FOTO REPORTAJ Cum arată Complexul Energetic Oltenia, gigantul care produce aproape un sfert din energia României

Lignitul este transportat de la locul de extracţie direct în termocentrale

Unităţile Complexului Energetic Oltenia, răspândite în cinci judeţe, extrag şi utilizează 25 de milioane de tone de lignit pe an pentru a obţine 11,7 milioane MWh de curent electric.

„Statul sunt eu“. Această vorbă celebră a lui Ludovic al XIV-lea nu este nicăieri mai potrivită decât în judeţul Gorj. Şi asta pentru că întregul judeţ, dar şi o mare parte din împrejurimile sale, trăieşte din minerit şi există aproape în totalitate pentru minerit. Lignitul este firul roşu care străbate destinele tuturor oamenilor, de la săraci la bogaţi, de la ortaci la primari şi de la directori de stat până la patronii din mediul privat.

Aici nu există vreo diferenţă de viziune între companiile de stat, Consiliul Judeţean, consiliile locale şi firmele particulare: cu toţii vor ca mineritul să meargă mai departe.

Se deschide un mall în Târgu Jiu? Banii care vor fi cheltuiţi aici există doar din minerit. Apare o brutărie nouă? Pâinea cumpărată va ajunge tot pe mesele celor care au tangenţă, mai mult sau mai puţin, direct sau indirect, cu lignitul şi cu energia. Te duci să te relaxezi în staţiunea montană de la Rânca? Invariabil, vei da de hoteluri deţinute de companii din minerit.

Al treilea în topul angajatorilor

Inima judeţului este Complexul Energetic Oltenia, un mastodont de stat care a luat fiinţă în urmă cu doi ani prin fuziunea complexurilor energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, la care s-a mai alipit Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO). La acestea se adaugă de puţin timp şi termocentrala Brăila, care funcţionează pe gaze naturale, preluată în contul unei datorii neachitate.

În total, compania are acum 19.000 de angajaţi, din care 13.000 în sectorul de minerit şi restul în cel energetic. La rândul său, Complexul Oltenia este urmaşul mai vechii Companii Naţionale a Lignitului Oltenia, care reunea până acum 10 ani peste 70.000 de ortaci. Faţă de acest număr, cei 19.000 de salariaţi actuali par puţini, însă nu va lăsaţi înşelaţi de aparenţe, căci – după Poşta Română şi Petrom – Complexul Energetic Oltenia este al treilea angajator că mărime din ţară.

Dacă Hidroelectrica foloseşte forţele naturii pentru a produce electricitate, miile de angajaţi din „muşuroiul“ CE Oltenia scormonesc pământul ca să-l transforme apoi în energie. Anul trecut, compania a extras 25 de milioane de tone de lignit şi a produs 11,7 TWh de energie, însă cifrele seci nu spun niciodată povestea reală.

Practic, la fiecare 5 kWh de curent electric consumat în România, unul provine de la Complexul Oltenia. Dacă mâine judeţul Gorj n-ar mai exista pe hartă, nimeni din România nu ar mai putea să aprindă un simplu bec sau să pornească un calculator.

Practic, compania produce tot atâta curent electric cât Hidroelectrica şi de mai mult de două ori decât toate fermele eoliene din România.

„Dacă ar dispărea Complexul Energetic Oltenia, peste 200.000 de locuri de muncă ar fi afectate“, spune Laurenţiu Ciurel, managerul privat al gigantului. El dă ca exemple CFR Marfă, care îşi realizează o mare parte din cifra de afaceri cu producătorul de energie şi cărbune sau Vulcan SA (Bucureşti), de la care cumpără utilaje sau piese de schimb, căci toate excavatoarele de pe frontul de lucru sunt mari „consumatoare“ de metal, ca urmare a uzurii. Sau Artego, societate care produce în principal benzi pentru transportul lignitului din carieră în termocentrală.

Judeţul Gorj se află pe locul al treilea în topul veniturilor pe cap de locuitor, mai spune Ciurel, după Bucureşti şi Prahova. Şi asta tot datorită veniturilor aduse de minerit şi energie.

Un sistem perfect integrat

Proiectanţii sistemului energetic românesc au gândit integrat totul, astfel că termocentralele pe lignit, cele mai mari din ţară, au fost aşezate în mijlocul câmpurilor cu această resursă. Spre exemplu, Termocentrala Rovinari este amplasată „la gura minei“ şi este deservită de patru cariere: Roşia, Pinoasa, Tismana şi Rovinari. Aceasta este unică în ţară, datorită valorificării directe a marilor cantităţi de lignit aduse din cariere pe benzi transportoare lungi de câţiva kilometri, economisindu-se în acest fel banii necesari transportului pe calea ferată.

Cariera Roşia are o suprafaţă de 18 kilometri pătraţi şi arată ca o imensă groapă. Pe fundul său, din terasă în terasă, o serie de excavatoare scot la iveală straturile de cărbune. Nişte monştri tehnici de 30 de metri înălţime - cam cât un bloc de zece etaje - şi ceva mai mult de atâta în lungime scurmă pământul. Şi totuşi, nu se văd decât ca nişte mogâldeţe în zare.

Diferenţa de nivel între cea mai de sus terasă şi fundul carierei este şi ea considerabilă: 200 de metri. Maşinăriile trebuie să decoperteze cele 12 straturi de cărbune fără a amesteca în „recolta“ lor şi pământul, căci atunci calitatea cărbunelui ar scădea şi s-ar vedea imediat în ardere. Practic, acestea „rad“ câte un deal dintr-o dată.

