără pixuri şi brusc o să realizaţi cât de multă plusvaloare o să obţineţi. Găsiţi nişte experţi în automatizare şi treceţi cu totul pe digital. E atât de simplu. E atât de profitabil.