VIDEO După ce au testat terenul în Republica Moldova, nemţii de la Draxlmaier revin în România cu planuri de investiţii în două noi fabrici

Draxlmaier este unul dintre cei mai mari angajatori din România FOTO Adevărul

Producătorul german de componente auto Draxlmaier a renunţat din cauza birocraţiei la o nouă investiţie în Republica Moldova şi se reorientează spre România. Asta după ce, începând cu 2008, nemţii şi-au transferat o bună parte din producţia de cablaje auto din România peste Prut, la Bălţi. Motivul? România nu mai era o ţară low cost.

Compania Draxlmaier, unul dintre cei mai mari angajatori din industria auto locală, cu peste 10.000 de angajaţi, şi-a început activitatea în România în 1993, când a construit o fabrică la Piteşti, unde produce sisteme de bord. Ulterior, nemţii au mai deschis încă patru fabric: la Satu Mare, Timişoara, Hunedoara şi Codlea (Braşov). Investiţiile totale de peste 220 de milioane de euro, susţineau nemţii, au meritat, datorită costului redus cu forţa de muncă.

Numai că începând cu 2008, nemţii nu au mai văzut România ca o ţară cu forţă de muncă ieftină şi s-au reorientat către vecinii noştri de peste Prut. Au mutat peste graniţa de Est o parte din producţia de cablaje auto.

"România nu mai este o ţară low cost, ci de cost mediu. Acum vrem să integrăm aici activităţile de la inginerie la produsul final. Ideea este că trebuie să facem produse mai complicate cu mai puţini oameni şi să aducem proiecte noi", declara în 2010 Ferdinand Zilcher, directorul administrativ al Draxlmaier România.

Draxlmaier a intrat pe piaţa din Republica Moldova încă din 2007, iar în 2011 a mai deschis un spaţiu de producţie de 8.000 de metri pătraţi la Bălţi. Investiţiile s-au ridicat la patru milioane de euro. La cele două fabrici din Bălţi, lucrează în prezent aproximativ 2.600 de angajaţi.

Numai că în toamna lui 2011, Draxlmaier anunţau Ministerul Economiei că ia în calcul derularea unei noi investiţii în România, în valoare de 26,8 milioane euro. Noua fabrică ar crea 1.000 de locuri de muncă, iar clienţii principali vor fi producătorii germani de maşini Daimler şi Porsche.

Tot atunci, nemţii anunţau noi investiţii în spaţii de producţie peste Prut, iar în primăvara acestui an demarau procesul de construcţie a unei noi hale, pe un spaţiu de 14.000 pătraţi la Bălţi. Finalizarea lucrării era preconizată pentru luna noiembrie a acestui an şi un număr de 1.500 de noi angajaţi ar fi trebuit să lucreze aici. Numai că Draxlmaier a luat decizia de a nu mai construi fabrica de la Bălţi din cauza hărţuielii la care investitorul este supus de Serviciul Fiscal, scrie „Adevărul Moldova”. Şeful Fiscului din Moldova, Nicolae Vicol, neagă însă acuzaţiile.

Deocamdată administraţia companiei refuză să comenteze situaţia creată, dar corespondenţa pe care o are cu autorităţile moldovene arată că plângerile lor au ajuns la cancelarul Angela Merkel şi la deputaţii germani, scrie „Adevărul Moldova”.

În condiţiile date, pe lângă cele cinci fabrici pe care Draxlmaier le are în România, ar urma să mai deschidă încă două, şi nu una, aşa cum era planificat.

Contactaţi de „Adevărul”, reprezentanţii Ministerulu Economiei de la Bucureşti au declarat că nu ştiu nimic despre planurile Draxlmaier în România şi nici nu-şi mai amintesc de vizita fostului ministru Ion Ariton la Munchen, în Germania, în care s-a discutat cu reprezentanţii grupului german despre eventualele investiţii în ţara noastră. Fostul ministru al Economiei, Ion Ariton, a refuzat să facă orice comentariu pe această temă.

Cu ce i-au momit moldovenii pe nemţi

Decizia nemţilor de la Draxlmaier de a-şi muta treptat producţia peste Prut a avut la bază mai multe facilităţi fiscale pe care statul român nu le acordă investitorilor. În primul rând, în cadrul Zonei Economice Libere Bălţi, Draxlmaier era scutit de 50% din cota impozitului pe venitul obţinut din export. Pentru veniturile obţinute din alte activităţi, nemţii plăteau doar 25% din impozit, iar mărfurile livrate în Zona Economică liberă sau în afara ţării erau scutite de TVA. Mai mult, odată intrată în Zona Economică Liberă, compania avea dreptul de a închiria spaţii şi terenuri la un preţ mai bun decât al pieţei.