O parte a satului Fărcăşeşti tocmai ce a fost expropriată pentru a mări cariera Roşia, iar în timpul procesului a fost mutat inclusiv un cimitir. Dar angajaţii spun că există riscul ca în curând activitatea de extracţie să se sisteze, pentru că Greenpeace a atacat în instanţă acordul de mediu al carierei.

„«Minerii» nu sunt nici ei, de fapt, mineri căci activitatea nu se desfăşoară în subteran, ci la suprafaţă. Sunt mai degrabă maşinişti, electricieni, buldozerişti. Iar lignit există destul cât să se mai extragă pentru 50 de ani“, a mai spus Ciurel.

Mitul „grămezii de fiare vechi“

Termocentrala Rovinari este şi ea un goliat. Se află pe marginea drumului care leagă Târgu-Jiu de Craiova şi o vezi din zare ca pe un monument faraonic ce pare că te striveşte cu mărimea sa. Întâi vezi turnurile de răcire, ca nişte cilindri imenşi, alături de care nu poţi să nu observi turnurile de evacuare.

Odinioară, pe aici era ejectat fumul, cu praf, noxe sau dioxid de sulf. Acum, datorită conformărilor la cerinţele de mediu ale Uniunii Europene, nu mai iese, în esenţă, decât abur. Filtrele sunt amplasate la cota 92, aflată, evident, la 92 de metri înălţime.

Pentru a vă face o idee despre ordinul de mărime al acesteia, trebuie spus că numai instalaţia care injectează apa are o capacitate de 1.000 de tone pe oră, iar consumul acesteia este de 7 MWh în fiecare oră de funcţionare, adică echivalentul consumului de energie al unui oraş mic...

În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, între 1985 şi 1989, termocentralele au funcţionat în regim militarizat. „Practic, la fiecare angajat al termocentralei exista un omolog militar. Pentru director exista un colonel al Armatei, fiecare şef de tură avea un corespondent... Ceauşescu credea că cineva vrea să saboteze sistemul energetic astfel încât să nu se mai îndeplinească visul independenţei energetice“, spune Ion Pisc, directorul termocentralei Rovinari.

Protecţie ecologică mai avansată decât în Germania

Acum, la Rovinari, energia este produsă cu 150-155 lei/MWh, termocentrala bătându-se de la egal la egal cu Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Petrom în privinţa costurilor. Din patru grupuri de 330 MW, trei au deja desulfurări făcute şi toate cele patru au evacuări de şlam dens.

Aceste evacuări sunt o serie de conducte pe care este pompată cenuşa rezultată din arderea lignitului, în amestec cu apă şi calcar. Ulterior, compoziţia se întăreşte şi se transformă într-un fel de asfalt care poate fi folosit la turnarea straturilor inferioare ale autostrăzilor, aşa cum se întâmplă în Olanda.

La Turceni, toate cele patru grupuri care vor rămâne în funcţiune din cele cinci actuale au instalaţii de absorbit noxele şi evacuare în şlam dens, la Işalniţa totul e deja gata, iar la Craiova totul va fi gata până la toamnă. Unităţile care fac parte acum din Complexul Energetic Oltenia au investit în ultimii cinci ani un miliard de euro în total.

„În Germania nu o să vedeţi evacuare în şlam dens, aceasta este o condiţie pe care UE a pus-o doar României, Bulgariei şi Ungariei“, mai spune Laurenţiu Ciurel.

CE Oltenia semnalizează spre verde

Cu toate acestea, viitorul companiei nu e deloc roz. Deşi s-a restructurat din temelii, iar costul de producţie a scăzut de la 240 la 183,5 lei/MWh, societatea este ameninţată de ascensiunea producătorilor de energie regenerabilă, care s-au dezvoltat puternic, ajutaţi şi de subvenţiile primite.

Dacă în 2011 şi 2012 termocentralele pe cărbune din România au salvat situaţia în cazul forţei majore de la Hidroelectrica, anul trecut CE Oltenia a pierdut o cotă de piaţă de aproape 10 puncte procentuale, de la 30% la 22%, din cauza ascensiunii puternice a sectorului regenerabilelor şi a scăderii consumului în industrie, ceea ce a pus presiune pe preţ.

O parte din angajaţii companiei au fost trimişi anul trecut în şomaj tehnic, iar în perioada de Paşte centralele aproape că nu au lucrat deloc din cauza cererii foarte slabe de electricitate. Mai mult, mii de mineri protestau anul trecut, la finele lunii mai, în Târgu Jiu şi ameninţau că vor veni la Bucureşti.

Dar compania se restructurează cât de repede poate: va investi în realizarea unui parc fotovoltaic de 10 MW, amplasat pe unul dintre terenurile sale cu cenuşă, pentru a-şi produce propriile certificate verzi, astfel încât să nu mai fie nevoită să le cumpere. În acelaşi timp, cultivă pe 60 de hectare o serie de plante energetice - Pawlonia şi Miscanthus, pentru a face economii. Potrivit legislaţiei, pentru cantităţile de plante energetice arse alături de cărbune nu se mai cumpără certificate de emisii de carbon.

De asemenea, îşi externalizează o serie de active: cariera Husnicioara va fi dată către principalul client, Regia Autonomă de Activităţi Nucleare, iar carierele Alunu şi Berbeşti vor fi transferate către CET Govora.

Dar soarta sa, ca şi a întregului judeţ Gorj, va depinde în cea mai mare parte de legislaţia privind energiile regenerabile. Preşedintele Traian Băsescu a retrimis zilele trecute Parlamentului legea de adoptare a ordonanţei care amână o parte a subvenţiilor către producătorii de energie verde.

P.S. În cele 20-30 de minute în care aţi citit reportajul nostru de mai sus, CE Oltenia a extras aproape 1.430 de tone de lignit şi a produs peste 660 MWh de energie electrică.