Disponibilizările de la Compania Naţională a Uraniului vor costa statul român 12,4 milioane de lei

CNU se confruntă cu dificultăţi financiare grave din cauză că, începând cu anul 2011, compania de stat nu a mai beneficiat de subvenţii şi din cauză că exploatările la zăcămintele din Bihor şi Banat s-au oprit

Disponibilizările de la Compania Naţională a Uraniului (CNU) vor avea un impact asupra bugetului public, prin veniturile de completare plătite din bugetul de şomaj, de 12,44 milioane lei, din care 161.352 lei în acest an, 7,62 milioane lei în 2017 şi 4,66 milioane lei în 2018.

Ministerul Energiei, propune printr-un proiect de Hotărâre de Guvern, alocarea a 161.352 lei din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru anul 2016 pentru plata venitului lunar de completare, pentru 332 de persoane disponibilizate din cadrul CNU.

Aceste drepturi cuvenite sunt aferente lunii decembrie 2016.

Planul de disponibilizare de personal întocmit de CNU prevede concedierea colectivă a 332 salariaţi, dintr-un total de 1.106 salariaţi, din care la sucursala Suceava- 203 salariaţi, la sucursala Feldioara -  117 salariaţi, iar la sediul CNU - 12 salariaţi.

Disponibilizarea personalului se va face într-o singură etapă, data estimată la care vor avea loc concedierile colective fiind 30 noiembrie 2016, arată documentul.

Proiectul estimează că, prin disponibilizarea celor 332 de salariaţi, cheltuielile lunare cu personalul se vor reduce cu 1,7 milioane lei.

"La nivelul anului 2017, reducerea cheltuielilor cu personalul va fi în valoare de 20.461.008 lei, productivitatea muncii urmând a creşte, la sfârşitul anului 2017, la 145,46 mii lei/ persoană, faţă de 37,02 mii lei/ persoană, cât este estimată productivitatea muncii la sfârşitul anului 2016, fapt ce va contribui la echilibrarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi la îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari ai CNU", arată proiectul de Hotărâre.

În urma deciziei Nuclearelectrica de reziliere, în decembrie 2015, a contractului comercial încheiat cu CNU pentru furnizarea de pulbere de dioxid de uraniu, "CNU se află în prezent în imposibilitatea vânzării produselor realizate şi implicit a obţinerii resurselor financiare necesare continuării activităţii şi efectuării plăţilor către furnizorii de utilităţi, materiale,  servicii (pază, servicii de transport feroviar pentru minereu, transport de persoane), bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fondul de mediu".

Guvernul a aprobat la începutul lunii octombrie un ajutor de stat în sumă totală de 62 de milioane de lei pentru o perioadă de şase luni, pentru salvarea CNU.

Măsura de reducere a cheltuielilor CNU prin disponibilizarea de personal a fost inclusă în cadrul notificării la Comisia Europeană a ajutorului de salvare, arată autorii proiectului.

Compania Naţională a Uraniului (CNU) estimează pentru acest an pierderi de 101,3 milioane lei (22,5 milioane euro), potrivit proiectului privind bugetul de venituri şi cheltuieli al companiei, publicat de Ministerul Energiei.

Compania preconizează venituri totale de 43,5 milioane lei, la cheltuieli totale de 144,8 milioane lei. Societatea estimează pentru sfârşitul acestui an plăţi restante de 5,2 milioane lei.

CNU a fost înfiinţată în 1997 şi are în administrare resursele minerale de uraniu din România. Compania Naţională a Uraniului este singurul furnizor din România de pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (UO2), care constituie materia primă pentru fabricarea combustibililui nuclear necesar funcţionării centralei de la Cernavodă.

CNU se confruntă cu dificultăţi financiare grave din cauză că, începând cu anul 2011, compania de stat nu a mai beneficiat de subvenţii şi din cauză că exploatările la zăcămintele din Bihor şi Banat s-au oprit.

Un alt factor care a cauzat situaţia dezastruoasă în care CNU se află este blocarea proiectului privind demararea exploatării la perimetrul de uraniu de la Tulgheş-Grinţieş, judeţul Neamţ.

În plus, Nuclearelectrica a reziliat în decembrie 2015 contractul cu Compania Naţională a Uraniului, deoarece preţul cerut de CNU a fost mult mai mare decât preţul de piaţă şi cu 76% mai mare decât preţul agreat prin contract în 2014.