Cum mai poate fi salvată Compania Naţională a Uraniului. Feldioara, vânată de străini
0
Situaţia în care a ajuns Compania Naţională a Uraniului (CNU) a devenit disperată. Compania se confruntă cu dificultăţi financiare majore, deşi primeşte un ajutor de stat, salariaţii nu mai sunt plătiţi, iar singurul client şi-a reziliat contractul. De asemenea, anumiţi competitori sunt interesaţi de falimentul companiei. „Adevărul” vă prezintă cum a ajuns CNU în această situaţie şi ce opţiuni are pe viitor.
Compania Naţională de Uraniu îşi concentrează activitatea pe două ramuri: cea de minerit, în regiunile Banat, Bihor şi Suceava, şi cea de producţie şi procesare a uraniului de la Feldioara. Unitatea de la Feldioara este singura autorizată în UE de procesare material radioactiv de uraniu pentru centrale nuclearo-electrice de tip CANDU-6, tehnologie care va fi implementată în 13 centrale nucleare din Europa.
Cu ajutorul acestei unităţi de procesare, România poate deveni un jucător-cheie într-o piaţă emergentă la nivel european. Nesalvarea acestei unităţi de procesare şi a companiei, aflate în prag de faliment, ar permite unui potenţial competitor să achiziţioneze unitatea la preţ de „distressed” (atunci când o companie întâmpină probleme financiare şi dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată, n.r.) şi să dezvolte această piaţă cu infrastructură românească, în contextul în care se prefigurează un deficit de disponibilitate de uraniu de 15% în următorii patru ani la nivel global.
Rezultate dezastruoase
Ultimele rezultate financiare disponibile ale CNU, de la jumătatea anului 2016, arătau că societatea a avut o cifră de afaceri de 5,44 milioane de lei, cu aproape 90% mai mică decât în perioada similară a anului trecut, când a înregistrat afaceri de 50,53 milioane de lei.
Principala cauză a acestei situaţii e că CNU a pierdut, în decembrie 2015, contractul cu singurul client, Nuclearelectrica, operatorul centralei atomice de la Cernavodă, căreia îi furniza pulbere de dioxid de uraniu.
Iar în timp ce veniturile s-au redus semnificativ, cheltuielile CNU au scăzut doar uşor, cu aproape 15%, de la 61,38 în primul semestru al anului 2015 la 52,48 milioane lei în aceeaşi perioadă a lui 2016.
Cheltuielile cu personalul s-au redus, de asemenea, însă doar cu 8,4%, în contextul în care efectivul de salariaţi a scăzut cu 14%, de la 1.332 la 1.144 persoane.
Aşadar, pierderile CNU în primul semestru al lui 2016, ultimul în care a fost făcută raportarea, au fost de 13,19 milioane lei, dar ele ar fi fost mult mai mari, însă societatea a trecut la venituri costurile producţiei în curs de execuţie, în conformitate cu reglementările contabile în vigoare, potrivit profit.ro. Comparativ, în perioada corespunzătoare a lui 2015, CNU a raportat profit net de 10,21 milioane lei. De asemenea, La 30 iunie 2016, CNU avea plăţi restante în sumă totală de 19,48 milioane lei, de 3,7 ori mai mari decât îşi planificase pe întreg anul (5,27 milioane lei).
Cum s-a ajuns la pierderea singurului client
O Hotărâre de Guvern din anul 2009 (HG 1009/2009) stabilea că se transmite fără plată, din proprietatea privată a statului şi din administrarea Companiei Naţionale a Uraniului în patrimoniul Companiei a stocului de concentrate tehnice de uraniu constituit şi existent la Uzina R - Sucursala Feldioara, în perioada 1993-2008, conform inventarului de la 31 decembrie 2008.
În schimb, contravaloarea concentratelor tehnice de uraniu, în echivalent uraniu în diuranat de sodiu, se constituia ca obligaţie bugetară pentru companie, care urma să fie virată la bugetul de stat, la nivelul preţului stabilit pentru concentratul de uraniu în diuranat de sodiu, transferat anterior.
Cu toate acestea, un control derulat de Curtea de Conturi în 2012 a arătat că CNU a constituit şi virat eronat la buget obligaţiile stabilite în HG, respectiv la un nivel inferior valorii cu care s-a făcut descărcarea din gestiune. Acest lucru a dus la diminuarea veniturilor bugetului de stat cu 51,26 milioane de lei. Această sumă trebuia, astfel, să fie plătită ca diferenţă de către CNU, precum a decis Curtea de Conturi.
Însă CNU a decis să conteste decizia Curţii în justiţie, iar deznodământul a venit în noiembrie 2015, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o hotărâre definitivă în defavoarea CNU.
Ca urmare a acestei decizii, CNU a trebuit să acopere obligaţia bugetară prevăzută de HG, conform modului de calcul reglementat şi, pe deasupra, şi costurile de obţinere a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu din prelucrarea concentratelor de U3O8.
În total, au fost calculate provizioane în valoare de 125,7 milioane de lei, astfel că societatea a înregistrat în 2015 pierderi de 138 de milioane de lei. Această povară suplimentară a obligat CNU să îşi acopere cheltuieli în plus, astfel că a fost nevoită să recalculeze preţul pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu pe care o livra singurului client Nuclearelectrica.
Potrivit Nuclearelectrica, acest lucru a însemnat o majorare cu 75% a preţului de livrare. „Până la punerea în aplicare a deciziei irevocabile a ÎCCJ, ponderea obligaţiei la bugetul de stat din preţul de vânzare către SNN a pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu a fost de 10%, comparativ cu 80% după aplicarea acesteia. În cadrul negocierilor cu SNN nu s-a ajuns la consens privind acceptarea noului preţ, astfel că CNU SA s-a aflat în imposibilitate de a mai livra marfa la preţul din contract, care nu acoperă obligaţiile la bugetul de stat şi costurile de producţie. În aceste condiţii SNN a reziliat contractul cu CNU SA”, se arată într-un document al companiei.
Aşadar, Nuclearelectrica a ales un nou furnizor de pulbere de uraniu, compania canadiană Cameco, care încheiase înainte şi un acord de cooperare cu partenerul chinez al Nuclearelectrica la proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, China General Nuclear Power.
„În data de 04.07.2016, Cameco a fost desemnat câştigător al procedurii de achiziţie de 120 de tone de uraniu natural în pulbere sinterizabilă de UO2, având preţul cel mai mic, respectiv 429,47 lei/kg U în UO2. Pentru achiziţia pulberii de uraniu au fost primite două oferte, de la Cameco şi respectiv CNU, preţul oferit de Cameco fiind semnificativ mai mic decât preţul oferit de CNU”, preciza Nuclearelectrica.
Pe de altă parte, ministrul Energiei, Toma Petcu, a declarant recent, într-un interviu pentru Agerpres, că se va investiga modul în care Nuclearelectrica, operatorul centralei electrice de la Cernavodă, a ales să cumpere combustibil de la firma canadiană Cameco.
Captivă a statului
Potrivit legii, CNU îşi asigură veniturile în baza contractelor cu Nuclearelectrica şi cu Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale (ANRSPS), fiindu-i interzis să exporte.
Situaţia companiei este, aşadar, gravă, deoarece contractul cu Nuclearelectrica nu mai există, după ce societatea l-a reziliat, iar ANRSPS nu a avut prevăzută în bugetul pentru anul 2016 suma necesară pentru a cumpăra resursa. Cu toate acestea, pentru anul 2017, ANRSPS a fost bugetată şi urmează să facă licitaţia, iar CNU este beneficiarul, probabil, pentru că este singurul furnizor al rezervelor statului. Cu toate acestea, procedura va dura circa 2-3 luni, care acum sunt critice pentru CNU.
În 2015, Guvernul a suplimentat bugetul MAI de-abia în septembrie pentru alocarea banilor necesari achiziţionării de octoxid de uraniu de către ANRSPS de la CNU. Suma alocată a fost de 62 milioane lei.
Ajutor de stat
Pentru a repara cât de cât situaţia, Ministerul Energiei a adoptat în octombrie anul trecut o Ordonanţă de Urgenţă prin care Compania Naţională a Uraniului a primit un ajutor de stat de 62 de milioane de lei. Condiţia a fost ca, în termen de şase luni, societatea să depună un plan de restructurare. În caz contrar, va trebui să restituie ajutorul. Prima tranşă, de 47,2 milioane de lei, a fost acordată anul trecut.
Anul acesta, compania ar fi trebuit să primească cea de-a doua tranşă, în valoare de 14,8 milioane de lei, dar banii nu pot fi eliberaţi până nu este prezentat un plan de restructurare şi până nu este făcut un raport asupra modului de utilizare a primei tranşe de 47,2 milioane de lei.
Angajaţii au ieşit în stradă
Situaţia din companie s-a agravat, în acest an. Dovadă o face faptul că angajaţii au refuzat, zilele acestea, să intre în subteran şi alţii au protestat în faţa Ministerului Energiei. Câţiva au intrat chiar în greva foamei. „În faţa situaţiei disperate în care se află salariaţii Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), care nu şi-au primit salariile de două luni jumătate, în ciuda repetatelor promisiuni guvernamentale de deblocare a situaţiei, şase dintre membrii de sindicat au decis să intre în greva foamei”, precizau joi reprezentanţii Cartel Alfa. Marţi, numărul celor aflaţi în greva foamei se ridica la 16 persoane.
Marţi, Ministerul Energiei a anunţat deblocarea unei părţi din tranşa a doua din ajutorul de urgenţă destinat Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), în valoare de 7 milioane lei, pentru plata urgentă a salariilor şi pentru plata utilităţilor. Însă potrivit sindicatului, angajaţii vor continua să picheteze sediul companiei şi cel al Ministerului Energiei, chiar dacă Ministerul a anunţat deblocarea sumei. Ei solicită Guvernului să deblocheze fondurile pentru plata salariilor şi să adopte măsurile necesare pentru ca activitatea CNU să poată continua.
„Restul fondurilor de până la 14,8 milioane de lei vor fi transferate în contul CNU după ce vor fi analizate documentele puse la dispoziţia Ministerului Energiei de către CNU privind modul în care a fost cheltuită prima tranşă din ajutorul de urgenţă”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului.
Ce soluţii sunt pentru CNU
Strategia energetică a Ministerului Energiei arată că CNU „este veriga ce completează ciclul nuclear complet al ţării noastre, un avantaj unic pe care România îl poate avea în regiune”.
Într-o informare întocmită de Consiliul de Administraţie al CNU şi prezentată reprezentanţilor Ministerului Energiei, acţionarul unic al companiei, într-o AGA desfăşurată pe 22 ianuarie 2016, se arată că variantele posibile ale CNU de ieşire din situaţia critică în care se află sunt închiderea companiei, intrarea sa în insolvenţă, privatizarea parţială, prin păstrarea unei participaţii majoritare a statului român, sau fuziunea cu Nuclearelectrica (SNN), oricare dintre acestea necesitând măsuri imediate de ordin juridic, economic şi strategic din partea Guvernului.
La mai mult de un an după această informare, situaţia este chiar mai gravă, însă există mai multe soluţii pe care Ministerul Energiei le poate lua în vedere pentru CNU, potrivit unor specialişti din domeniu consultanţi de „Adevărul”.
Un prim pas ar putea fi acordarea ajutorului de stat emis prin ordonanţa de urgenţă a guvernului şi convertirea acestuia din ajutor de salvare în ajutor de restructurare. Un următor pas ar fi insolvenţa şi apoi separarea în două companii: una alcătuită din unitatea de la Feldioara şi exploatarea la perimetrul de uraniu de la Tulgheş-Grinţieş, iar cealaltă din minele actuale. De asemenea, este necesară o modificare legislativă prin care să se permită şi să se reglementeze, via Departamentul pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), exportul de produse uranifere. O etapă ulterioară ar fi o modificare legislativă prin care companiei de uraniu să îi fie permis să vândă servicii şi produse către alte companii în afară de Nuclearelectrica, momentan fiind un furnizor captiv prin lege. Alţi paşi ar implica asigurarea unui necesar financiar pentru prima companie, printr-o schemă de offset şi/sau prefinanţare cu potenţiali clienţi de rafinare uraniu, dar şi dezvoltarea comercială cu traderi şi potenţiali clienţi şi privatizare a celei de-a doua companii.
Feldioara, vânată de străini
Perla Companiei Naţionale de Uraniu o reprezintă Feldioara, singura centrală autorizată pentru procesare de octoxid şi dioxid de uraniu din Uniunea Europeană.
Însă există doi competitori pentru această piaţă: grupul nuclear francez Areva şi canadienii de la Cameco. În cazul unui faliment la CNU, Areva, aflată şi ea într-o situaţie financiară delicată, ar fi o parte direct interesată de achiziţie în condiţiile de „distressed asset”, prin care ar putea cumpăra CNU la 20-30% din valoarea contabilă a companiei care, conform Ministerului Finanţelor, este de 8,47 milioane de dolari.
La începutul acestui an, Comisia Europeană şi-a dat acordul, cu anumite condiţii, pentru ca guvernul de la Paris să injecteze 4,5 miliarde de euro în Areva, o companie care a pierdut 10 miliarde de euro între 2011 şi 2015 şi a acumulat datorii în valoare de mai multe miliarde de euro. Statul francez deţine în prezent aproape 87% din acţiunile Areva, potrivit Economica.net.
Potrivit unor surse din piaţă, în ultimele două zile, reprezentanţi ai companiei Areva au vizitat Feldioara, împreună cu directorul general Romeo Urjan. Compania ar fi interesată de un faliment al CNU, deoarece Areva se bazează pe faptul că poate face import-export, iar procesarea de la Feldioara li s-ar potrivi ca o mănuşă. Rugaţi să dea un răspuns privind această vizită, reprezentanţii CNU nu ne-au răspuns, până la ora publicării acestui articol.
Pentru resuscitarea Feldioara este necesară o investiţie de circa 20 de milioane de dolari (8 milioane de dolari la Feldioara şi 12 milioane de dolari în deschiderea minei Tulgheş-Grinţieş).
Preţul uraniului, în creştere
Uraniul a fost marfa cu cele mai slabe performanţe din 2016, şi nu este greu de înţeles de ce. Reactoarele nucleare din Japonia nu şi-au revenit din dezastrul din 2011 de la Fukushima dezastru, iar situaţia a dus la exces de ofertă şi preţuri scăzute, potrivit investingnews.com.
Încurajator, 2017 a fost o altă poveste pentru acest sector - cel puţin până în prezent. Kazahstan şi-a anunţat planurile de a reduce producţia de uraniu cu 10 la sută, crescând preţul uraniului la 26 de dolari pe livră. Aceasta este o îmbunătăţire drastică de la 18 dolari în toamna anului 2016.
De atunci, companii şi lideri de opinie industrie au exprimat poziţii pline de speranţă pe piaţă. BMO Capital Markets sugerează că perspectivele uraniului sunt luminoase. Într-o cercetare recentă, compania a spus că continuă să creadă că piaţa uraniului va atinge vârful unei oferte mondiale reduse în 2018, pe seama tăierii producţiei Kazahstanului.
De asemenea, cererea mondială urmează să crească, compania Cantor Fitzgerald aşteptându-se să pună în funcţiune 21 de reactoare nucleare în 2017, urmând alte 10 în 2018 şi încă 12 în 2019.
Un preţ în creştere pentru România, în cazul în care companiei CNU îi va fi permis să exporte, nu poate însemna decât veşti bune.
Se încarcă comentariile...
