EXCLUSIV Cum a ajuns un român dealer la cea mai mare bursă de flori a planetei, din Amsterdam

EXCLUSIV Cum a ajuns un român dealer la cea mai mare bursă de flori a planetei, din Amsterdam

În România sunt condiţii climaterice mai bune decât în Olanda pentru cultivarea florilor, dar numai olandezii beneficiază de subvenţii

Întreprinzătorul bucureştean Traian Săplăcan şi-a urmat pasiunea pentru flori şi - după mai multe peripeţii prin mediul de afaceri autohton - a urcat pe platformele de tranzacţionare ale World Flower Exchange din Amsterdam.

Are 21 de florării şi un centru logistic de aprovizionare-depozitare (cea mai extinsă reţea din Capitală), aflându-se în permanentă legătură cu principala bursă de flori a planetei - World Flower Exchange.

Este Traian Săplăcan, un om de afaceri care în 1990 a început ca difuzor de cărţi şi reviste de cultură, devenind ulterior primul importator particular de haine din China, apoi - începând din anul 2000 - a rămas fascinat de lumea florilor.

Fost profesor de arte marţiale, Traian Săplăcan a ajuns pe platformele bursei de flori din Amsterdam oarecum întâmplător, după o vizită „de curiozitate“ făcută în 2000 la celebra instituţie olandeză.

Acum îşi aminteşte, pentru „Adevărul“, câteva dintre peripeţiile prin care a trecut.

Flori şi muzică

„În martie 1990 eram primul «privatizat» din zona Văleni, judeţul Olt, iar la Bucureşti mă ocupam cu difuzarea de cărţi şi reviste de cultură, câştigând în două ore echivalentul unui salariu de profesor.
Apoi am fost primul importator direct de îmbrăcăminte şi încălţăminte din China - articole care, pe atunci, aveau o calitate incomparabilă cu cea de azi.
Mai târziu, cu banii astfel câştigaţi am cumpărat un autobuz pe care l-am recarosat şi am început să distribui diverse articole din mase plastice produse la Năsăud.
În Bucureşti era coadă la autobuzul meu, din care vindeam direct marfa (găleţi, furtunuri, folii de nailon), cu profituri neaşteptat de mari... În fine, afacerile au mers cum au mers, iar în 2000 am început să aduc flori.
Vecinii erau fascinaţi de ghivecele şi florile noastre, aşa că am zis «asta poate fi o afacere». Astfel a apărut şi prima mea florărie în care vindeam şi CD-uri cu muzică. Flori şi muzică“, ne spune întreprinzătorul.

Cea mai mare clădire comercială din lume

Despre bursa olandeză World Flower Exchange, Traian Săplăcan ne relatează că este cea mai mare clădire comercială din lume, având amprenta la sol echivalentă cu 200 de stadioane sau echivalentă cu a statului Monaco.

Instituţia, situată în localitatea Aalsmeer (la 18 km de Amsterdam), nu e doar un ring de tranzacţionare, ci operatorii - producători şi cultivatori din toată lumea - sunt practic obligaţi să vină aici cu florile, cu întreaga cantitate, nu cu mostre, pentru a le licita.

De ce? „Încrederea trebuie să fie absolută, cumpărătorii trebuie să vadă, fizic, fiecare fir pe care-l negociază, ca să nu intervină discuţii ulterioare privind calitatea“.

„O floare culeasă luni dimineaţa din câmp (de regulă, din ţările mari cultivatoare cum sunt Olanda, Kenia, Africa de Sud, Ecuador) ajunge marţi după-amiaza la Amsterdam pentru licitare pe bursă, apoi mai face 2-3 zile, cu TIR-ul, până în România“, ne explică dealerul.

De la culegere până la ofilire, supravieţuirea florii tăiate poate dura şi 21 de zile - depinde de modul în care este tratată şi manevrată în timpul transportului.

Iată şi un pont: pentru a le prelungi starea de prospeţime se poate pune în apa din vaza cu flori zahăr sau aspirină sau zeamă de lămâie sau chiar hipoclorit, acel clor de rufe.

Pe bursa Amsterdam se licitează  între 20 şi 25 de milioane de flori pe zi, cinci zile pe săptămână, estimează întreprinzătorul.

Afaceri cu flori. Care e câştigul?

O afacere cu flori poate fi şi de 10 ori mai profitabilă decât una cu - să zicem - legume, fructe sau cartofi.
„Doar estimativ, pentru a avea o idee despre acest domeniu, putem spune că un butaş, la achiziţie, costă 1 euro, apoi - după un an - floarea matură se vinde cu 3 euro/fir şi în fiecare metru pătrat cultivat încap 25 de plante.
Cine poate aştepta trei ani obţine chiar mai mult de 4 euro/fir. Oricum, raportul de câştig între celelalte tipuri de plantaţii şi cele de flori se apropie de 1 la 10“, ne explică investitorul.

Cât despre piaţa noastră autohtonă, Traian Săplăcan arată că interesul românilor pentru flori, reflectat în cererea de pe piaţă, a crescut cu 9% pe an în ultima perioadă.

„Şi în România au apărut bazine floricole, în judeţele Ilfov (unde este situat şi centrul logistic Tria's, deţinut de investitor -n.n.), Braşov, Harghita, Covasna, Mureş sau Alba, cu plantaţii pe suprafeţe de ordinul hectarelor.
Noi avem condiţii climaterice şi de soare mult mai bune decât ale olandezilor, ei consumă enorm energie cu climatizarea plantaţiilor; această energie se subvenţionează în mod real în Olanda, în România cultivatorii o plătesc la tarife maximale, de consumator persoană juridică“.

„Florile se vând şi la bucurie, dar şi la necaz“, ne mai spune omul de afaceri.

Florarii din România au vârfuri de vânzări pe 1-8 martie, apoi de Valentine's Day, în perioadele în care se fac nunţi, la sfârşitul anului şcolar, la începutul anului şcolar, câteodată şi în zilele marilor sfinţi (cum a fost, recent Sf. Maria) sau de pomenire a morţilor, dar şi de Crăciun - cu plusuri de 10-20% faţă de perioadele normale.

Aruncând o privire şi pe piaţa neagră, el ne spune că „în Bucureşti sunt 2.500 de florării, din care mai puţin de 40 sunt serioase“.

La vizita noastră în centrul floricol Tria's, am asistat la şedinţa săptămânală cu managerii magazinelor deţinute de familia Săplăcan, în care au fost analizate vânzările pentru fiecare tip de floare comercializată.

Toate merg bine, pentru că a fost şi Sf. Maria („şi pe bursa de la Amsterdam vânzările au crescut săptămânile trecute, că doar sărbătoarea aceasta e în tot Occidentul“), acum suntem în luna în care începe şcoala şi, în plus, este o perioadă în care se fac nunţi.


Trandafirii domină piaţa românească

Estimativ, structura vânzărilor de flori arată astfel: 30% trandafiri, 20% Gerbera, 20% lalele, 20% garoafe, 20% frunze decorative (de exemplu feriga), iar restul este compus din alte flori. De asemenea, 72% sunt florile tăiate şi cele vândute în ghivece mici (cele pe care le vedem în florăriile stradale), iar 28% sunt plantele decorative, „de frunză“ (cum e Ficusul sau iedera), pentru apartament, casă sau grădină.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: